Betreibungsregisterauszug

Calea standard, în Elveția, de a dovedi că n-ai avut probleme cu legea este să soliciți autorităților competente un cazier judiciar. Adică, în germană, un strafregisterauszug.

Dacă trebuie să-ți dovedești și bonitatea fiscală atunci trebuie să soliciți un betreibungsregisterauszug.

În ciuda naționalității care predispuse – conform stereotipurilor pan-europene – la probleme cu respectarea consecventă a legii, până acum m-a ferit Dumnezeu să am de-a face cu cele două instituții elvețiene. Dar după ce-am încercat timp de cinci minute să pronunț numele celor două documente nu mă mai mir că pe-aici cam toată lumea e foarte grijulie cu finanțele proprii și, în general, cu respectarea legii…

Hostiles

hostileSunt curios ce-aș fi înțeles eu din filmul ăsta dacă l-aș fi văzut în copilărie. Căci pe vremea aceea – și mai ales în filmele străine pe care statul comunist decidea să le cumpere – western-urile tranșau clar problema încă din primele cadre. Știai cine-s ăia răii și cine-s ăia bunii și așa o țineau până la sfârșit, când răii erau lichidați. În funcție de film, puteau fi cowboy-ii personajele pozitive sau indienii.  Maximul de complicație era să te prinzi care triburi de indieni erau “bune” și care nu.

Povestea din Hostiles pare complicată la prima vedere. Se derulează într-o vreme în care cucerirea întregului teritoriu al continentului american se cam încheiase iar proaspătul stat american își dorea o pace socială cu ceea ce mai rămăsese din triburile indiene, alocându-le cu “generozitate” câteva rezervații în care să poată să mimeze viața de dinainte de sosirea europenilor. Fără îndoială că decizia avea în spate un pragmatic calcul economic, câtă vreme grupurile de haiduci indieni aveau un impact semnificativ asupra securității colonilor și a încrederii lor în capacitatea noului stat de a-i apăra eficient. Dar de la voință politică și până la impunerea acestei păci sociale în teritoriile izolate ale Americii drumul nu a fost nici drept, nici ușor. E greu să le ceri combatanților unui război sângeros, în care barbarii inimaginabile s-au petrecut de ambele părți și în care demonizarea adversarului a fost legea, să uite, să ierte și să se accepte reciproc.

Despre drumul de la barbarie la pace vorbește Hostiles. Un clasic road movie american, o călătorie prin frumusețea sălbatică a Americii dar mai ales un proces de exorcizare a demonilor războiului. În viziunea regizorului Scott Cooper, tranziția asta nu a fost – nu poate fi – un proces evolutiv. Monștrii trebuie să dispară fizic, să se piardă pe drum,  pentru ca o nouă lume să se nască. Abia atunci bucățile rămase din lumea lor crudă  se pot aduna într-o societate  imperfectă, dar mai bună.

Nu pot să înțeleg cum filmul ăsta nu a fost selecționat la nicio categorie pentru Oscarurile 2018. E bun în atât de multe feluri subtile.

“You can always count on Americans to do the right thing – after they’ve tried everything else.”
Sir Winston Churchill, intuind cumva că americanii își vor încerca norocul și cu Donald Trump

Bronz natural

Menghine

Grădină elvețiană cu menghine

Dacă își imaginează cineva că numai în România sunt probleme se înșeală amarnic…

O recentă reglementare elvețiană în domeniul muncii, care va deveni obligatorie de la 1 ianuarie 2019, a stârnit protestele vehemente ale constructorilor, exprimate ieri prin vocea asociației patronale în domeniu. Conform noului regulament, pe timpul verii muncitorii nu vor mai putea lucra la bustul gol, fiind obligați să poarte tricou. În plus, vor fi obligați să se dea regulat cu cremă solară.

Patronii – care vor trebui să plătească pentru tricouri și creme – califică  noua reglementare drept abuzivă, precizând că exprimă în egală măsură și nemulțumirile salariaților față de aceste cerințe absurde.

Nu e clar dacă protestul a fost generat de teama că le va fi afectată imaginea de absolută virilitate pe care o degajă un bust gol pe o schelă, de faptul că vor trebui să-și acopere tatuajele pentru care au plătit procente importante din salariu sau de chestia cu crema de soare, o impunere atât de neconstructivă și de non-macho (mai puțin când trebuie să întinzi crema peste un strat fin de praf de tencuială)!

Presupun că e oricând preferabil să riști un cancer de piele decăt să-l lași pe colegul Dorel să te dea cu cremă pe spate…

All the money in the world

allthemoneyAll the money in the world este filmul din 2017 al lui Ridley Scott bazat pe povestea adevărată a răpirii lui John Paul Getty III, nepotul miliardarului american John Paul Getty, la vremea respectivă cel mai bogat om din lume.

Văzând filmul am realizat cât de greu este să fii putred de bogat și ce noroc nemaipomenit e că n-am grija asta. Sunt un pic sarcastic, recunosc, dar chiar cred că e periculos. Păi, dacă te lovește brusc șansa nu-i bine, că nu ești obișnuit și o iei razna, cum bine știm cu toții din poveștile celor care-au câștigat sume mari la 6/49 – istorii mai mult sau mai puțin reale, probabil multe dintre ele legende urbane. Dar concluziile converg în direcția proverbului românesc, învățat probabil scump de la turci, că cei de haram de haram se duce. Dacă te naști bogat iar nu-i bine, că ai șanse maxime să devii o loază fără suflet și fără busolă, iar faptul că știi să ajungi în Fratelli, în Bamboo sau la dealer nu se pune ca spirit de orientare și scop în viață. Continue reading

Rusia de astăzi

“It’s only when the tide goes out that you learn who has been swimming naked.”

Warren Buffett

Russia

S-a vorbit mult în ultimele zile despre Rusia, în contextul campionatului mondial de fotbal și al întâlnirii controversate dintre Donald Trump și Vladimir Putin. Dar dincolo de imaginea amenințătoare, de imperiu al răului, ce (mai) reprezintă astăzi din punct de vedere economic țara de care ne e atât de teamă ? Voi încerca o comparație cu Elveția, doar pentru a pune lucrurile într-o perspectivă clară.

Rusia are 17 milioane de kilometri pătrați. Elveția doar 41 de mii, este de 415 ori mai mică și cu greu vizibilă pe harta alăturată.

Rusia are 144 de milioane de locuitori. Elveția doar 8 milioane și jumătate, de 17 ori mai mică. Moscova, singură, are 12 milioane de locuitori.

Continue reading

Sporturi estivale

Cam o treime din monitoarele de pe pereții sălii de fitness din Bienne au transmis în direct meciurile de fotbal de la campionatul mondial din Rusia. Lumea nu prea s-a arătat interesată, majoritatea celor prezenți în sală la ora meciurilor văzându-și liniștiți de greutățile, seturile și repetările lor.

Mare mi-a fost surpriza să-i văd, ieri, aproape pe toți cu ochii țintă la ecrane. M-am apropiat și eu să văd ce se întâmplă, căci mai erau câteva ore bune până la finala dintre Franța și Croația. Se uitau vrăjiți la un meci de volei. Continue reading

Cum îți ceri scuze de-adevăratelea!

Pe la începutul anului lanțul de restaurante KFC a schimbat furnizorul de servicii logistice din Marea Britanie, mutându-și puii, cartofii și sosurile în noul depozit DHL din Rugby, locul de unde ar fi trebuit să fie aprovizionate toate restaurantele din UK. Cu tot renumele și experiența DHL-ului, tranziția s-a transformat într-un coșmar pentru KFC. Depozitul era nou, neautorizat pentru produse alimentare (!!!), soft-ul folosit n-a mers cum trebuie, nu aveau suficienți operatori și șoferi de camion, cert este că timp de două săptămâni haosul din supply chain a dus la închiderea a vreo 600 de restaurante care pur și simplu n-au avut ce să prăjească. În același timp, depozitul cu pricina a trebuit să arunce cantități impresionante de carne de pui expirată. Continue reading

O campanie cu cântec

Zeci de mii de oameni au ieșit vineri pe străzile Londrei pentru a protesta împotriva lui Donald Trump și a vizitei sale oficiale în Marea Britanie. Un uriaș balon portocaliu, înfățișând un baby Trump cu pempărși, a fost înălțat în fața parlamentului, în uralele mulțimii.

Dar cel mai original mod de a protesta împotriva vizitei lui Trump a fost campania Make “American Idiot” Great Again, prin care britanicii au readus în topurile britanice  hit-ul din 2004 al trupei americane Green Day, lansat pe vremea unui alt mare președinte american, George W. Bush (care se pare că a și fost sursa de inspirație a cântecului).  “American Idiot” n-a ajuns chiar până pe locul unu dar efortul a meritat.

Brexit

296385_106456096131988_2145695985_n“That (Brexit) dream is dying, suffocated by needless self-doubt.”

Asta declara ieri Boris Johnson, ministrul britanic de externe, în scrisoarea de demisie din guvern. Johnson are dreptate, visul Brexit-ului moare. De obicei visurile mor când oamenii se trezesc. Este și cazul acestei nebunii colective care a ignorat toate argumentele raționale împotriva unei aventuri alimentată masiv de populism, egoism, lipsă de viziune și resentimente tenebroase.

S-au împlinit de curând doi ani de la acel vot. Marea Britanie va părăsi oficial Uniunea Europeană în martie 2019, în mai puțin de 9 luni. După doi ani ca membru al unui guvern însărcinat să implementeze votul britanicilor, Boris Johnson vorbește (încă) despre oportunitate, speranță și șansa de a face lucrurile diferit. Continue reading