Dacă v-ați plictisit să citiți toată ziua înjurături la adresa lui Nicușor Dan vă propun să privim împreună aceeași scenă, doar că altfel.
Am mai scris aici și încă mai cred că anul trecut am pornit un nou ciclu cu două atuuri importante, președintele și primul ministru. Ambii bine intenționați, ambii bine educați, având o interpretare corectă a situației și provocărilor pe care le înfruntă România. Outlier-i față de media standard a politicianului român. Din păcate, ambii mai degrabă tehnocrați decât politicieni redutabili, deși au câștigat mai toate bătăliile politice pe care le-au dat. Dar în materie de comunicare, amândoi vulnerabili. De fapt, vulnerabili pentru mediul politic din România, care este un melanj crizat de forme fără fond și educație puțină, în care lipsa de caracter și de onoare sunt mai degrabă avantaje.
De partea cealaltă, eternul PSD, a cărui încercare de a se ridica un pic deasupra imaginii mizerabile a epocii Dragnea a eșuat în echipa mizerabilă de astăzi, cu Grindeanu, Olguța și Zamfir gata să ia orice formă și să spună orice blestemăție i-ar ține mai departe la butoane. Fără să-și asume, evident, responsabilitatea pentru consecințe. Apoi, îi avem pe cei de la AUR, ȘOȘ și POT, o strânsură de oportuniști fără scrupule, majoritatea mult sub media intelectuală a pesedistului standard (între noi fie vorba, nu foarte ridicată). În plus, toți sunt loviți cu leuca în cap de propaganda globalistă de extremă dreapta, magaistă, putinistă și, mai nou, georgistă.
Bolojan a încercat să facă ce trebuie, poate prea tare. Poate că ar fi meritat să încerce un pic mai multă negociere, să aibă mai multă răbdare, să realizeze că o coaliție atât de diversă are nevoie de timp și de tact. Nu încerc să-i aduc un reproș, e foarte posibil ca orice efort să fi fost sortit eșecului cu Grindeanu și Olguța de partea cealaltă a mesei. Dar atunci ar fi trebuit să comunice mai bine cu opinia publică, să încerce să contracareze propaganda PSD și să le facă ieșirea din guvern mult mai scumpă din punct de vedere politic. Nu a făcut-o. Nu a fost suficient de puternic să reziste și nici suficient de abil politic să realizeze că pierde. Că a pierdut, de fapt.
Nicușor Dan a încercat să fie președintele imparțial și a reușit doar să unească țara în cuget și-n simțiri. Împotriva lui. Deja la a doua nominalizare de prim-ministru care nu este de la PSD, bula progresistă a ăstora ca mine a ajuns la concluzia că Nicușor Dan e vândut PSD-ului și lui Grindeanu. În ziua de azi anti-pesedismul se manifestă prin dorința fierbinte de a-l vedea prim-ministru pe Grindeanu, ca să-și rupă ăla dinții și să ne distrăm și mai tare la celebrele lui rânjete. Un fel de ″Apocalypse now‶ politic, dincolo de care nu există decât speranța unei renașteri în care PSD-ul și AUR vor fi dispărut ca prin minune, împreună cu tâmpeniile din capetele înfierbântate ale alegătorilor lor tradiționali. Am ratat eu o propunere mai bună?
Mă scuzați, dar funcția prezidențială nu există pentru a-l salva pe Bolojan sau pentru a-l face de rahat pe Grindeanu. Datoria președintelui este să avem guvern, eventual unul care să nu ne facă paria Europei și care să nu ne distrugă economia și bruma asta de bunăstare, câtă e. Încearcă Nicușor Dan să ajute PSD-ul sau, din contră, nu are încredere în ce ar face Grindeanu odată ajuns prim-ministru? Dacă vreunul dintre partidele politice ar fi dorit să facă guvernul, ar fi cerut-o public. Dar îmi pare evident că nimeni nu vrea.
Nominalizarea lui Tomac s-a vrut o ieșire din blocajul politic și o soluție care să țină PSD-ul departe de AUR. Un guvern independent/tehnocrat la modul rezonabil, cu nume și CV-uri rezonabile, care să negocieze cu marile partide temele care pot fi atinse astăzi. PSD-ul a fost prudent și a zis vorbim, vedem. Cu asta, a făcut și un pas la offside. PNL și USR au zis nu, baricadându-se în jurul ideii că dacă nu e Bolojan trebuie să fie Grindeanu. Și așa a venit această nouă propunere, domnul Veștea, prim-vicepreședinte PNL.
Nu-mi plac cei care i se opun lui Bolojan în PNL, deși poate că nu toți sunt pro-pesediști. Dar, încă o dată, intransigența lui Bolojan va trebui să treacă testul puterii. Dacă va pierde lupta internă, valorile pe care le susține vor însemna mai puțin.
Nu știu dacă Nicușor Dan e șahistul genial care vede clar următoarele cinci mișcări de pe tablă. Dar, pe de altă parte, nici ″dați-i mandatul lui Grindeanu‶ nu e vreo mare strategie. Cei care se întrec în miștouri la adresa președintelui ar trebui să se gândească, măcar o clipă, la cum va arăta România cu PSD și AUR la butoane, cu Nicușor Dan probabil suspendat și nimic în calea lui Georgescu. Sincer, nu cred că ne-am reveni prea curând din asta.
APort 