DSC_1645

Chaplin Museum, Vevey, Elveția

Am o prietenă pe Facebook care difuzează tot felul de mizerii. Unele “fake news”, altele doar mizerii. De dimineață până seara, zeci de postări despre fantasmagorice povești cu soroși și rochefelări care sug sângele popoarelor (mai ales alea amenințate de diverse dictaturi), daci nemuritori și comorile lor invizibile, homosexuali violatori sau, mai recent, cronicile războaielor coaliției împotriva dușmanilor familiei. Pentru cineva cu nivelul ei de educație și atât de adânc implicată în genul ăsta de activism mă așteptam ca, măcar în treacăt, să descopere că printre cei mai redutabili dușmani ai familiei, tradiționale sau nu, sunt distanța între satul de domiciliu și locul de muncă italian al soțului, bătaia ruptă din rai, bodega din colțul străzii și frumoasa vecină ieșită seară de seară jumate pe fereastra apartamentului de 2 camere de la etajul 3.  Dar să nu deviem de la ce m-apucasem să zic. Am mai scris despre aceste Adevăruri alternative răspândite pe Facebook. De obicei trec peste, deși, cu scop informativ, înregistrez subiectul manipulării.

Ei bine, aseară m-am hotărât să raportez către Facebook o postare rasistă și falsă, de un primitivism de grotă. În partea tehnică, FB îți prezintă un meniu cu multe blestemății care se pot întâmpla pe platforma lor. Selecționezi categoria potrivită mizeriei pe care ai sesizat-o și Facebook vine imediat cu mai multe propuneri de rezolvare a problemei: poți să-i dai emitentului “unfriend”, “unfollow”sau “block”. Cu alte cuvinte, poate ai tu o sensibilitate specială la posturi rasiste sau pornografie și nu vrei să le mai vezi. Poate dacă bagi capul în nisipul digital lucrurile vor merge mai bine atât pentru tine cât și pentru rețelele sociale. Am primit, după ceva vreme, un mesaj în care am fost anunțat că postul respectiv a fost șters (i s-a cerut răspândacului să-l șteargă sau a fost șters direct de către FB? A învățat cineva ceva din asta?). Mi-au și mulțumit, la sfârșit, că îi ajut să facă Facebook-ul un loc mai bun.

Pot să înțeleg situația operațională dificilă în care se găsește Facebook. Sunt prea multe postări controversate, probabil mulți oameni sunt prea sensibili, o decizie pro sau contra poate fi subiectivă și probabil că nu poți avea mari așteptări de la angajații call-center-urilor care trebuie să investigheze astfel de cazuri. Totuși, profitul net al companiei a crescut de la 3.7 miliarde în 2015 la 10.2 miliarde în 2017. Ar fi loc suficient în P&L-ul corporației americane pentru mai multe resurse alocate în direcția combaterii propagandei de orice fel. Și dacă firma nu poate să rezolve această problemă ar trebui să plătească mai multe taxe pentru că cineva – statele, în principal – vor cheltui mai mult ca să înlăture efectele nefaste ale rasismului, terorismului și xenofobiei.

Sentimentul pe care îl am în urma experienței este mai degrabă de formalism corporatist în spiritul “politically correctness”-ului american decât de abordare fermă și dorință de a lupta împotriva acestui fenomen. Dincolo de declarațiile pline de bune intenții ale lui Mark Zuckerberg am impresia că FB trage de timp în felul atăt de bine definit de Bill Gates: “If you can’t make it good, at least make it look good.” Între timp, “prietena” mea de pe Facebook e un izvor nesecat de rahaturi.