Corcoduşe carpatine

24093B50-07A2-485E-B7DE-453387B211BFPlimbându-mă deunăzi printr-un supermarket din Bienne am constatat cu surprindere că cel mai scump fruct din galantarele elveţiene, mai scump chiar decât trufandalele exotice ale Africii sau Americii latine, este banala (la noi) corcoduşă. Şi asta mi-a adus imediat în minte corcoduşul crescut de capul lui în poarta casei mele de la ţară, de-acasă din România. Crescut dincolo de gard, în stradă, iniţial am zis să-l tai, că era sălbatic şi risca să-mi strice gardul, nu mai zic că nu se potrivea cu pretenţiile mele de arhitect peisagist în căutarea unei oaze romantice, de o sălbăticie studiată, garnisită cu plante rafinate, care mai de care mai ornamentale. Aleea care duce la casă e străjuită de patru arbori superbi de fasole indiană (catalpe), a căror aliniere perfectă este persiflată de corcoduş, care s-a pus obraznic în fruntea lor. Am tot amânat, am tot amânat… dar până la urmă mi-a fost milă de el şi l-am lăsat. Am regretat mai târziu, când a început să facă din abundenţă nişte fructe mici şi galbene, care evident că lăsau o mizerie de nedescris chiar în faţa porţii şi umpleau maşinile parcate sub el de seva aia cleioasă şi dulce a fructelor plesnite de prea mult soare. Noroc cu vecina, amabila doamnă P, care la un moment dat m-a întrebat dacă poate să culeagă fructele căzute pe jos. I-am mulţumit bucuros, mi-a luat o piatră de pe inimă, eu credeam că le dă la animale. Aveam sa aflu mai târziu, după ce culesul s-a extins la pomii fructiferi din curte – mere, pere, caise, prune, toate la gramadă – că sfârşeau de fapt într-un cazan de ţuică.

Dar corcoduşele nu erau amestecate, căci specialitatea casei este o ţuică de corcoduşe extrem de parfumată (doar dacă e gustată pe loc, acolo la ţară, altfel vraja dispare). Copacul de la drum chiar face corcoduşe bune, că le-am şi gustat într-un an. Dar şi mai bune sunt cele ale celuilalt corcoduş, din curte, şi-ăla cu povestea lui. Îl cumpărase taică-meu din piaţă, de la un ţăran din Budeşti care s-a jurat cinci minute că-i prun carpatin altoit (cum altfel!). S-a dovedit la fel de carpatin ca Rex, maidanezul pitic al vărului meu, cumpărat de pe marginea drumului, în Rucăr, de la un cioban dâmboviţean la rândul lui la fel de cioban ca ciobănescul Rex. Poate o să trebuiască să ne gândim serios, într-o bună zi, de ce lucruri ce par atât de autentic carpatine cât sunt mici se transformă, atât de des, în fiinţe complet lipsite de nobleţe, cu care până la urmă învăţăm să convieţuim. Sau chiar mai mult de-atât. În fine, să nu divaghez, prunul altoit a rămas mic şi ţepos, refuzând să facă vreun fruct cale de mai mulţi ani, până când a explodat de-odată în sute de bombiţe galbene, probabil pentru că auzise – şi luase în serios de data asta – ameninţarea maică-mii că-i ultimul an în care mai tolerează un pom sterp în livada lăsată în grija ei. Mă întreb dacă tatei i-ar fi plăcut corcoduşele alea sau s-ar fi împăcat cu ideea că a fost înşelat în fabulosul târg duminical din Budeşti.

Poate-ar trebui să iau nişte butaşi sau nişte sâmburi de la copăcelul ăsta – era să-i zic mioritic, da-i carpatin – şi să le dau ăstora de-aici, din Elveţia, sâ vindă cu 10 franci kilul şi să se umple de bani. Sau, de ce nu, să deschid o firmă de import-export şi să inund piaţa elveţiană de fructe bio, galbene şi dulci, care-ţi pătează maşina şi-ţi parfumează ţuica şi, în unele zile mai norocoase, chiar şi viaţa.

Poate aşa o să şi fac, când voi putea parca din nou maşina în faţa porţii ăleia.

Christiana Figueres, Tom Rivett-Carnac – The Future We Choose (Surviving the Climate Crisis)

futureChristiana Figueres a fost secretar executiv al ONU pe probleme de schimbări climatice, având un aport major în pregătirea şi adoptarea Acordului de Mediu de la Paris. Tom Rivett-Carnac, specialist în mediu şi strategie politică, i-a fost consultant senior şi este considerat unul dintre arhitecţii Acordului de la Paris. Împreună au fondat Global Optimism, o organizaţie care militează pentru progres social şi politici publice de protejare a mediului.

Lumea are nevoie de mai multe cărţi ca aceasta, care să ne spună că încă nu e prea târziu. Mesajul autorilor este clar: n-o să întoarcem ce s-a pierdut deja ireversibil dar încă ne putem opri înainte ca viaţa, aşa cum o ştim, să se schimbe ireversibil în haosul derivat din distrugerea planetei. Iar haosul nu va însemna numai aer irespirabil şi căldură insuportabilă, el va veni mai mult ca sigur la pachet cu pierderea bunăstării, a păcii, a democraţiei şi a libertăţilor pe care le-am dobândit de-a lungul timpului.

Culmea este că în ciuda realismului cu care prezintă provocările care ne stau în cale cartea debordează de optimism şi energie. Îndeamnă la acţiune, motivează şi oferă un plan de acţiune în zece paşi, pe care i-am sumarizat mai jos. Dar merită să citiţi, pe larg, din carte.

  1. Lasă în spate tot ce-a fost şi acceptă că lumea se schimbă. Depinde de noi toţi dacă în bine sau în rău.
  2. Fă-ţi griji pentru ce s-a pierdut dar adoptă o viziune optimistă asupra viitorului. O să ai nevoie.
  3. Pune-te în slujba adevărului. Într-o lume plină de minciuni şi de negaţionişti ţine-ţi mintea liberă de propagandă, învaţă să deosebeşti ştiinţa de pseudoştiinţă şi pe cei interesesaţi de prezervarea mediului de cei interesaţi de prezervarea condiţiilor ce distrug mediul.
  4. Fii cetăţean, nu consumator. O viaţă mai bună nu se măsoară în lucruri materiale. Cumpără cu discernământ, încurajează calitatea care durează, ocoleşte-i pe cei ce nu respectă mediul si nu le cumpăra marfa. “Votează” cu portofelul!
  5. Renunţă la combustibilii fosili. Încurajează tranziţia către sursele “verzi” de energie.
  6. Planeta are nevoie de păduri. Plantează copaci! Sau măcar nu cumpăra lemn de la cei ce taie ilegal. Nu cumpăra produse care contribuie la despădurire, la noi sau altundeva în lumea asta mare.
  7. Investeşte într-o economie “curată”. Un alt mod de a “vota” cu banii tăi. Nu-ţi investi banii de pensie în acţiunile firmelor, de exemplu, care produc energie din termocentrale pe cărbune sau alţi combustibili fosili.
  8. Foloseşte tehnologia inteligent şi responsabil. Inteligenţa artificială poate lucra pentru noi sau împotriva noastră.
  9. Încurajează egalitatea dintre bărbaţi şi femei. Poate să pară că nu are legătură cu protejarea mediului, dar are. Accesul mai larg al femeilor la luarea deciziilor duce la o diversitate mai mare a punctelor de vedere, o colaborare mai bună şi o viziune pe termen mai lung.
  10. Implică-te în politică. Evident, nu de partea celor care “cred” că nu există schimbări climatice, doar nişte veri ceva mai calde. Votează pentru cei ce au un plan clar să schimbe lucrurile. În bine!

Corona…

IMG_2944După ani de zile în care am fost un client fidel, respectabil şi cu gusturi stabile al brutăriei Le Panetier din Bienne am zis să mai experimentez şi eu un pic şi-am comandat, în loc de tradiţionala boule bio, cea mai bună pâine pe care am mâncat-o vreodată, un colac pe care l-am numit, imprudent, corona… Exact, am cerut corona bio!

Elveţienii, mai ales cei din Bienne, oraş bilingv în care toţi vorbesc toate limbile, sunt suficient de relaxaţi la chestii de-astea lingvistice aproximative. Dar în cazul ăsta am primit o instantanee – şi probabil binemeritată – corecţie de la vânzătoare (care părea să aibă origini albaneze):

Couronne! Couronne… 

-Couronne, bien sur! Pardon!

Matthew Walker – Why We Sleep (Despre Somn)

SleepMedia mea de somn (de fapt, de stat în pat) în timpul săptămânii este între şase şi şapte ore pe noapte. Pentru că simt cum oboseala se acumulează de-a lungul săptămânii încerc să recuperez un pic în weekend, dar nu cine ştie ce. Merg şi eu, ca atâţia alţii, pe principiul că, dacă din porţia de muncă nu prea poţi să scazi, singurul mod de a-ţi mări un pic timpul liber este în dauna somnului. Vorba aia, o să dormim destul după…

Ei bine, Matthew Walker, unul dintre cei mai mari specialişti în ştiinţa somnului, spune că e cea mai proastă strategie posibilă. Cu cât dormim mai puţin, cu atât ajungem mai repede la acel “după” al somnului veşnic.

Opt-nouă ore de somn pe noapte pot face minuni, așa cum lipsa lor ne distruge sistematic sănătatea în absolut orice mod v-aţi putea închipui. Într-o lume plină de vindecători, naturiști, parapsihologi, mentaliști, exorcişti, olivii steere sau mai știu eu ce alte tipuri de vânzători de iluzii și leacuri miraculoase, ignorăm adesea cel mai simplu şi mai sigur leac, dezvoltat în laboratoarele evoluţioniste ale mamei natură.

Am identificat, de-a lungul cărţii, efectele somnului insuficient asupra propriului meu corp. Ceea ce m-a şocat, însă, a fost să aflu cât de mare este impactul somnului asupra copiilor şi adolescenţilor în dezvoltarea lor fizică, maturizarea creierului, echilibrul emoţional sau procesul de învăţare. M-a şocat pentru că am realizat cât de puţin dorm copiii din ziua de astăzi şi ce mare greşeală fac, de exemplu, sistemele şcolare continuând să promoveze cursurile foarte matinale.

Cum ne putem îmbunătăţi calitatea (şi cantitatea) somnului? Câteva idei din carte:

  1. Evitaţi lumina (albastră) înainte de culcare sau în dormitor. Lumina led, cea emisă de calculatoare, televizoare şi telefoane, blochează secreţia de melatonină şi vă ţine trezi până târziu în noapte.
  2. Nu beţi alcool înainte de culcare. Deşi pare să ajute, cică, de fapt, dăunează. Şi-asta-i grea, este?
  3. Reduceţi temperatura din dormitor, ideal ar trebui să fie în jur de 18-20 de grade Celsius. Corpul are nevoie să-şi reducă temperatura pentru a adormi.
  4. Încercaţi să mergeţi la culcare şi să vă treziţi la aceleaşi ore în fiecare zi, inclusiv în weekend.

În plus, nu luaţi pastile de dormit, faceţi sport şi nu mergeţi la culcare cu stomacul prea plin sau prea gol.

Dacă aveţi probleme cu somnul sau doar sunteţi curioşi vă recomand călduros să citiţi cartea asta. Ar trebui ca noţiunile de igienă a somnului să se predea în şcoli. Eu am citit-o pentru că a fost recomandată de Bill Gates – acum realizez că e posibil să fi fost microcipat fără să-mi dau seama şi-acum fac ce-mi zice miliardaru’.

Darwin Awards – mai mulţi pe loc ca la medicină!

“The Darwin Awards salute the improvement of the human genome by honoring those who accidentally remove themselves from it in a spectacular manner!”

Premiile Darwin se acordă anual celor care ajută lumea să devină un loc mai bun, sacrificându-se cât mai spectaculos posibil pe altarul prostiei.

Parcă niciodată n-a fost aşa concurenţă. Bine, şi condiţiile sunt speciale anul ăsta!

JJR

Din vitrina unui magazin din Geneva

 

Sing Street

singN-o să  scriu cine ştie ce despre el, doar că vi-l recomand cu toată căldura. L-am văzut în seara asta pe un post englezesc, deci nu ştiu unde l-aţi putea găsi în România. Se poate închiria de pe iTunes, alte metode mai mult sau mai puţin ilegale nu o să recomand şi de altfel nici nu ştiu.

Nici măcar nu sunt sigur că am înţeles bine mesajul: trebuie să fii vedetă rock ca să-ţi cucereşti iubirea sau, din contră, iubirea te poate face vedetă rock? Oricum nu contează ordinea, toată lumea ştie că de obicei este all or nothing. Filmul m-a făcut să-mi aduc aminte, un pic nostalgic şi un pic frustrat, că maică-mea m-a dat la vioară, la 6 ani, în loc să aleagă şi ea chitara, tobele, chestii de-astea mai british? Bine, între noi fie vorba, nu prea existau chestii british la şcoala de muzică din Tulcea de pe vremea lui ceaşcă, dar zic şi eu aşa…

Puneţi filmul ăsta pe listă, căutaţi-l pe iTunes, garantez că vă va schimba cel puţin seara!

 

 

Ce cărţi (bune) am mai citit (4)

Peter Frankopan – The New Silk Roads

În 2001, când George Bush invada Afganistanul după atacurile al-Qaida asupra WTC din New York, produsul intern brut (PIB) al Statelor Unite era de 10.6 trilioane de dolari. În acelaşi an, China avea un PIB de numai 1.3 trilioane, în urma Japoniei, Germaniei, Marii Britanii şi Franţei. Aproape 20 de ani mai târziu, în 2019, economia americană aproape s-a dublat, cu un PIB de 21 trilioane de dolari, pe când cea chineză a crescut de mai bine de 10 ori (14.1 trilioane). Ajustat la puterea de cumpărare, economia Chinei e deja pe primul loc.

The New Silk Roads analizează în principal noul plan strategic Belt and Road Initiative, adoptat de China în 2013 şi care îşi propune să dezvolte şi să optimizeze reţelele de distribuţie pentru economia chineză prin cooperare regională şi investiţii masive în infrastructura noilor “drumuri ale mătăsii”. Continue reading

Vacanţă în Elveţia (4) – Gorges de l’Areuse

Cheile râului Areuse sunt în partea elveţiană a Munţilor Jura, în cantonul Neuchâtel. Numele Jura a fost întâi împrumutat de paleontologi pentru a denumi perioada jurasică, pentru că aici au fost studiate pentru prima dată pietre datând din timpul dinozaurilor. Ulterior scriitorul Michael Crichton avea să-şi numească unul dintre romane Jurassic World. Tot el a scris şi scenariul filmului regizat de Steven Spielberg.

Peisajul, pe cheile astea, arată oarecum ca-n film, doar că mult mai spectaculos. Sigur, nu mă aşteptam să-mi apară de după vreo stâncă vreun tiranozaur, stegozaur sau ştiu eu ce alt soi de balaur. Dar tot am sperat să recunosc scheletul vreunui velociraptor fosilizat în vreo stâncă. Continue reading