“That (Brexit) dream is dying, suffocated by needless self-doubt.”
Asta declara ieri Boris Johnson, ministrul britanic de externe, în scrisoarea de demisie din guvern. Johnson are dreptate, visul Brexit-ului moare. De obicei visurile mor când oamenii se trezesc. Este și cazul acestei nebunii colective care a ignorat toate argumentele raționale împotriva unei aventuri alimentată masiv de populism, egoism, lipsă de viziune și resentimente tenebroase.
S-au împlinit de curând doi ani de la acel vot. Marea Britanie va părăsi oficial Uniunea Europeană în martie 2019, în mai puțin de 9 luni. După doi ani ca membru al unui guvern însărcinat să implementeze votul britanicilor, Boris Johnson vorbește (încă) despre oportunitate, speranță și șansa de a face lucrurile diferit. Continue reading “Brexit (2)”
Într-o seară absolut banală, în sala de fitness din centrul Bienne-ului o blondă fit își etalează nonșalant brațul drept, tatuat complet în cerneală mov, colorat uniform de de-asupra cotului și până jos la încheietura pumnului. Nu modele tribale, nu forme complicate de mileu, nu flori, cranii vesele, păsărici captive-n sârmă ghimpată, meniuri de restaurant chinezesc sau fața lui Bob Marley. Inițial am crezut că a apelat la această ultimă soluție ca să acopere o operă de artă precedentă care, absolut neașteptat, nu o mai reprezintă. Abia când s-a mutat la aparatul de lângă mine i-am observat umărul. Copacul ce-i împodobea deltoidul a stat câteva secunde bune cu crengile în jos dar, când tipa și-a terminat exercițiul și a coborât mâinile pe lângă corp a devenit evident că toată mâna aia albastră era de fapt solul în care-și plantase arborele de pe umăr. Rădăcinile, tatuate vizibil și ele, abia dacă se apropiau de cot așa că va rămâne o enigmă de ce artistul a continuat cu “solul” pe tot antebrațul. Copacul poate crește nestingherit in jos.
Cum se pornește un război comercial în care e clar cine va plăti dar nu când, cum și cu ce costuri se va termina? Să vedem unde am ajuns până acum:
Intenționam să spun mai multe despre acest roman superb pe care numai ce l-am terminat dar, încă sub influența unei leneșe senzații de bine, voi traduce doar un minuscul fragment care îmi pare că prezintă perfect esența cărții (și rezonează cumva deosebit în sufletul meu, care și el a înțeles relativ de curând cum să fie tânăr):
E de ajuns să visezi. E de ajuns să-ți dorești ca visele tale sa devină realitate. Muncește pentru ele și se vor împlini. Îndrăznește doar – și tot Universul va începe să lucreze pentru tine. Drumul îți va părea mult mai ușor decât ți-ai fi închipuit vreodată. Îndrăznește!
Să fie clar de la început! Recenzia asta la filmul Revenge este numai ca răzbunare pentru cei șapte franci cinzeci pe care i-am plătit pentru închiriere. Mi-ar plăcea să fiu inspirat de toți banii, ‘tu-i mama mă-sii de film, deși mă îndoiesc că poate ieși ceva cât de cât din așa material…
APort 