“That (Brexit) dream is dying, suffocated by needless self-doubt.”

Asta declara ieri Boris Johnson, ministrul britanic de externe, în scrisoarea de demisie din guvern. Johnson are dreptate, visul Brexit-ului moare. De obicei visurile mor când oamenii se trezesc. Este și cazul acestei nebunii colective care a ignorat toate argumentele raționale împotriva unei aventuri alimentată masiv de populism, egoism, lipsă de viziune și resentimente tenebroase.

S-au împlinit de curând doi ani de la acel vot. Marea Britanie va părăsi oficial Uniunea Europeană în martie 2019, în mai puțin de 9 luni. După doi ani ca membru al unui guvern însărcinat să implementeze votul britanicilor, Boris Johnson vorbește (încă) despre oportunitate, speranță și șansa de a face lucrurile diferit. Continue reading “Brexit (2)” →

Cum se pornește un război comercial în care e clar cine va plăti dar nu când, cum și cu ce costuri se va termina? Să vedem unde am ajuns până acum:

– Trump decide să impună taxe vamale pentru importurile de oțel și aluminiu, avându-i în vizor în principal pe chinezi. Arogant, agresiv și semidoct, consideră că poate câștiga ușor câtă vreme SUA importă mult mai multe bunuri din China decât exportă în sens invers. Probabil că planul lui era să-i sperie întâi pe toți și apoi să negocieze de pe poziții de forță. Le oferă “aliaților” din Canada, Mexic și Europa o exceptare temporară.

Continue reading “Pe cine taxează războiul comercial?” →

S-ar putea să plictisesc vreo câțiva cititori (și mai ales cititoare) cu un post despre mașini dar faza asta chiar trebuie comentată. De fapt nu e chiar numai despre mașini…

CEO-ul producătorului american de mașini electrice Tesla, Elon Musk, despre care am mai scris când și-a trimis Tesla-n stele,  își promovează pe Twitter noua variantă de Model 3 comparând-o cu un M3, varianta sport a sedanului seria 3 de la BMW. Argumentele lui Musk? Tesla lui costă 78 de mii de dolari, deci vine la un pret aproximativ similar cu M3-ul. Și mai zice Musk că mașina lui e mai rapidă cu 15%,  probabil bazându-se pe faptul că un motor cu ardere internă poate cu greu rivaliza cu demarajul generat de un motor electric. Dar de aici și până la a clama superioritatea în fața modelului german e cale lungă și dovedește ori că Elon Musk nu știe să aprecieze ceea ce contează la o mașină ori știe dar își manipulează potențialii clienți, investitorii creduli și admiratorii prea indulgenți.

Continue reading “Tesla m3 vs BMW M3” →

Trump a retras SUA din tratatul cu Iranul. Aliații europeni aproape că l-au implorat să nu o facă, perindându-se pe rând pe la Casa Albă într-un efort diplomatic disperat de a-l convinge că face o prostie care se poate transforma ușor într-un coșmar.

Dar Trump a promis, iar el e genul de președinte care se ține de promisiuni, mai ales dacă e să distrugă ceva făcut de Obama. Invectivele la adresa tratatului n-au ținut loc de argumente, deci nimeni nu știe ce a avut mai exact de reproșat documentului. Posibil nici să nu-l fi citit măcar. Asigurările lipsite de orice temei că e gata oricând să negocieze un alt acord n-au ținut nici ele loc de strategie, deci nimeni nu știe ce are de gând să facă Trump pe viitor și de ce crede că fără un tratat și cu zero control e mai bine decât cu unul (chiar imperfect fiind). Continue reading “Un elefant în magazinul de porțelanuri” →

Trump n-a cerut acordul congresului pentru bombardamentele de azi-noapte. Nici Theresa May n-a facut-o. Au aruncat de capul lor niste rachete peste Siria, in principal pentru ca marele strateg american apucase sa zica pe Twitter ca o va face. Toata lumea stia ca vin, rusii fusesera anuntati ca sa nu se plimbe aiurea prin alte baze militare iar avioanele siriene fusesera deja mutate la adapost. Probabil ca rachetele aliatilor au costat mai mult decat pagubele pe care le-au produs capacitatii militare siriene. Nu e clar la momentul asta daca arsenalul chimic sirian a fost distrus, mai ales ca nu erau dovezi clare nici ca el exista. In fine, ideea e ca au avut norma de 100 de rachete, au dat 120. Degeaba.

Continue reading “Sa mai dea si ei niste bombe” →

 

Acum câteva săptămâni Donad Trump anunța taxe vamale pentru importurile de oțel și aluminiu în Statele Unite, măsură menită să echilibreze imensul deficit comercial al SUA și să aducă înapoi locurile de muncă pierdute în principal în statele din care Trump a primit cele mai multe voturi. Deși inițial ar fi trebuit să fie aplicabilă tuturor țărilor care exportă oțel și aluminiu către SUA, cei mai mari exportatori – Canada, Mexic, UE și statele sud-americane – aveau să fie ulterior exceptați, practic toată lumea cu excepția semnificativă a Chinei.

Chinezii, care avertizaseră suficient de ferm pentru cine avea urechi să audă că, deși nu-și doresc un război comercial, vor replica ferm pentru a-și proteja interesele au mutat imediat impunând taxe vamale pentru exporturi americane de aproximativ 3 miliarde, majoritatea produse agricole dar și mașini, avioane, alte produse cu valoare adăugată mare. Continue reading “O cacealma din cazinoul lui Trump” →

Mark Zuckerberg pare un tip mișto. Deși conduce, la doar 33 de ani, imperiul Facebook pe care chiar el l-a creat, are aerul acela de băiat care poate fi vecin cu tine, genul care continuă să zică sărut-mâna cucoanelor de pe strada părinților lui, tipul care umblă în tricouri gri, e roșu la față de emoție și are vocea ușor gâtuită când trebuie să vorbească la televizor. Pare să nu-și fi pierdut simțul măsurii, deși e posibil să fi pierdut socoteala miliardelor care-i curg în conturi. Acum doi ani i-am urmat provocarea de a alerga o milă pe zi – 365 de mile tot anul – și așa am început să-mi monitorizez kilometrii, un obicei care mă ține încă motivat să alerg. Îi sunt recunoscător pentru asta. Continue reading “Mark” →

O mizerabilă amestecătură de manipulare politică, corupție, prostie pură, lăcomie și interese oculte a ieșit la iveală zilele trecute, după ce New York Times și ziarul britanic The Observer au publicat rezultatele unei investigații jurnalistice comune despre potențiale scurgeri de date personale din rețeaua Facebook, date ce au fost ulterior folosite pentru influențarea alegătorilor în campania electorală din SUA, în sprijinul lui Donald Trump. La baza întregului scandal stă Cambridge Analytica, o companie privată cu proprietari britanici și americani, specializată într-o gamă largă de servicii de consultanță și publicitate electorală (dacă putem numi așa manipularea grosolană a electoratului cu mesaje gen fake news). Folosind o echipă de psihologi și cercetători, compania a dezvoltat algoritmi de segmentare a profilelor psihologice ale alegătorilor americani pentru a le putea influența deciziile electorale prin mesaje personalizate conform profilului lor. Pentru a putea folosi programele dezvoltate, compania a utilizat o cantitate uriașă de date personale provenite din rețeaua Facebook și accesate fără autorizație.

Dar cum a intrat firma respectivă în posesia datelor FB?

Continue reading “Psihologia manipulării” →

Până la urmă Donald Trump a semnat actul prin care instituie taxe vamale pentru importurile de oțel și aluminiu, sfidând corul celor care i-au cerut să nu o facă, fie ei politicieni, oameni de afaceri sau specialiști în economie, americani sau străini, aliați sau adversari. Toată lumea a încercat să-i arate lui Trump că un război comercial nu va ajuta pe nimeni să o ducă mai bine. Că acțiunile americane pot provoca reacții în lanț care pot perturba incontrolabil economia globală. E foarte posibil ca Trump chiar să nu priceapă prea mare lucru din macroeconomie, așa cum afirmă mulți din cercul lui de apropiați. În afacerile din real estate din care provine, o criză economică însemna doar o lungă vacanță pe terenul de golf. Genul de business la care a excelat Trump nu este foarte diferit de cel în care s-au specializat și diverși “afaceriști” interlopi români, mari dezvoltatori imobiliari: bați palma pe o sumă și, când lucrurile au început deja, oferi mai puțin, forțându-i mâna partenerului tău care e liber să aleagă între o afacere foarte proastă și dezastru. În plus, amâni plățile către bănci, care pot decide între a pierde totul băgându-te în faliment sau să-i facă nebunului pe plac. Asta știe, asta face și din postura de președinte. Continue reading “Urmează taxarea prostiei” →

Deci care-i cea mai bună propunere a lui Trump pentru evitarea masacrelor din școlile americane? De la președintele a cărui prioritate este securitatea copiilor? Să poarte și profesorii arme la școală. Serios, asta e o propunere…

Să mergem un pic pe logica asta. Să spunem că în felul ăsta profesorii se vor putea apăra de psihopații care intră cu mitraliera în școală, oricât de ridicolă vi s-ar părea ipoteza dacă vă gândiți la profesorii pe care i-ați avut de-a lungul timpului. Dar cine-i va apăra pe sărmanii elevi de profesorii psihopați? 

Păi să fi pus cineva o armă în mâna fostei mele profesoare de mate din liceu – dau, așa, un exemplu la întâmplare – ori ajungeam toți olimpici la mate precum colegul I ori, mult mai probabil, nu mai citeați voi rândurile astea acum… Doamna D n-ar fi ezitat nicio clipă…