Donald Trump a lăsat în urma lui un imens scandal privind relațiile extrem de controversate dintre echipa sa de campanie și Rusia și a plecat în primul său turneu în afara granițelor SUA. Scandalul de acasă – și implicațiile lui – trebuie privit într-o gamă ceva mai complexă, prin prisma diverșilor actori și a intereselor diverse care sunt în joc. Pe de-o parte este echipa Trump, vădit deranjată de insistența și amploarea investigațiilor, ca și de atenția de care se bucură în mass-media. Oamenii lui Trump par să aibă ceva de ascuns, cel mai probabil faptul că au acceptat – tacit sau nu – suportul hacker-ilor, postacilor si trolilor platiți sau influențați de Rusia. Continue reading “Din nou despre Trump” →

Ce-am înțeles eu din epopeea “Trumpcare”:

Cea mai mare promisiune pe care Donald Trump a făcut-o în campania electorală – mai importantă chiar decât celebrul gard între SUA și Mexic – a fost aceea de a anula imediat după învestire „Obamacare“, legea sănătății pe care președintele Obama a reușit să o impună in 2010 și pe care republicanii nu au reușit să o anuleze deși au încercat de nenumărate ori. Trump credea în campanie că o poate înlocui în câteva zile, lucru care s-a dovedit mult mai complicat decât părea de-acasă, din Trump Tower.

După ce a fost respinsă inițial chiar cu ajutorul republicanilor, legea a fost într-un final votată de camera reprezentanților, urmând acum să fie supusă și votului senatului. Trump și-a impus voința. A făcut un pas important în îndeplinirea încă unei promisiuni electorale. Dar să vedem cu ce preț și cine plătește. Continue reading “Trumpcare vs Obamacare” →

Donald Trump a fost în direct la CNN, cu un discurs de la Convenția Națională a NRA (National Rifle Association), organiția americană a posesorilor de arme (OK, poate nu e cea mai bună definiție a organizației dar, fiind destul de generală, este suficient de corectă). Nici nu se putea găsi, pentru Trump, loc mai confortabil în care să țină un discurs în cea de-a 99-a zi de când s-a mutat la Casa Albă. NRA, o organizație cu mai mult de 5 milioane de membri și poate cea mai influentă echipă de lobby din Washington, l-a susținut puternic pe Trump în campania electorală.

Continue reading “2nd Amendment first” →

Pana la urma, primul tur de scrutin al alegerilor prezidentiale din Franta s-a incheiat fara surprize. Desi calificata pentru turul doi de scrutin, Marine Le Pen are sanse mici sa castige cursa prezidentiala, presupunand ca Emmanuel Macron nu va comite erori majore in urmatoarele doua saptamani. Totusi, cateva remarci trebuie facute pe seama alegerilor de ieri.

Continue reading “După primul tur” →

Prima mea impresie, când am auzit de decizia premierului Theresa May de a declanșa alegeri anticipate, a fost că partidul conservator forțează mâna electoratului, șantajându-l într-un moment extrem de sensibil, când orice schimbare de guvern ar fi foarte greu de gestionat. Scopul evident al conservatorilor mi s-a părut că este zdrobirea opoziției, fie că este vorba despre laburiști sau despre partidul național scoțian al incomodei Nicola Sturgeon, și pare mai degrabă un calcul politicianist egoist decât interes pentru binele public. Asta dacă nu cumva sarcina pe care conservatorii o au, aceea de a conduce extrem de complicatul proces de negociere a detaliilor desprinderii de Uniunea Europeană, nu crează un soi de panică în sânul guvernului. Continue reading “Brexit (1)” →

O săptămână înainte de primul tur al alegerilor prezidențiale din Franța și viitorul proiectului European depinde de un fir de păr. Am mai scris despre aceste alegeri acum câteva săptămâni. Între timp situația a devenit chiar mai complicată – și mai gravă – prin apariția încă unui candidat în grupul cu pretenții pentru turul doi, Jean-Luc Melenchon, un candidat de extremă stângă care a crescut semnificativ în ultimele săptămâni și al cărui program – nicio surpriză aici – se aseamănă cu cel al candidatei de extremă dreapta Marine Le Pen în câteva domenii ce privesc viitorului european.

Continue reading “Prezidențialele din Franța – orice este posibil” →

Impresionat de imaginile copiilor uciși în atacul cu arme chimice din Siria și, probabil, de rata de aprobare dezastroasă de care se “bucură” din partea societății americane, Donald Trump a decis să treacă la fapte. Așa că a ordonat bombardarea unei unități militare a guvernului sirian, aeroportul de pe care se presupune că a decolat avionul care a lansat atacul chimic. Din fericire, niciun militar rus nu a fost ucis sau rănit în bombardament.

Primul lucru pe care l-au făcut rușii după atacul american a fost să blocheze parteneriatul militar în Siria, o cooperare militară menită să evite atacurile reciproce accidentale. Continue reading “The mother of all bombs is now Trump” →

Am dat întâmplător peste un articol extrem de interesant, publicat recent pe nature.com (Starmans, C., Sheskin, M. & Bloom, P. Why people prefer unequal societies. Nat. Hum. Behav. 1, 0082 (2017)).

Articolul, susținut de cercetări psihologice recente, afirmă că nu inegalitatea, despre care se vorbește atât de mult în ultima vreme, este ceea ce deranjează in societatea modernă, ci inechitatea economică, asociată atât de des (și de superficial) inegalității. Adevărul este că o distincție între cele două noțiuni este adesea greu de făcut. Discursul politic obișnuit pare incapabil să facă diferența. Continue reading “Despre inegalitate și inechitate” →

Ieri, secretarul de stat Rex Tillerson declara că “nu există dubii” cu privire la responsabilitatea regimului lui Bashar Al-Assad în producerea atacurilor de la Khan Sheikhoun, în Siria. Donald Trump a fost impresionat de fotografiile cu copiii victime ale atacului chimic, ceea ce sugerează mai degrabă o informare din media convențională decât din surse militare. Până la momentul acesta nimeni nu a probat vreo afirmație. Deși cel mai probabil e că atacul a fost produs de către regimul sirian, deocamdată nici măcar nu se stie exact ce fel de armă chimică a fost folosită. Dar genul ăsta de siguranță nu e ceva nou pentru oficialii americani. Să ne amintim doar de armele chimice ale irakienilor sau de precedentul atac chimic al regimului sirian pentru care încă nu au fost aduse dovezi (deși toate indiciile duc, ca și de data asta, către Bashar Al-Assad). Continue reading “Trump joacă ruleta rusească” →

Vorbind la un simpozion internațional pe teme militare, un general american a informat audiența că “un aliat important” a folosit o rachetă Patriot, produsă de industria americană, pentru a distruge o dronă comercială care părea să amenințe un obiectiv militar. Generalul, altfel mândru de precizia rachetei americane dezvoltată pentru a fi folosită împotriva avioanelor sau a rachetelor de mari dimensiuni, a precizat, totuși, că folosirea ei nu a fost probabil rentabilă din punct de vedere economic.
Ceea ce generalul consideră a fi “nerentabil” este, de fapt, o scandaloasă bătaie de joc față de banii publici. Racheta Patriot costă 3 milioane de dolari și a fost folosită pentru a doborî o dronă care costă, pe Amazon, 200 de dolari. Știrea a fost recent prezentată de BBC.
Cred că nu există exemplu mai bun pentru a ilustra eficiența și discernământul cu care sunt folosite adesea bugetele publice de apărare.

Continue reading “Patriotic Games” →