The Florida Project

Three Billboards outside Ebbing, Missouri a fost filmul meu favorit pentru Oscarul de anul ăsta, o incursiune în lumea distopică a Americii left behind – lăsată în urmă sau rămasă în urmă, nu mi-e clar care variantă este mai corectă. The Florida Project e un film care vine din aceeași lume. Dacă l-aș fi văzut înainte de Oscar-uri n-aș fi știut pe care să-l prefer.  De câștigat a câștigat până la urmă The Shape of Water, un basm frumos din altă lume și din alte vremuri.

Ce faci când ai șase ani și mama ta singură nu-și permite să te ducă la Disneyland-ul aflat pe partea cealaltă a autostrăzii? La șase ani e simplu. Te joci cu copiii vecinilor. Faci tâmpenii. Te scălămbăiești la oamenii mari, scuipi de la etaj pe mașina ăleia de la parter, te uiți pe furiș la baba nebună care face plajă topless, explorezi împrejurimile sau pătrunzi ilegal în camera tehnică pentru a întrerupe curentul, ducându-l adesea la disperare pe managerul motelului ieftin în care locuiești. La șase ani nu-ți tace gurița niciodată, de dimineață până seara. Sau dacă-ți tace înseamnă că ai reușit să convingi pe cineva să-ți ia o înghețată pe care s-o împarți frățește cu ceilalți copii. La șase ani totul e simplu și nu înțelegi de ce adulții fac atâta caz de una sau de alta. Copilăria are nevoie de foarte puțin pentru a fi frumoasă.

O mamă singură iese probabil din definiția intransigentă a familiei tradiționale dar asta nu înseamnă că ea nu este familie pentru fetița ei de șase ani. Și acolo unde mama dă greș, acolo unde lucrurile îi scapă de sub control, micul univers în care crește copilul poate să susțină sau, la nevoie, poate chiar ține loc de familie. Pot fi vecinii sau managerul grijuliu care-și pitește sufletul său mare în spatele bățoșeniei impuse de autoritatea postului. Această rețea invizibilă funcționează ca un scut care protejează un copil și inocența lui. Îl ajută să crească.

Ce faci când te-ai născut pe partea greșită a autostrăzii sau dincolo de autostradă, ca să parafrazez titlul unui alt film bun,  Dincolo de calea ferată, varianta dintr-o țară în care nu prea sunt autostrăzi? Ce face o mamă pentru a răzbi din sărăcia lucie în care se zbate? Câteodată face lucruri pe care arhanghelii moralității le-ar considera intolerabile. Sigur, predicile nu țin loc de foame și nici de bani de chirie. Dar arhanghelii moralității și ai tradiționalismului cred că rolul lor e doar să arate calea, să judece și să-i țină pe cei de neiertat pe partea cealaltă de autostradă. Și totuși, întrebarea fundamentală pe care adesea o scăpăm din vedere este cum facem ca un copil – orice copil – să aibă șansa de a vedea castelul din poveste?

Trebuie să vedeți filmul ăsta, o să vă frângă inima dar o să-l iubiți.