Pe cine taxează războiul comercial?

motorCum se pornește un război comercial în care e clar cine va plăti dar nu când, cum și cu ce costuri se va termina? Să vedem unde am ajuns până acum:

– Trump decide să impună taxe vamale pentru importurile de oțel și aluminiu, avându-i în vizor în principal pe chinezi. Arogant, agresiv și semidoct, consideră că poate câștiga ușor câtă vreme SUA importă mult mai multe bunuri din China decât exportă în sens invers. Probabil că planul lui era să-i sperie întâi pe toți și apoi să negocieze de pe poziții de forță. Le oferă “aliaților” din Canada, Mexic și Europa o exceptare temporară.

Continue reading “Pe cine taxează războiul comercial?”

Tesla m3 vs BMW M3

12819206_846758378768419_1784144265928832395_o
BMW M2 la Geneva Motor Show

S-ar putea să plictisesc vreo câțiva cititori (și mai ales cititoare) cu un post despre mașini dar faza asta chiar trebuie comentată. De fapt nu e chiar numai despre mașini…

CEO-ul producătorului american de mașini electrice Tesla, Elon Musk, despre care am mai scris când și-a trimis Tesla-n stele,  își promovează pe Twitter noua variantă de Model 3 comparând-o cu un M3, varianta sport a sedanului seria 3 de la BMW. Argumentele lui Musk? Tesla lui costă 78 de mii de dolari, deci vine la un pret aproximativ similar cu M3-ul. Și mai zice Musk că mașina lui e mai rapidă cu 15%,  probabil bazându-se pe faptul că un motor cu ardere internă poate cu greu rivaliza cu demarajul generat de un motor electric. Dar de aici și până la a clama superioritatea în fața modelului german e cale lungă și dovedește ori că Elon Musk nu știe să aprecieze ceea ce contează la o mașină ori știe dar își manipulează potențialii clienți, investitorii creduli și admiratorii prea indulgenți.

Continue reading “Tesla m3 vs BMW M3”

Jurassic Nights

4:30:00 AM. Din bradul de vizavi de fereastra deschisă a dormitorului, de la nici zece metri distanță, un țipăt strident sfâșie liniștea nopții. Inima îmi stă în loc pentru o clipă, înghețată de spaimă. O clipă de liniște și apoi țipătul izbucnește din nou, în rafale. O nenorocire se petrece la doi pași și simt că parcă se apropie. Trebuie să fac ceva, trebuie să mă apăr, trebuie să fug! Ceva mă ține blocat, mă zbat panicat să mă desprind și reușesc, cu greu… să mă trezesc. Doamne, ce coșmar! Aud de afară sursa țipetelor din vis. O păsărică mică și neagră cântă din toți bojocii, alungând isteric liniștea nopții, întunericul și dulcele somn de dinainte de răsărit, taman când se face un pic de răcoare. Continue reading “Jurassic Nights”

Trei cazuri clare de stat paralel

Ne plângem practic dintotdeauna că în țara asta sunt fraudate alegerile și că cetățenii sunt momiți să-și vândă voturile prin diverse tertipuri. Probabil că pe oricine-ai întreba, din oricare tabără, ar fi de acord că toate partidele fură. Deși toți fură, la noi în județ în general fură numai ăilalți. La referendumul pentru suspendarea lui Băsescu, în 2012, procurorii au documentat în 300 de pagini de rechizitoriu cazuri care contravin legii și dovezi că Dragnea și-a pus aparatul de partid să scoată lumea care n-a votat din case cu forța. Sau să-i momească cu tombola. În dosar sunt sute de martori care au votat fără să fi fost, de fapt, la vot. Alții, morți fiind de ceva vreme, nu s-au putut prezenta la tribunal să depună mărturie. Dragnea a fost condamnat. Pentru pesediști, asta nu poate fi munca unor angajați ai statului român care doar și-au făcut treaba pentru care au fost plătiți. Oameni care, în general, nu-și doresc complicații cu politieni, orice culoare ar avea aceștia. Dragnea se pretinde nevinovat și zice că statul paralel îl hărțuiește așa că mulți români se fac că-l cred. Deși furtul la vot e poate cel mai vechi sport național, imposibil să se fi întâmplat vreodată în Teleorman. Continue reading “Trei cazuri clare de stat paralel”

Andrew Sean Greer – Less

lessIntenționam să spun mai multe despre acest roman superb pe care numai ce l-am terminat dar, încă sub influența unei leneșe senzații de bine, voi traduce doar un minuscul fragment care îmi pare că prezintă perfect esența cărții (și rezonează cumva deosebit în sufletul meu, care și el a înțeles relativ de curând cum să fie tânăr):

“-E ciudat să ai aproape 50 de ani, nu? Mă simt de parcă numai ce-am înțeles cum să fiu tânăr”.  

-Exact! E ca ultima zi petrecută într-o țară străină. Ai aflat, într-un târziu, unde găsești o cafea bună, unde să bei ceva și unde poți mânca o friptură bună. Și-acum trebuie să pleci. Și n-o să mai revii vreodată”.

Trebuie să apară și în română, căci romanul numai ce-a luat premiul Pulitzer, așa că nu îl ratați.

Supermarket

În fața mea, la supermarket, doi domni au cumpărat bere în valoare de 450 de franci. Un cărucior de-ăla mare, plin cu vârf… Unul dintre ei a plătit cu bonuri de discount de vreo 10 franci și restul cash. După care a așteptat răbdător să primească punctele-bonus pentru promoția la tigăile Tefal și cartonașele cu animale și plante din Elveția, cam jumătate de pungă de-un leu.
Probabil că toată familia e acum fericită.

 

The Disaster Artist

disaster.jpgE de ajuns să visezi. E de ajuns să-ți dorești ca visele tale sa devină realitate. Muncește pentru ele și se vor împlini. Îndrăznește doar – și tot Universul va începe să lucreze pentru tine. Drumul îți va părea mult mai ușor decât ți-ai fi închipuit vreodată. Îndrăznește!

Nu e cine știe ce citat, m-am autoplagiat pentru că mi s-a părut interesantă o eventuală paralelă între Omul Spectacol (The Greatest Showman) și acest The Disaster Artist. Ambele filme spun poveștile unor oameni absolut pasionați, obsedați chiar de dorința de a ajunge artiști și a fi recunoscuți pentru arta lor. Ce se întâmplă când ai un singur vis, muncești ca un câine ca să-l transformi în realitate, sacrifici orice și (aproape) nimic nu te poate abate din drumul tău? Ei bine, în cele mai multe cazuri reușești. Ce anume reușești e o chestie discutabilă și, în consecință, relativă. Continue reading “The Disaster Artist”

Revenge*

18df2176-5806-48cc-8ea8-b13c25e30b92_1.d3a0dce2a7ff5b5a8dcc8c9c0cf0ca43Să fie clar de la început! Recenzia asta la filmul Revenge este numai ca răzbunare pentru cei șapte franci cinzeci pe care i-am plătit pentru închiriere. Mi-ar plăcea să fiu inspirat de toți banii, ‘tu-i mama mă-sii de film, deși mă îndoiesc că poate ieși ceva cât de cât din așa material…

Cum mi s-a întâmplat: m-am interesat un pic pe net ce filme bune au mai apărut în 2018, am găsit un site ce părea serios (nu mai știu care, da-l identific eu mai târziu și nu scapă), am luat o listă de filme, le-am căutat unul câte unul pe iTunes și doar două erau oferite spre închiriere. Revenge ăsta și încă unul pe care urmează să-l văd în weekend.

Am avut un feeling încă de la început că-i țeapă. Filmul are prospețimea primelor episoade din “Tânăr și neliniștit”, filmate în 1973. Continue reading “Revenge*”

J. D. Vance – Hillbilly Elegy – A memoir of a family and culture in crisis

hillbillyPlecat din România cu obsesia de a fi permanent la curent cu ce se petrece în politică, dedat chiar la interminabilele și în general ineptele talk-show-uri dâmbovițene, m-am trezit brusc, în Elveția, departe de sursa de zgomot zilnică a zecilor de posturi TV românești, multe dintre ele, într-un fel sau într-altul, pentru unii sau pentru ăilalți, de propagandă. Așa că, rămas doar cu programul irelevant (cu accente toxice) al TVRi, mi-am concentrat atenția spre BBC, CNN, postul național elvețian și vreo câteva bloguri de politică și economie. La timp pentru a prinde în direct uluirea tuturor când britanicii au votat pentru Brexit. Câteva luni mai târziu americanii aveau să-l aducă pe Donald Trump la Casa Albă, iar democrațiile lor vechi și solide nu vor mai fi niciodată la fel. Dincolo de politicieni avizi de putere cu orice preț, de armate de troli care răspândesc mizerii greu de digerat pe internet, de ziariști vânduți, de afaceriști lacomi sau de furia și ura unei părți bune a electoratului, ce a produs aceste cataclisme în societăți despre care se presupunea că au o ridicată cultură a democrației politice? Și cum e posibil ca lucrurile să se deterioreze într-un ritm atât de accelerat? Fără a avea pretenția de a acoperi complet fenomenul, cartea lui J. D. Vance încearcă o explicație. Continue reading “J. D. Vance – Hillbilly Elegy – A memoir of a family and culture in crisis”

La ce-ar mai trebui să rezistăm

Am vrut să scriu despre miting chiar sâmbătă seară, revoltat – ca atâția alții – de ticăloșia și prost gustul ce se revărsau de pe scenă. TVRi a găsit că mitingul PSD trebuie transmis în direct, oricum n-aveau nimic mai interesant de dat pe post. M-am abținut să scriu, căci ce altceva ce nu e deja cunoscut de unii și ignorat de ceilalți aș mai putea spune?

Am vrut să scriu apoi urmărind satisfacția arogantă și ipocrită a politrucilor din PSD sau din presa PSD (care nu e presă, ci doar o dezgustătoare unitate de propagandă care nu vede mai departe de lungul nasului). Dar nemernicii studiourilor TV sunt constanta și regula posturilor noastre de știri, deci nu mai trezesc de mult revoltă, doar scârbă.

Am vrut să scriu despre dezamăgirea de a fi văzut reacțiile unor oameni care cred despre ei că sunt de partea binelui și cred că pentru ca binele să învingă orice e permis. Dar m-am abținut aseară să apăs pe Publish, deși textul era gata. Continue reading “La ce-ar mai trebui să rezistăm”