Urmărind ce se întâmplă în parlamentul României zilele astea mi-am adus aminte bancul cu raket-ul rus, membru important al mafiei moscovite, care intră la Luvru să cumpere nici mai mult nici mai puțin decât Mona Lisa lui Leonardo Da Vinci. În fine, pe scurt, directorul muzeului refuză, interlopul insistă să negocieze, aruncă în joc sume din ce în ce mai mari și directorul, basculând de la consternare la pură lăcomie, realizează că mai poate să contruiască un muzeu de banii ăia și decide să vândă opera de artă. Rusul marcă banul, ia tabloul și-i cere directorului să scrie caligrafic, într-un colț, “La mulți ani, șefu!”, insensibil la protestele uluite ale francezului. După care ia telefonul și, când cel de la celălalt capăt al firului răspunde, zice: “Igor, eu am rezolvat cu felicitarea, tu ce faci cu cadoul ăla?”.
Cumva asemănător doar că mult mai scabros și mai degrabă de plâns decât de râs, cadoul parlamentarilor psd și alde pentru șefii lor de partid (și nu numai) a fost mutilarea completă, cu propuneri și amendamente născute din bezna minții, a unui sistem legislativ care s-a “copt” în ani de zile de evoluție lentă către o lume mai normală și mai decentă. O diferență semnificativă față de povestea Mona Lisei e că pentru cadoul lui Dragnea vom plăti noi, ăștia de nu avem motive să fim asupriți de statul paralel.
Deja nu m-ar mira dac-aș vedea, în loc de felicitare, o uriașă fundă roșie înconjurând casa poporului iar deasupra, dintr-un capăt în altul al imensei clădiri, s-ar aprinde intermitent, din litere mari de neon, mesajul “Crăciun fericit, bossulică!”.
APort 