V-ați întrebat vreodată cu ce-și umple cele opt ore dintr-o zi de muncă un angajat al Serviciului Român de Informații? Dar unul al SIE? Oare dacă ar lucra pentru serviciul secret al armatei sau cel al poliției ar avea un program diferit?
Serios, ce fac oamenii ăștia zilnic? Fiecare serviciu de informații are o structură proprie. În fiecare județ. O fi activitatea diferită la Teleorman față de Tulcea, de exemplu? Câți agenți SRI sau SIE or fi în Ialomița și cam câți agenți străini supraveghează?
Aud din sute de trompete refrenul despre statul paralel condus din umbră care are ca scop prigonirea oneștilor politicieni și afaceriști mai de toate culorile. Evident că în maneaua asta veche securiștii sunt eroii principali. E un mod complet fals de a pune problema, de fapt e doar un mod de-al face pe român “să se ducă după fentă”, cum plastic se exprima acum câteva zile un mare ministru. Ceea ce ar trebui să ne întrebăm noi este, în primul rând, de ce naiba avem nevoie de atâția, o întrebare care apare extrem de rar în spațiul public. Și abia apoi dacă ce fac aduce vreo valoare, are sens, e controlabil și legal. Cum ar veni, când ești rupt în cur nu-ți cumperi întâi Mercedes ca să vezi ulterior dacă-și încap bagajele de concediu.
Un fost director SRI vorbea de 3000 de agenți operativi (fără să menționeze numărul total de angajați). Scăpări de prin ministerul muncii și de prin cel de finanțe, care se verifică unele pe altele, vorbesc de peste 30.000 numai pentru SRI și SIE. Toate statisticile menționează numărul extrem de mare de agenți și ne plasează în top la numărul de agenți raportat la totalul populației, peste SUA, de exemplu. Încă o dată, la ce ne folosesc nouă toți acești oameni?
Subiectul serviciilor secrete românești a fost întotdeauna controversat. Hai să nu o luăm încă de pe vremea comunismului, deși ar fi muuulte de spus și povestea de acolo pornește. S-o luăm, totuși, de după, spunând doar că am moștenit deja prea mulți de pe vremea lui ceașcă. Prin anii 90, cand SRI-ul era păstorit de Virgil Măgureanu, protestam intens față de suportul fățiș pe care îl acordau FSN/PDSR/PSD-ului, mai ales implicându-se masiv în mass media prin intermediul acoperiților lor din presă. La fel a fost și pe vremea lui Constantinescu, cel ce avea să se declare la sfârșitul mandatului învins de “statul paralel” al acelor vremuri. A venit apoi Băsescu, decis să nu ajungă la rândul lui învins. Așa că a călărit serviciile secrete mai ceva ca pe caii doamnei Maria, nevastă-sa. În general pentru a-și susține propria agendă politică (și nu numai politică). Cel mai probabil că oamenii SRI-ului au mimat obediența, le-au îndeplinit marinarului și politrucilor pafariști puși de el în fruntea serviciilor vreo câteva dorințe și și-au văzut mai departe de treabă. La adăpostul pozițiilor deținute și profitând de informațiile pe care le puteau obține, diverși ofițeri SRI s-au implicat de-a lungul timpului în afaceri, indirect, prin intermediari sau chiar direct, continuând să lucreze în paralel la stat. Traficul de influență a fost la ordinea zilei și probabil că este la fel și acum, dacă e să ne uităm numai la nenumăratele firme de protecție fondate de foști ofițeri de rang înalt care păzesc pe bani grei instituții bugetare din România sau de succesul fulminant în afaceri al diverșilor securiști, care mai că te convinge că la Băneasa se fac de fapt MBA-uri, nu cursuri de filaj.
La ce ne-au fost de folos toți acești oameni ? Au oprit ei în vreun fel avântul “privatizărilor” oneroase ale anilor 90, fie către investitori români fie, prin corupția decidenților, către investitori străini, majoritatea dubioși, care-au cumpărat pe nimic? Nu, mai degrabă au facilitat acest proces câtă vreme susțineau puterea care era decisă să “nu-și vândă țara”, cel puțin nu către cei dispuși să plătească cinstit, corect și fără comisioane. Adică, în majoritatea cazurilor, fix cei care-ar fi putut ține industria aia în viață. Au ajutat ei în vreun fel la diminuarea flagelului corupției? Doar parțial și relativ târziu, dar nu ca instituție de sine stătătoare ci mai degrabă ca subcontractor al justiției, în timpul colaborării cu DNA. De fapt, chiar și atunci, ceea ce au făcut în prea multe cazuri a fost să încerce să controleze și să dirijeze procesul de justiție urmând interesele politice și indicațiile președintelui Băsescu și ale altor politicieni sau afaceriști apropiați. De-aici provine sâmburele de adevăr al propagandei împotriva “statului paralel”. Sub oblăduirea STS-ului s-au prăpădit miliarde de dolari în contracte între afaceriști autohtoni și statul român pentru produse software și hardware. STS și-a dat avizul pe aproape orice contract mare de infrastructură IT, indiferent că era pentru SRI , SIE, MAI, MAE, CNAS etc. Și-au pus ștampila pe majoritatea marilor contracte ale Asesoft-ului si Teamnet-ului lui Ghiță, ale Siveco, Romsys și multe altele despre care ați auzit în ultimii ani că ar fi prăduit statul. A ajutat in vreun fel faptul ca foști angajați ai serviciilor secrete au fost “recomandați” și ulterior angajați de marile firme IT americane? Microsoft, IBM, Oracle, toți au specialiști în “securitate” care și-au primit botezul în altarul SRI-ului. Uitându-vă la felul în care funcționează cardul ăla de sănătate vi se pare că a protejat cineva interesele statului și ale cetățeanului român? Ce face SRI-ul pentru a contracara asaltul fără precedent pentru punerea justiției sub control politic? Sau nu e o chestie de interes național?
În fine, dacă ar putea vorbi, probabil că securiștii noștri ne-ar sputea spune mii, zeci de mii de povești de succes cu românași de toate soiurile care s-au îmbogățit pe seama statului. Dar sângele lui Ghiță Pristanda, jandarmul oportunist al lui Caragiale, curge în venele instituției așa că tăcerea e de aur și complicitatea e garantată câtă vreme instituția primește un buget suficient de consistent de păpat și privilegiile le sunt respectate.
Și ar mai fi încă ceva. Grav. De la cărțile aberante despre excepționalismul românesc scrise de fostul securist Pavel Curuț, trecând prin epoca scurgerilor de informații către “România mare” a lui C.Vadim Tudor și până la sutele de site-uri de dacologi, tracologi, anti-vacciniști, anti-europeni, anti-emigranți, neo-legionari și ultra-ortodocși de astăzi, SRI a asistat la recrudescența mișcării de extremă-dreapta, în numele unui naționalism care nu e în primă audiție în România. În diverse forme, în funcție de epocă, ne-a afectat constant de-a lungul istoriei noastre moderne. Niciodată nu ne-a adus ceva bun, ba din contră. Au adus instabilitate politică, ură, jaf și consecințe grave în politica externă a țării. Și totuși pare să nu existe nicio acțiune serioasă a SRI-ului în fața propagandei tot mai agresive a extremiștilor naționaliști. Ba din contră, așa cum pe vremea legionarilor erau o grămadă de ofițeri și popi admiratori sau chiar membri ai legiunii, astăzi mulți SRI-ști care au învățat istoria din filmele lui Sergiu Nicolaescu mai degrabă susțin mișcările extremiste decât să le combată, în numele unui patriotism prost înțeles. De curînd Facebook a publicat dovezi privind implicarea unor organizații rusești în propagarea de fake news în mass media americană, înainte de alegerile prezidențiale. S-a întâmplat și în Franța iar mai nou în Catalonia. O propagandă similară este extrem de activă și în România, iar bănuielile și chiar dovezile că unele site-uri ar fi (fost) sponsorizate de ruși au început să apară. De altfel, printre sute de postări false își fac locul, ici-colo, și articole despre actele de mare bărbat politic ale lui Putin. Genul ăsta de dezinformare și manipulare sistematică reprezintă, în opinia mea, un pericol major pentru stabilitatea politică și economică a Uniunii Europene și a României. Ce face SRI-ul pentru a combate acest flagel? Probabil înregistrează chestii. Dar nu ăsta este scopul unui serviciu secret cu zeci de mii de angajați. Are vreo importanță ce face SRI-ul în condițiile în care atmosfera politică se deteriorează nestânjenită pe zi ce trece? Putem deja vedea efectele acestei evoluții în consecințele Brexit-ului și în situația politică din SUA lui Trump. La noi consecințele ar fi – vor fi – mult mai grave.
Ca să închei – că m-am lungit deja prea mult – avem nevoie de servicii secrete care să-și facă datoria în mod eficient. Suntem astăzi în această situație? Părerea mea e că nu. Experiența mea din interacțiunile cu diverse entități bugetare este că unii muncesc pe brînci pe cînd mult mai mulți stau și se uită. Probabil că o bună – pe bune, buuună – parte din angajații serviciilor secrete românești nu fac mai nimic pentru salariul mult peste media națională pe care-l primesc. Doar stau și așteaptă pensia specială, la rândul ei mult peste media națională. Ar trebui să schimbăm asta, și n-are nicio legătură cu tâmpeniile debitate de propaganda penalilor despre statul paralel.
APort 