Despre cum se scrie istoria Uniunii Europene (sau cum poate deveni Uniunea Europeană istorie)

                În actualul climat politic rezultat după Brexit-ul britanicilor și alegerea lui Donald Trump ca președinte al SUA importanta alegerilor prezidențiale din Franța este crucială pentru viitorul Uniunii Europene și asta deoarece o victorie a doamnei Marine Le Pen, candidata Frontului Național, partid de extremă dreaptă, ar duce probabil la ieșirea Franței din Uniune și, practic, la sfârșitul proiectului comun european. În mod normal doamna Le Pen nu ar avea șanse să câștige cursa prezidențială, dar la fel s-a spus despre gruparea “Leave” care susținea Brexit-ul sau despre Donald Trump.
Franța intră în alegeri după o guvernare socialistă neconvingătoare sub conducerea președintelui Francois Hollande. În alegerile de anul acesta este important ca cei care candidează din partea dreptei sau din partea stângii tradiționale să fie candidați puternici, să reprezinte o alternativă reală, să se distanțeze de imaginea prafuită deja pretutindeni a “establishment-ului” politic tradițional. În plus, este important ca acești candidați să poată oferi, în turul doi, o punte de dialog către partea opusă a eșichierului politic, să fie în mod convingător o  variantă mai credibilă decât Marine Le Pen.

Ce se intamplă, însă, este absolut îngrijorător. Să aruncăm, deci, o privire sumară asupra candidaților. În alegerile preliminare pentru desemnarea candidatului dreptei a  câștigat Francois Fillon, un politician cu experiență, fost prim-ministru pe vremea lui Sarkozy, conservator, liberal cu idei de reformare a statului francez, un bun candidat pentru cei care ar fi tentați să voteze cu Marine Le Pen dar poate nu suficient de atrăgător pentru tineretul progresist francez. Dacă poate să atragă electoratul de stânga e un mare semn de întrebare dar probabil că pentru stânga Fillon e oricum mai bun decât Le Pen.
În alegerile primare pentru stânga, care au avut loc duminică, a câștigat Benoit Hamon, o victorie neșteptată împotriva fostului prim ministru socialist Manuel Valls. Domnul Valls era văzut ca un reformator cu viziuni de centru stânga în interiorul Partidului Socialist, în timp ce domnul Hamon este un socialist tradiționalist, admirator al lui Bernie Sanders și susținător al unor idei considerate prea revoluționare de către o bună parte a societății franceze. Din acest punct de vedere, dacă va ajunge în turul doi, va avea dificultăți să convingă electoratul de dreapta, ceea ce ar reprezenta un avantaj pentru doamna Le Pen.
Cel mai interesant candidat și o reală surpriză, care crește convingător în sondaje, este domnul Emmanuel Macron, un tânăr politician de 39 de ani, foarte educat, fost ministru de finanțe în guvernul socialist al lui Valls, susținător al mediului de afaceri și al reformării inflexibilului sistem economic francez, care și-a anunțat candidatura ca independent.

Cum am spun la începutul articolului, situația este departe de a fi încurajatoare. Domnul Fillon, favorit până de curând în sondaje, a fost, începând de săptămâna trecută, subiectul unor dezvăluiri de presă în care este acuzat că și-a angajat la cabinetul parlamentar soția și doi dintre copii pe salarii consistente și, aparent, fără ca membrii familiei să fi prestat servicii în realitate. În total se susține că familia a primit un milion de euro de la statul francez. Domnul Fillon a decis să lupte împotriva acuzațiilor, considerând că salariile oferite familiei sunt absolut legale (nepotismul nu e ilegal în Franța). Partea etică a controversei este însă departe de a fi fost clarificată convingător. Faptul că a decis să continue în cursa prezidențială nu e un semn bun – de fapt e un semn clar că orgoliile și ambițiile personale primează în fața interesului general al societății franceze. Dacă nu va fi oprit și va reuși să intre totuși în turul doi, șansele să piardă în fața doamnei Le Pen sunt semnificative.

Probabil că cel mai bun candidat la momentul acesta pentru a înfrunta cu succes candidata Frontului Național în turul doi este domnul Emmanuel Macron. Problema este că ar putea fi dificil să ajungă în turul doi din postura de candidat independent.
Rămâne de văzut cât de strategică va fi poziționarea electoratului francez față de pericolul reprezentat de candidata de extremă dreaptă și, mai ales, indiferent de cine ajunge acolo, cât de hotărâtă va fi mobilizarea din turul doi pentru a alege un candidat care să dea o șansă proiectului comun european.