Decizia luată de Donald Trump ieri de a retrage SUA din acordul de la Paris privind schimbările climatice este doar ultima dintr-un deja lung șir de decizii prin care Trump anulează în forță pașii înainte făcuți de președintele Obama în domeniul protecției mediului.
Am scris despre asta pentru prima dată acum exact patru luni (aici – Semne de vreme rea), când Trump era abia la începutul cruciadei sale împotriva reglementărilor de mediu și a bugetelor de cercetare.
Era evident că va decide să se retragă din acord și mi-am făcut deja o opinie consistentă despre noul președinte american. Totuși, trebuie să recunosc că am fost surprins de primitivismul și de egoismul obtuz al întregii argumentații.
Că tot vorbim de mediu, uraganele au purtat întotdeauna nume feminine. Trump cred că se califică deja pentru o excepție de la această regulă, fiind de departe cea mai mare calamitate care putea lovi mult încercata planetă pe care trăim.
(Ați recunoscut, fără îndoială, imaginea din filmul “Bean”)
Donald Trump a fost în direct la CNN, cu un discurs de la Convenția Națională a NRA (National Rifle Association), organiția americană a posesorilor de arme (OK, poate nu e cea mai bună definiție a organizației dar, fiind destul de generală, este suficient de corectă). Nici nu se putea găsi, pentru Trump, loc mai confortabil în care să țină un discurs în cea de-a 99-a zi de când s-a mutat la Casa Albă. NRA, o organizație cu mai mult de 5 milioane de membri și poate cea mai influentă echipă de lobby din Washington, l-a susținut puternic pe Trump în campania electorală.
Pana la urma, primul tur de scrutin al alegerilor prezidentiale din Franta s-a incheiat fara surprize. Desi calificata pentru turul doi de scrutin, Marine Le Pen are sanse mici sa castige cursa prezidentiala, presupunand ca Emmanuel Macron nu va comite erori majore in urmatoarele doua saptamani. Totusi, cateva remarci trebuie facute pe seama alegerilor de ieri.
Prima mea impresie, când am auzit de decizia premierului Theresa May de a declanșa alegeri anticipate, a fost că partidul conservator forțează mâna electoratului, șantajându-l într-un moment extrem de sensibil, când orice schimbare de guvern ar fi foarte greu de gestionat. Scopul evident al conservatorilor mi s-a părut că este zdrobirea opoziției, fie că este vorba despre laburiști sau despre partidul național scoțian al incomodei Nicola Sturgeon, și pare mai degrabă un calcul politicianist egoist decât interes pentru binele public. Asta dacă nu cumva sarcina pe care conservatorii o au, aceea de a conduce extrem de complicatul proces de negociere a detaliilor desprinderii de Uniunea Europeană, nu crează un soi de panică în sânul guvernului. 
O săptămână înainte de primul tur al alegerilor prezidențiale din Franța și viitorul proiectului European depinde de un fir de păr. Am mai 
