Pana la urma, primul tur de scrutin al alegerilor prezidentiale din Franta s-a incheiat fara surprize. Desi calificata pentru turul doi de scrutin, Marine Le Pen are sanse mici sa castige cursa prezidentiala, presupunand ca Emmanuel Macron nu va comite erori majore in urmatoarele doua saptamani. Totusi, cateva remarci trebuie facute pe seama alegerilor de ieri.
Category: Brexisme, trumpisme şi alte schisme
Brexit (1)
Prima mea impresie, când am auzit de decizia premierului Theresa May de a declanșa alegeri anticipate, a fost că partidul conservator forțează mâna electoratului, șantajându-l într-un moment extrem de sensibil, când orice schimbare de guvern ar fi foarte greu de gestionat. Scopul evident al conservatorilor mi s-a părut că este zdrobirea opoziției, fie că este vorba despre laburiști sau despre partidul național scoțian al incomodei Nicola Sturgeon, și pare mai degrabă un calcul politicianist egoist decât interes pentru binele public. Asta dacă nu cumva sarcina pe care conservatorii o au, aceea de a conduce extrem de complicatul proces de negociere a detaliilor desprinderii de Uniunea Europeană, nu crează un soi de panică în sânul guvernului. Continue reading “Brexit (1)”
Prezidențialele din Franța – orice este posibil
O săptămână înainte de primul tur al alegerilor prezidențiale din Franța și viitorul proiectului European depinde de un fir de păr. Am mai scris despre aceste alegeri acum câteva săptămâni. Între timp situația a devenit chiar mai complicată – și mai gravă – prin apariția încă unui candidat în grupul cu pretenții pentru turul doi, Jean-Luc Melenchon, un candidat de extremă stângă care a crescut semnificativ în ultimele săptămâni și al cărui program – nicio surpriză aici – se aseamănă cu cel al candidatei de extremă dreapta Marine Le Pen în câteva domenii ce privesc viitorului european.
Continue reading “Prezidențialele din Franța – orice este posibil”
The mother of all bombs is now Trump
Impresionat de imaginile copiilor uciși în atacul cu arme chimice din Siria și, probabil, de rata de aprobare dezastroasă de care se “bucură” din partea societății americane, Donald Trump a decis să treacă la fapte. Așa că a ordonat bombardarea unei unități militare a guvernului sirian, aeroportul de pe care se presupune că a decolat avionul care a lansat atacul chimic. Din fericire, niciun militar rus nu a fost ucis sau rănit în bombardament.
Primul lucru pe care l-au făcut rușii după atacul american a fost să blocheze parteneriatul militar în Siria, o cooperare militară menită să evite atacurile reciproce accidentale. Continue reading “The mother of all bombs is now Trump”
Despre inegalitate și inechitate
Am dat întâmplător peste un articol extrem de interesant, publicat recent pe nature.com (Starmans, C., Sheskin, M. & Bloom, P. Why people prefer unequal societies. Nat. Hum. Behav. 1, 0082 (2017)).
Articolul, susținut de cercetări psihologice recente, afirmă că nu inegalitatea, despre care se vorbește atât de mult în ultima vreme, este ceea ce deranjează in societatea modernă, ci inechitatea economică, asociată atât de des (și de superficial) inegalității. Adevărul este că o distincție între cele două noțiuni este adesea greu de făcut. Discursul politic obișnuit pare incapabil să facă diferența. Continue reading “Despre inegalitate și inechitate”
Trump joacă ruleta rusească
Ieri, secretarul de stat Rex Tillerson declara că “nu există dubii” cu privire la responsabilitatea regimului lui Bashar Al-Assad în producerea atacurilor de la Khan Sheikhoun, în Siria. Donald Trump a fost impresionat de fotografiile cu copiii victime ale atacului chimic, ceea ce sugerează mai degrabă o informare din media convențională decât din surse militare. Până la momentul acesta nimeni nu a probat vreo afirmație. Deși cel mai probabil e că atacul a fost produs de către regimul sirian, deocamdată nici măcar nu se stie exact ce fel de armă chimică a fost folosită. Dar genul ăsta de siguranță nu e ceva nou pentru oficialii americani. Să ne amintim doar de armele chimice ale irakienilor sau de precedentul atac chimic al regimului sirian pentru care încă nu au fost aduse dovezi (deși toate indiciile duc, ca și de data asta, către Bashar Al-Assad). Continue reading “Trump joacă ruleta rusească”
Patriotic Games
Vorbind la un simpozion internațional pe teme militare, un general american a informat audiența că “un aliat important” a folosit o rachetă Patriot, produsă de industria americană, pentru a distruge o dronă comercială care părea să amenințe un obiectiv militar. Generalul, altfel mândru de precizia rachetei americane dezvoltată pentru a fi folosită împotriva avioanelor sau a rachetelor de mari dimensiuni, a precizat, totuși, că folosirea ei nu a fost probabil rentabilă din punct de vedere economic.
Ceea ce generalul consideră a fi “nerentabil” este, de fapt, o scandaloasă bătaie de joc față de banii publici. Racheta Patriot costă 3 milioane de dolari și a fost folosită pentru a doborî o dronă care costă, pe Amazon, 200 de dolari. Știrea a fost recent prezentată de BBC.
Cred că nu există exemplu mai bun pentru a ilustra eficiența și discernământul cu care sunt folosite adesea bugetele publice de apărare.
Bătrânul și marea… conspirație
RTS1, postul național elvețian de televiziune, a găzduit în seara asta un lung talk-show despre epoca Trump. În timpul discuțiilor unul dintre invitați, un scriitor și ziarist francez, a declarat că marele marș al femeilor împotriva derapajelor democratice ale lui Trump, ce a avut loc la Washington (Woman’s March, 500 de mii de participanți), a fost finanțat de???…de???… de George Soros!!!
Deci, dacă e să tragem linie, Soros e acuzat că a finanțat mișcări de protest împotriva următorilor mari conducători: Putin al rușilor, Erdogan al turcilor, Lukashenko al bielorușilor, Orban al ungurilor, Fico al slovacilor, Duterte al filipinezilor, Dragnea – să zicem că al nostru – și, mai nou, Trump al americanilor.
Continue reading “Bătrânul și marea… conspirație”
Semne de vreme rea
Iubesc emisiunea “Le Journal du matin” de pe RTS Premiere, postul national elvețian de radio în limba franceză. Abia aștept să ajung dimineața în mașină înainte ca Simon Matthey-Doret să-și înceapă dialogul cotidian cu invitatul său, de fiecare dată altul dar întotdeauna cineva care are foarte multe de spus.
Ieri dimineață invitat a fost domnul Augustin Fragniere, doctor în filozofie politică, specialist în schimbări climatice, profesor la Universitatea din Lausanne și asociat la Universitatea Washington.
S-a discutat îndelung despre cât de serioase sunt schimbările climatice, despre cât de greșite sunt argumentele climato-scepticilor și mai ales despre influența pe care noua administrație americană o poate avea în materie de protejare a mediului înconjurator.
Ei bine, da, Trump este extrem de dăunător (și) mediului înconjurător.
Continue reading “Semne de vreme rea”
Despre cum se scrie istoria Uniunii Europene (sau cum poate deveni Uniunea Europeană istorie)
În actualul climat politic rezultat după Brexit-ul britanicilor și alegerea lui Donald Trump ca președinte al SUA importanta alegerilor prezidențiale din Franța este crucială pentru viitorul Uniunii Europene și asta deoarece o victorie a doamnei Marine Le Pen, candidata Frontului Național, partid de extremă dreaptă, ar duce probabil la ieșirea Franței din Uniune și, practic, la sfârșitul proiectului comun european. Continue reading “Despre cum se scrie istoria Uniunii Europene (sau cum poate deveni Uniunea Europeană istorie)”
APort 