Am găsit întâmplător, pe un blog pe care îl urmăresc, această  interesantă statistică de pe la americani şi-am zis c-ar fi păcat să rămână necomentată.

Pe vremea când era bunica fată mai bine de jumătate dintre amatorii de însurătoare îşi găseau marea iubire prin codoşeala familiei şi a prietenilor. Ceilalţi o căutau la şcoală, la biserică sau prin vecini. Lucrurile s-au mai schimbat de-atunci aşa că în zilele noastre şansele să-ţi găseşti fericirea mergând la biserică sunt mai mici de 5%. Cu exceptia, poate, a cozilor de la moaşte, unde minunile sunt încă posibile, şi a mănăstirilor de călugări, unde dragostea faţă de aproape învinge adesea, în ciuda (sau poate tocmai din cauza) postului prelungit. Presupun că giumbuşlucurile cu lumânări din noaptea de înviere, menite să impresioneze frumuseţile cartierului, adunate în faţa Bisericii cu Ceas, nu prea mai funcţionează astăzi. Păcat, ştiam vreo câteva chiar eficiente, deşi atrăgeau instant un val de afurisenii de la babele evlavioase din vecini, care puteau acoperi lejer corul cântăreţilor din biserică. Dar să nu deviem… Continue reading →