La ce-ar mai trebui să rezistăm

Am vrut să scriu despre miting chiar sâmbătă seară, revoltat – ca atâția alții – de ticăloșia și prost gustul ce se revărsau de pe scenă. TVRi a găsit că mitingul PSD trebuie transmis în direct, oricum n-aveau nimic mai interesant de dat pe post. M-am abținut să scriu, căci ce altceva ce nu e deja cunoscut de unii și ignorat de ceilalți aș mai putea spune?

Am vrut să scriu apoi urmărind satisfacția arogantă și ipocrită a politrucilor din PSD sau din presa PSD (care nu e presă, ci doar o dezgustătoare unitate de propagandă care nu vede mai departe de lungul nasului). Dar nemernicii studiourilor TV sunt constanta și regula posturilor noastre de știri, deci nu mai trezesc de mult revoltă, doar scârbă.

Am vrut să scriu despre dezamăgirea de a fi văzut reacțiile unor oameni care cred despre ei că sunt de partea binelui și cred că pentru ca binele să învingă orice e permis. Dar m-am abținut aseară să apăs pe Publish, deși textul era gata.

O să scriu totuși azi, căci e important, dacă vrem să trăim într-o lume mai bună, să începem prin a o face noi mai bună. Sau măcar să vorbim despre cum credem c-ar trebui să arate.

Am fost dezamăgit de obstinența cu care multe dintre reacțiile la mitingul PSD s-au concentrat pe cei care au fost aduși în piață de prin toate colțurile țării. Bucureștiul s-a îngrămădit să captureze prim-planuri compromițătoare, chipuri hâde, oameni negricioși la față, personificări ale prostiei, nemerniciei și disprețului față de valorile “corecte”. Pentru că trebuia să arătăm că toți sunt, fără excepție, proști, netrebnici sau țigani. N-ai ce să faci cu ăștia, sunt fără de speranță – a sunat corul lamentărilor oarecum resemnate ale oamenilor care au adus vorba de găleți, pungi de făină și sticle de ulei. Și dacă, totuși, măcar pentru o mică parte dintre ei, facem o mare nedreptate? Merită pentru cauza noastră? Poate că unii dintre tinerii țigani care au apărut într-unul dintre nenumăratele filmulețe postate pe Facebook pe ritmuri de manele sunt angajați ai vreunei primării păstorite de către PSD. Poate că au n-șpe copii acasă și au fost amenințați că vor fi lăsați pe drumuri. Sau poate că vreuna dintre fetele care apar într-un alt filmuleț are vreun post mărunt prin administrația locală, pe la vreo primărie de țară. În satul ei nu mai există vreo altă șansă de a se angaja, așa că nu a putut să refuze “plimbarea” la București.  Mulți dintre ei sunt, aproape sigur, la fel de victime ca noi, ăștialalți. Am văzut defilări de oameni bătrâni, de oameni ce păreau bolnavi, de oameni săraci, oameni în general suficient de vulnerabili cât să depindă de un ajutor (altfel infim) al statului român – și condiționat, pe deasupra, de către unii din reprezentanții săi. Și mulți, foarte mulți oameni needucați care n-au avut vreodată vreo șansă.

E posibil să fie unii care cred sincer că statul paralel ne pune în pericol statul de drept. Părerea mea sinceră este că sunt puțini, majoritatea doar mimează credința în prostiile debitate de propagandă. Cred că puțini se îndoiesc, deși nu pot să recunoască, că Soros n-a plătit vreodată vreun ban pentru câinii de la mitingurile din Piața Victoriei, că Dragnea a furat și-ar face orice să scape, că madam Dăncilă n-are ce căuta acolo sau că madam Vasilescu sau Codrin Ștefănescu sunt niște oameni de nimic care nu dau doi bani pe nimeni. Ar trebui să ne îngrijoreze și să ne dea de gândit că oamenilor ăstora le e mai frică de noi decât de agresorii lor actuali, cei care-i obligă să meargă la București ca să fie fotografiați, filmați și dați pe FB. Toți, fără excepție, sunt convinși că lumea progresistă a #rezist-ului, cei ce sunt de partea cealaltă a baricadei, cei ce sunt așteptați în piață în ziua următoare, îi detestă și îi urăsc. Nu e așa, cel puțin nu în totalitate, dar valul de “mărturii” ale celor ce i-au filmat și i-au fotografiat ca pe niște animale ciudate de circ, frenezia share-urilor, nu face decât să le confirme convingerea și să alimenteze propaganda de partid.

Adevărul este că nimeni altcineva, niciun partid de opoziție, nu s-a gândit să le ofere și o altă perspectivă decât cea a statului pesedist protector, care fură de la ăia care au prea mult și împarte o (mică) parte din jaf cu ei. Nimeni nu le-a dovedit că se poate și altfel. Nimeni nu a avut, până acum, destulă putere pentru a face ca mesajul lor să fie auzit de acești oameni. Nimeni nu le-a arătat suficient respect cât să-i asculte.

Amețiți, amuzați de prea multă caterincă și like-uri, îi jignim adesea pe cei care au o altă părere, uitând cine sunt agresorii și că politica e o treabă serioasă. Uităm cine sunt manipulatorii, personajele toxice care au apărut la tribuna marii adunări naționale debitând aberații cu tricolorul pe fundal sau cei care le-au multiplicat mizeriile prin mii de goarne. Ar trebui să ne vărsăm frustrările, îngrijorările și neputințele într-un mod mai util. Căci filmulețele rasiste de pe FB nu îi vor coborî mai jos pe cei de care râdem pentru singurul motiv că ne coboară și pe noi, în egală măsură.