E sfârșit de 2018, vremea în care e normal să tragem linie și să vedem prin ce-am trecut de-a lungul anului, cu bune și cu rele. A fost al doilea an de aport.blog, un an cu mai puține articole, deși dorința de a scrie a rămas la fel de intensă ca la început. Dar timpul pare să fi fost mai scurt…

Anul trecut am publicat pe final de Decembrie un top al celor mai citite zece articole din 2017. Voi face același lucru anul ăsta și în fiecare an de-acum înainte, câtă vreme voi continua să public cel puțin zece articole pe an. Deci, să vedem ce v-a plăcut anul ăsta: Continue reading →

Am fost plăcut surprins să constat că posturile mele preferate au, în marea lor majoritate, și cele mai multe vizualizări de la voi. Ceea ce înseamnă că am nimerit într-un mediu în care gândim oarecum la fel și avem aceleași preferințe. Nici c-aș fi putut să sper mai mult de la primul an de activitate al aport.blog.

Am făcut un clasament al articolelor cele mai citite din 2017:

1. Câini, o recenzie de film românesc care a avut cele mai multe vizualizări. O răzbunare pentru lipsa de spectatori a cinema-ului românesc de calitate.
2. Leacuri elvețiene de deochi, despre leacuri tradiționale elvețiene pe care le cunoștea și străbunica mea olteancă. E drept că rețeta milenară din Alpi pare să fi fost cu aperol pe când cea din Carpați era cu vișinată sau cu zaibăr de pe lângă Dăbuleni, ușor îndulcit.
3. Greu cu limbile străine… Pornind de la experiența unui român neaoș care nu după mici se dusese în Harghita mi-am reamintit câteva povești personale despre minoritari, limbi străine și toleranță. Cred că este articolul meu preferat și a fost și al vostru, pentru o lungă perioadă.
4. Viceversa, o comparație între un politician olandez ajuns șofer și un șofer român ajuns politician. Și de ce n-o să mai fim în siguranță pe străzi (și) din cauza lui…
5. Bazarul amintirilor, pentru că asta pățești dacă te mănâncă să pleci de-acasă.
6. Catalonia, despre iluzia colectivă a unor cetățeni care cred că vor trăi mai bine în spatele unui gard.
7. Reflecții rutiere. Plătite scump. Dacă n-ar fi în românește probabil ar fi articolul preferat al departamentul de taxe al cantonului Berna.
8. De la coada vacii. Elvețiene Despre o fermă și o realitate chiar mai surprinzătoare decât o vacă mov.
9. Te uită cum ninge-n noiembrie, ca să vezi că, deși e clar că iarna nu-i ca vara, elvețienii  abia o așteaptă să vină. Pregătindu-se.
10. Lucy in the sky with diamonds*, despre lumea drogurilor în Elveția, probabil singura față urâtă a acestei lumi altfel frumoase.

Ăsta e Top Ten-ul lui 2017. Orice ne-ar rezerva noul an, bun sau rău, va fi motiv de povestit pe blog. Să sperăm că o să fie mai mult de bine.

Vă mulțumesc pentru că vizitați locul ăsta și sper să ne revedem cu toții la anul. Și…

La mulți ani!