Three Billboards Outside Ebbing, Missouri

Multe filme bune anul ăsta, ceea ce înseamnă că va fi o competiție acerbă la Oscar-uri. “Three Billboards outside Ebbing, Missouri” este de departe cel mai bun film american pe care l-am văzut în ultima vreme. E și primul dintre cele nominalizate, ceea ce înseamnă că nu pot să-mi dau cu părerea despre cine merită să câștige. Dar uitându-mă la filmele care au câștigat în ultimii zece ani pot spune că “3 Billboards” îmi pare mai bun decât oricare dintre ele.

Sincer mă așteptam ca anul ăsta să apară filme despre America profundă, cea departe de aerul cosmopolit al marilor orașe. Hollywood-ul a reacționat întotdeauna la viața cetății, deci aceste filme vin cumva în sensul în care societatea americană încă încearcă să(-și) explice calamitatea politică și morală reprezentată de alegerea lui Donald Trump ca președinte al SUA. Iar filmul ăsta e o mai bună radiografie a Americii din care s-a ridicat Trump decât multe studii politice cu pretenții. Missouri l-a votat în proporție de vreo 60%. Ebbing, Missouri, dacă ar exista în realitate, ar fi catalogat conform noilor standarde geografice ale trumpismului drept un shithole city. În acest oraș, singurul om întreg la cap, șeriful, se sinucide, bolnav fiind de cancer. Metaforă sau nu, în urma lui rămâne o comunitate complet alienată (americanii ar spune, poate mai exact, completely fucked up). Răzbunarea, ura și furia, violența, stupiditatea și lipsa completă de perspectivă, prezența permanentă a armelor, realitatea văzută permanent prin aburii alcoolului nu iartă pe nimeni. Este povestea unei comunități aflate, fără să realizeze, în implozie. Altfel perfect redată pe marele ecran de un scenariu excepțional, superb regizat și filmat și cu performanțe actoricești de excepție, aproape fiecare personaj fiind memorabil.

Știți ce impresie mi-a făcut acest “Three Billboards outside Ebbing, Missouri”? Ei bine, oricât de ciudat ar părea, mi s-a părut o combinație între dramatismul “Baltagului” lui Sadoveanu (n-am văzut filmul dar încă țin minte cartea) și un “Las Fierbinți” trist în variantă americană, deloc funny dar la fel de absurd. O lume care se duce dracului. Dar o face frumos, cu șanse mari să ia un Oscar.

Mergeți la film, e superb!