Dragnea și ambasada

Liviu Dragnea s-a prins cum funcționează regimul lui Donald Trump și, mai nou, diplomația americană (numită încă așa doar din respect pentru trecut). Nu c-ar fi fost foarte greu… Liviu Dragnea a înțeles că americanilor nu le (mai) pasă cine sunt cei la putere în România și ce fel de politică fac. Cumperi patrioate, avioane, bombe și contribui cu ăia 2% (dacă ești membru NATO) – ești beton, big brother închide ochii la mesajele #metoo ale justiției înghesuite într-un colț, la fițele de lider regional care-și cam abuzează vecinii arabi, la rărirea prinților cu pretenții la tron sau la vânătoarea de teroriști cu tunul în blocurile de locuit ale unui oraș supraaglomerat. Tot ce contează e să cumperi ceva de pe marea tarabă a lui Trump și eventual să-l susții în politicile lui din ce în ce mai înguste și din ce în ce mai nocive.

Acum două zile am ascultat consternat discursul agresiv al lui Nikky Haley, ambasadoarea americană la ONU, care pur și simplu a amenințat cu represalii, într-o manieră complet lipsită de respect, împotriva țărilor suverane care au votat rezoluția ONU care condamnă recunoașterea de către SUA a Ierusalimului ca și capitală a statului Israel. Mesajul ambasadoarei la ONU fusese dealtfel prefigurat de Trump cu o seară înainte, când a încercat să intimideze și să șantajeze țările care beneficiază de ajutor american cu oprirea suportului financiar. Nikky Haley a catalogat rezoluția ca fiind lipsită de respect la adresa SUA și o încălcare a dreptului suveran de a decide unde-și deschide ambasada. O minciună jalnică și o încercare jenantă de manipulare. Rezoluția condamnă nu decizia de a muta ambasada ci recunoașterea unilaterală a Ierusalimului ca și capitală a statului Israel, călcând în picioare chiar actul constitutiv al statului Israel care stabilea că Ierusalimul este zonă neutră și motiv de negociere ulterioară între părți pentru a deveni capitală comună a celor două state, Israel și Palestina. Sunt deasemenea ignorate decizii ale ONU care s-au succedat și au contestat ocuparea militară a Ierusalimului de către Israel. E interesant cum SUA consideră starea asta de fapt normală în timp ce condamnă anexarea Crimeei de către Rusia, practic același lucru. Dar ideea lui Trump despre cum ar trebui să meargă lucrurile e simplă – nu trebuie să ai argumente câtă vreme ești cel mai mare plătitor al facturilor ONU.

Votul a fost net împotriva americanilor, 128 de state au votat rezoluția, 9 au fost de partea americanilor și 35 s-au abținut. Cine sunt statele care au votat în favoarea americanilor? Păi, în afară de SUA și Israel, au mai fost Micronesia, Nauru, Togo, Palau, Marshall Islands, Guatemala și Honduras. Cred că nu mai sunt necesare comentarii suplimentare.

Dar ceea ce este realmente  îngrijorător este grupul statelor UE care s-au abținut de la vot, și anume România, Ungaria, Cehia și Polonia, state care fac deja front comun împotriva  Uniunii Europene pe subiecte cum ar fi solidaritatea în problema refugiaților din Orientul Mijlociu sau creșterea îngrijorătoare a naționalismului populist și asaltul împotriva justiției sau statului de drept. Se conturează o alianță împotriva naturii între un Trump care va dori să submineze alianța puternică și tot mai dezaprobatoare a vestului european și țările est europene în care supraviețuirea politică a unor lideri ce vor să rămână la putere cu orice risc va prima interesului național. Căci nu o alianță cu Trump va ajuta, de exemplu, România – câtă vreme Trump e complet imprevizibil și interesat doar să primească, nu să dea – ci continuarea integrării cu UE, de unde ne vine bunăstarea, puterea politică și stabilitatea. Vesticii nu vor accepta multă vreme să plătească sume semnificative pentru coeziune în timp ce solidaritatea politică este zero. Dacă țările est europene nu vor înțelege asta UE, în forma actuală, se va dezintegra iar cei care vor fi excluși și vor pierde vor fi, ca de obicei, esticii.

Dar între a te abține de la vot (ceea ce o fi fost, până la urmă, prudent) și a declara că poate ar trebui să ne mutăm ambasada la Ierusalim e un drum lung pe care numai un politician disperat ar putea să-l parcurgă. E un avans pe care Dragnea, cel ce figurează pe lista OLAF ca un politician care a fraudat bani europeni, i-l plătește lui Trump implorând protecție. Este asta în interesul României? Evident că nu, dar cum a dovedit-o cu vârf și îndesat în ultimul an de guvernare, pe Liviu Dragnea nu bunăstarea și stabilitatea țării îl interesează ci propria protecție împotriva justiției, obiectiv pentru care e dispus să sacrifice orice. Oricine îi va oferi această imunitate, fie că sunt americanii, rușii sau mama Omida, va putea cere orice. Până la urmă fraierii plătesc.