Ieri, secretarul de stat Rex Tillerson declara că “nu există dubii” cu privire la responsabilitatea regimului lui Bashar Al-Assad în producerea atacurilor de la Khan Sheikhoun, în Siria. Donald Trump a fost impresionat de fotografiile cu copiii victime ale atacului chimic, ceea ce sugerează mai degrabă o informare din media convențională decât din surse militare. Până la momentul acesta nimeni nu a probat vreo afirmație. Deși cel mai probabil e că atacul a fost produs de către regimul sirian, deocamdată nici măcar nu se stie exact ce fel de armă chimică a fost folosită. Dar genul ăsta de siguranță nu e ceva nou pentru oficialii americani. Să ne amintim doar de armele chimice ale irakienilor sau de precedentul atac chimic al regimului sirian pentru care încă nu au fost aduse dovezi (deși toate indiciile duc, ca și de data asta, către Bashar Al-Assad). Totuși, în complicata situație din zonă, să pretinzi că știi exact ce s-a întâmplat și cine e responsabil denotă fie o inocență vecină cu prostia fie interese politicianiste care nu au nimic în comun cu adevărul, dreptatea sau interesele sirienilor prinși într-un conflict în care, din motive diferite, toți cei implicați toarnă bombe peste orașele și casele lor. Dar un președinte american cu probleme de imagine trebuie să arate opiniei publice că este un lider hotărât. Așa a scăpat Bill Clinton de rochița Monicăi Levinski, George Bush de întrebările privind nivelul său de inteligență și exact la fel vrea Donald Trump să amâne un deznodământ implacabil.
Subiectul a fost îndelung dezbătut la CNN. Deși printre invitați au fost jurnaliști, experți militari și de politică externă, nimeni nu a pus prea mult la îndoială dovezile privind responsabilitatea regimului sirian, deși teoretic un act premeditat al adversarilor lui Bashar pentru a provoca intervenția militară – previzibilă – a americanilor nu este imposibil. În al doilea rând, nimeni nu pare să-și pună problema autorității cu care americanii intervin în Siria. Nimeni nu s-a întrebat cine i-a chemat pe americani să rezolve problema siriană (pe care evident că nu o vor rezolva lansând rachete din mijlocul mării). Sau cine i-a mandatat pe ruși, pe turci, pe francezi, pe iranieni sau cine s-a mai oferit până acum să se implice în rezolvarea problemei.
Și în al treilea rând, leadership-ul puternic șifonat al lui Trump, care în disperarea de a-și îmbunătăți imaginea nu a mai așteptat dovezi, opinii ale aliaților sau decizia ONU, a primit o replică pe măsură din partea rușilor. Și aici nu mă refer la declarațiile lui Putin ci la decizia de a suspenda acordurile de cooperare militară in Siria, ceea ce înseamnă că data viitore când americanii vor dori să mai bombardeze ceva vor trebui să ghicească dacă sunt sau nu ruși în locația respectivă. Cu alte cuvinte, Putin joacă tare și îi dă șah lui Trump invitându-l să riște să lovească militari ruși sau tehnică militară rusească.
Rămâne să vedem cât de tare e Trump la ruleta rusească.
APort 