Un reportaj de pe RTS, televiziunea națională elvețiană, ne prezintă o fermă din Vaumarcus, un pitoresc sătuc de pe malul lacului Neuchatel, în care mai trăiesc doar 200 de suflete. Un localnic crește porci din rasa Mangalița, o raritate provenită din Europa de Est care trebuie salvată, după cum precizează mândru fermierul elvețian, în timp ce mângâie blana țepoasă de pe ceafa unui animal care arată mai degrabă a mistreț decât a porc. Animalul răspunde afectuos cu un grohăit tandru, se freacă un pic printre picioarele vizitatorilor, se convinge repede că microfonul reporterului nu-i un știulete de porumb și le întoarce discret fundul blănos și negru, intrând în grajdul care seamănă mai degrabă cu un mic și cochet chalet elvețian de ski. Aflăm că rasa are probleme să mențină un BMI sănătos, fiind mai mult slăninuță decât mușchiuleț. În plus, mai ia și greu în greutate, o fiță nu foarte apreciată de crescători. Dar, după ce a criticat-o la început, crescătorul prezintă și motivul pentru s-a decis să salveze rasa: pulpele puse la uscat vreo 2-3 ani dau un jambon de excepție, de o calitate prefect comparabilă cu celebrul pata negra iberic. Continue reading “Dietă mediteraneană cu Mangalița”
În materie de marketing politic ideea este genială. A pornit ca protest împotriva deciziei guvernului de a impune o acciză suplimentară la motorină și nimic nu putea simboliza mai bine revolta decât vesta galbenă pe care oricine o are în portbagaj. Simbolul urgenței, al accidentului, al nevoii acute de intervenție. Nimic nu putea face mai ușoară exprimarea solidarității. Au început prin a fi vizibili în intersecții, întâmpinați cu claxoane în semn de susținere, îngreunând traficul în sensurile giratorii sau în punctele de plată de pe autostrăzile franceze și au degenerat în ceea ce toată lumea a putut vedea sâmbăta trecută în Paris: mașini incendiate, vitrine sparte, magazine devalizate, Arcul de Triumf vandalizat. Incredibil, destule voci consideră violențele scuzabile, necesare și inevitabile, în spiritul tradițional al revoluției franceze de la 1789. 
“Ce drăguuuț! Mi-au băgat Jingle bells!”
Întâi s-a mirat nevoie-mare maică-mea, văzând cartea deasupra teancului de noi achiziții. După fiecare vizită acasă plec cu geamantanul plin pe jumătate de cărți, spre marea ei nemulțumire, pentru că vin la concurență cu zacusca, gemul și prăjiturile pentru nepoate. “Citești tu așa ceva? Mă mir…”. Femeie cu frica lui Dumnezeu, probabil că a sperat, o clipă, că oaia rătăcită și-a găsit drumul spre stână. Înapoi acasă (acasă acolo, de fapt aici – sincer să fiu nici nu mai știu unde-i mai acasă) am fost primit cu o combinație de amuzament și îngrijorare, căci nimeni nu poate ști vreodată cu ce metehne te întorci de la București. Arsenie Boca? Serios?!?!
“In a world deluged by irrelevant information, clarity is power.”
După o cursă de triatlon nebună, atletul german Patrick Lange a câștigat concursul Ironman din Hawaii cu un nou record mondial. Acesta a înotat 4 kilometri, a pedalat 180 și a alergat un întreg maraton de 42 de kilometri în mai puțin de 8 ore. Și asta numai pentru ca, după ce a trecut linia de sosire, să îngenuncheze în fața iubitei lui pentru a o cere de nevastă, moment care a creat o emoție intensă atât protagoniștilor cât și audienței. Oarecum de înțeles de ce s-a grăbit în halul ăla…
Cred c-am mai scris despre asta în vreo două rânduri, dar e ceva ce mă surprinde de fiecare dată. Astăzi, în aeroportul din Zurich, am fost înconjurat de vreo cinci sau șase copii care mergeau la București împreună cu mamele lor românce. Fără excepție, mamele le vorbeau în română iar copiii răspundeau pe limba comunității elvețiene în care probabil că s-au născut și trăiesc, fie ea dialectul elvețian de germană, franceză sau italiană. Amestecate, rareori, cu expresii sau cuvinte românești, pentru elocvență….
APort 