“Vaccinurile nu sunt sigure! Citește prospectele! Informează-te! Cunoaște riscurile!” Aparent un îndemn la informare, deși prima propoziție de pe panourile publicitare recent apărute în câteva orașe din țară destramă orice mister privind imparțialitatea și bunele intenții ale inițiatorilor. Îndemn inutil, căci mulți români deja o fac. Pe net, normal, unde intra pe insulaindoielii.ro, cuvantul-ortodox.ro, familiaortodoxa.ro, bucovinaprofunda.ro, sau imparțiala nuvaccinarii.blogspot.ro. Astea sunt doar câteva site-uri de pe prima pagina a recomandărilor google, toate vehemente împotriva vaccinării.

Nu contează că majoritatea covârșitoare a doctorilor recomandă vaccinarea. Oamenii nu trebuie să asculte ce zice un specialist câtă vreme pot intra și singuri pe un site ultra-ortodox unde un slujitor al Domnului îi poate sfătui mai bine, mai simplu de înțeles, totul într-o poveste în care lucrurile capătă un anume sens. Într-o țară în care 40% dintre cetățeni sunt analfabeți funcționali un panou îi îndeamnă să se informeze despre complexe noțiuni medicale, biologice, de chimie și statistică. Și să decidă singuri pentru ei și copiii lor. Ba chiar și pentru copiii vecinilor sau colegii lor de școală.

Continue reading “Cunoaște riscurile ignoranței!” →

Liviu Dragnea s-a prins cum funcționează regimul lui Donald Trump și, mai nou, diplomația americană (numită încă așa doar din respect pentru trecut). Nu c-ar fi fost foarte greu… Liviu Dragnea a înțeles că americanilor nu le (mai) pasă cine sunt cei la putere în România și ce fel de politică fac. Cumperi patrioate, avioane, bombe și contribui cu ăia 2% (dacă ești membru NATO) – ești beton, big brother închide ochii la mesajele #metoo ale justiției înghesuite într-un colț, la fițele de lider regional care-și cam abuzează vecinii arabi, la rărirea prinților cu pretenții la tron sau la vânătoarea de teroriști cu tunul în blocurile de locuit ale unui oraș supraaglomerat. Tot ce contează e să cumperi ceva de pe marea tarabă a lui Trump și eventual să-l susții în politicile lui din ce în ce mai înguste și din ce în ce mai nocive.

Continue reading “Dragnea și ambasada” →

Urmărind ce se întâmplă în parlamentul României zilele astea mi-am adus aminte bancul cu raket-ul rus, membru important al mafiei moscovite, care intră la Luvru să cumpere nici mai mult nici mai puțin decât Mona Lisa lui Leonardo Da Vinci. În fine, pe scurt, directorul muzeului refuză, interlopul insistă să negocieze, aruncă în joc sume din ce în ce mai mari și directorul, basculând de la consternare la pură lăcomie, realizează că mai poate să contruiască un muzeu de banii ăia și decide să vândă opera de artă. Rusul marcă banul, ia tabloul și-i cere directorului să scrie caligrafic, într-un colț, “La mulți ani, șefu!”, insensibil la protestele uluite ale francezului. După care ia telefonul și, când cel de la celălalt capăt al firului răspunde, zice: “Igor, eu am rezolvat cu felicitarea, tu ce faci cu cadoul ăla?”.

Continue reading “Cel mai scump cadou” →

Andreea Esca spunând “La mulți ani, România!”. Teo mestecând într-un imens ceaun cu fasole. Rapsozi expirați încercând un pic de folclor dar reușind doar “cântece de viață nouă”. Băsescu, cu un ochi la defilare și celălalt la Udrea, făcându-se că nu-i vede pe Iliescu și Constantinescu, aflați la un metru de el. Ultimele două mig-uri evitând și anul ăsta, spectaculos, Arcul de Triumf. Un pic de armată română urmată de o grămadă de trupe SRI, SIE, SPP. Probabil la fel de mulți, under cover, în mulțime. Copii călărindu-și părinții ca sa vadă mai bine. Baloane colorate în cap. În sens opus, defilarea adevărată a mașinilor patriei, de la Otopeni și până-n Brasov. Ziarișii propagandiști de peste tot manipulând poporul ca într-o zi normală de lucru. Și, în final, victoria binelui, în Die Hard 1, pe Pro Tv.

Oamenii, bucurându-se pur si simplu, fiecare în felul lui.

Mi-e dor de Ziua Națională! La multi ani, România, oriunde te-ai afla!

Colegii mei olandezi s-au amuzat copios astăzi după ce presa de la ei de-acasă a relatat că un fost ministru de justiție și-a luat, part-time, un job de șofer de autobuz. În restul timpului fostul ministru prestează servicii de consultanță în materie de securitate și criminalitate informatică, deși își dorește de fapt să ajungă șofer de camion, ca prietenul meu din povestea Software development.

Am realizat brusc că avem și noi o situație oarecum similară, doar că un pic pe dos. Domnul Șerban Nicolae, cunoscut drept “șoferul lui Cătălin Voicu”, a ajuns președintele comisiei juridice a Senatului României. Ca și în exemplul olandezului, domnul Nicolae făcea pe șoferul tot de plăcere. Continue reading “Viceversa” →

Nu știu cum mi-a căzut sub ochi știrea că “La Familia” a emis un “Manifest” în care susține familia formată doar dintr-un bărbat și o femeie și își exprimă public credința în neam, Dumnezeu, români, românism, limbă și tradiție. Cum manifestul ăla mi s-a părut că sună super fals din gura unei trupe de hip-hop formată din doi tipi care-au făcut pușcărie, au avut ambii copii în afara căsătoriei și s-au afirmat cântând, slobozi la limbă, despre tradiționalismul vieții după blocurile Sălăjeanului, m-am uitat pe youtube să văd dac-au luat-o cu hip-hop-ul pe urmele lui Fuego. În ultimele clipuri versurile sunt mai degrabă de manele decât de hip-hop, Puya nu mai arată a băiețaș de cartier ci mai degrabă a funcționăraș mulțumit de viața lui comodă, doar Sișu e din poză, înconjurat mereu de probabil foști colegi de pârnaie (or fi fost oamenii proaspăt liberați și se bucurau de revedere). Deci nu m-am putut lămuri care-i treaba cu coaliția pentru familie. Curios nevoie mare, am fost nevoit să trag cu ochiul la postările publice ale rețelei fostei mele “prietene” de pe Facebook despre care am scris acum ceva vreme aici. Fostă, pentru că între timp  am scos-o din lista de prieteni în urma unei alte postări care i-ar fi făcut mândri pe răposații Corneliu Zelea-Codreanu și Corneliu Vadim-Tudor. Dar gașca e tot acolo și face ce-a făcut mereu. Continue reading “Coaliția pentru La Familia” →

Carul plin cu fân al lui badea Florea se oprea întotdeauna în vârful dealului bisericii, înainte să o ia pe pantă la vale. Boii învățaseră lecția și se opreau singuri, înainte să-i atingă biciul. Badea Florea îi punea pe cei din car să se dea jos – dacă se nimerea să fie vreunul – și așeza niste sănii metalice sub roțile din spate, să încetinească căruța la vale și să le ușureze boilor munca. Noi, copiii tâmpiței veniți de la oraș în vacanța de vară, priveam nemulțumiți scena din praful drumului. Am fi dorit să vedem cam câtă viteză poate să prindă un car pe valea aia și dacă boii pot s-alerge. Dar badea Florea, om ințelept fiind, nu ne-a satisfăcut niciodată curiozitatea asta. Odată ajuns în vale scotea săniile de pe roți și până la dealul de dinainte de casa lui nu se mai urca în car, mergea pe lângă boi. Când boii ajungeau la buza dealului se opreau un pic, să se-opintească. Continue reading “Despre macroeconomie și boi” →

V-ați întrebat vreodată cu ce-și umple cele opt ore dintr-o zi de muncă un angajat al Serviciului Român de Informații? Dar unul al SIE? Oare dacă ar lucra pentru serviciul secret al armatei sau cel al poliției ar avea un program diferit?

Serios, ce fac oamenii ăștia zilnic? Fiecare serviciu de informații are o structură proprie. În fiecare județ. O fi activitatea diferită la Teleorman față de Tulcea, de exemplu? Câți agenți SRI sau SIE or fi în Ialomița și cam câți agenți străini supraveghează?

Aud din sute de trompete refrenul despre statul paralel condus din umbră care are ca scop prigonirea oneștilor politicieni și afaceriști mai de toate culorile. Evident că în maneaua asta veche securiștii sunt eroii principali. E un mod complet fals de a pune problema, de fapt e doar un mod de-al face pe român “să se ducă după fentă”, cum plastic se exprima acum câteva zile un mare ministru. Ceea ce ar trebui să ne întrebăm noi este, în primul rând, de ce naiba avem nevoie de atâția, o întrebare care apare extrem de rar în spațiul public. Și abia apoi dacă ce fac aduce vreo valoare, are sens, e controlabil și legal. Cum ar veni, când ești rupt în cur nu-ți cumperi întâi Mercedes ca să vezi ulterior dacă-și încap bagajele de concediu. Continue reading “Securiștii” →