Sunt curios ce-aș fi înțeles eu din filmul ăsta dacă l-aș fi văzut în copilărie. Căci pe vremea aceea – și mai ales în filmele străine pe care statul comunist decidea să le cumpere – western-urile tranșau clar problema încă din primele cadre. Știai cine-s ăia răii și cine-s ăia bunii și așa o țineau până la sfârșit, când răii erau lichidați. În funcție de film, puteau fi cowboy-ii personajele pozitive sau indienii. Maximul de complicație era să te prinzi care triburi de indieni erau “bune” și care nu.
Povestea din Hostiles pare complicată la prima vedere. Se derulează într-o vreme în care cucerirea întregului teritoriu al continentului american se cam încheiase iar proaspătul stat american își dorea o pace socială cu ceea ce mai rămăsese din triburile indiene, alocându-le cu “generozitate” câteva rezervații în care să poată să mimeze viața de dinainte de sosirea europenilor. Continue reading “Hostiles”

All the money in the world este filmul din 2017 al lui Ridley Scott bazat pe povestea adevărată a răpirii lui John Paul Getty III, nepotul miliardarului american John Paul Getty, la vremea respectivă cel mai bogat om din lume.
“That (Brexit) dream is dying, suffocated by needless self-doubt.”
Într-o seară absolut banală, în sala de fitness din centrul Bienne-ului o blondă fit își etalează nonșalant brațul drept, tatuat complet în cerneală mov, colorat uniform de de-asupra cotului și până jos la încheietura pumnului. Nu modele tribale, nu forme complicate de mileu, nu flori, cranii vesele, păsărici captive-n sârmă ghimpată, meniuri de restaurant chinezesc sau fața lui Bob Marley. Inițial am crezut că a apelat la această ultimă soluție ca să acopere o operă de artă precedentă care, absolut neașteptat, nu o mai reprezintă. Abia când s-a mutat la aparatul de lângă mine i-am observat umărul. Copacul ce-i împodobea deltoidul a stat câteva secunde bune cu crengile în jos dar, când tipa și-a terminat exercițiul și a coborât mâinile pe lângă corp a devenit evident că toată mâna aia albastră era de fapt solul în care-și plantase arborele de pe umăr. Rădăcinile, tatuate vizibil și ele, abia dacă se apropiau de cot așa că va rămâne o enigmă de ce artistul a continuat cu “solul” pe tot antebrațul. Copacul poate crește nestingherit in jos.