Vote Leave, take back control! 

Vă amintiți, firește, sloganul campaniei pentru ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană. Sunt aproape trei ani de atunci, timp în care brexit-ul aproape că a fost singura preocupare a societății britanice. Deci cum stau astăzi cu mult doritul control asupra propriului destin? Să încercăm o sinteză.

Parlamentul britanic a decis acum o săptămână să solicite UE amânarea datei brexit-ului pentru a evita o ieșire dezordonată, după ce acordul negociat a fost respins de două ori în Camera Comunelor, fiind dezavuat deopotrivă de către suporterii ambelor tabere, doar că din motive diametral opuse. Liderii europeni au acceptat joi amânarea căci, dacă n-ar fi făcut-o, consecințele ar fi fost grave nu numai asupra economiei britanice ci și asupra economiilor comunitare. All under control, nu? Continue reading “Brexit (3)” →

Boeing a livrat, din 2017 și până astăzi, în jur de 350 de bucăți din acest model, deci 737 Max 8 este un avion relativ nou după standardele industriei. Două dintre ele au căzut în ultimele 5 luni, unul al companiei indoneziene Lion Air, în octombrie anul trecut, iar celălalt al Ethiopian Airlines, duminică. 2 avione din 350 înseamnă cam 0,6%, ceea ce, în alte domenii, ar putea să pară puțin. Dar dacă această rată de eroare s-ar generaliza pentru toată aviația civilă ar însemna ca 60 dintre cele aproximativ 10.000 de avioane aflate acum în aer să se prăbușească… Continue reading “Boeing 737 Max 8” →

Imediat ce-am terminat de făcut rezervarea pentru călătoria în interes de serviciu la fabrica din nordul Franței pe care o vizitez periodic de cinci ani am primit două mesaje. Unul de confirmare cu detaliile de zbor. Celălalt, un email automat care mă avertiza asupra posibilelor  riscuri de securitate la care mă supun călătorind în Franța. S-a-ntors lumea cu fundu-n sus, monșer! Când mergi în Orientul Mijlociu nu primești mailuri de-astea de avertizare, la Paris în schimb ești în pericol. Nu m-ar mira ca ISIS să-și asume la un moment dat mișcarea Gilets Jaunes. Continue reading “E fandacsie, bobocule!*” →

În materie de marketing politic ideea este genială. A pornit ca protest împotriva deciziei guvernului de a impune o acciză suplimentară la motorină și nimic nu putea simboliza mai bine revolta decât vesta galbenă pe care oricine o are în portbagaj. Simbolul urgenței, al accidentului, al nevoii acute de intervenție. Nimic nu putea face mai ușoară exprimarea solidarității. Au început prin a fi vizibili în intersecții, întâmpinați cu claxoane în semn de susținere, îngreunând traficul în sensurile giratorii sau în punctele de plată de pe autostrăzile franceze și au degenerat în ceea ce toată lumea a putut vedea sâmbăta trecută în Paris: mașini incendiate, vitrine sparte, magazine devalizate, Arcul de Triumf vandalizat. Incredibil, destule voci consideră violențele scuzabile, necesare și inevitabile, în spiritul tradițional al revoluției franceze de la 1789. Continue reading “Gilets Jaunes în sensul giratoriu” →

450 de miliarde de dolari. Trump a ieșit ieri în prime time ca să le aducă aminte americanilor câți bani s-au angajat saudiții să cheltuiască pe marfă americană. 450 de miliarde din care vreun sfert pe echipamente militare.

Oricum ai încerca să raportezi suma asta n-o să-i convingi pe Trump și pe suporterii lui că n-a fost un deal de succes. 450 de miliarde pe cap de jurnalist incomod ucis? Merită! Chiar și dacă împarți suma la numărul bucăților în care a fost secționat trupul lui Jamal Khashoggi, ziaristul “dispărut” din consulatul saudit de la Istanbul, și tot nu-i un cost prea mare. 11 miliarde vânzări pentru fiecare dintre cei 40 de copii uciși în autobuzul de școală distrus în Yemen de o rachetă de fabricație americană lansată de pe un avion made in USA? Continue reading “450 de miliarde de dolari” →

Într-un clip probabil viral pe youtube un tip corpolent, între două vârste, aruncă o pereche de pantofi sport în flăcările unui grătar de grădină. Nu e chiar genul care aleargă frecvent – ba din contră aș zice, învăluit în fumul gros pare să fie în elementul lui. Un amestec incert de mândrie, satisfacție și sadism i se citește pe față. Filmulețul se termină înainte să aflăm dacă a fost nevoie de intervenția pompierilor sau a echipelor de decontaminare biologică.

De-a lungul și de-a latul SUA, nenumărate astfel de clipulețe cu adidași arzând au fost postate în ultima săptămână. Să fie o nouă dietă americană anti-obezitate? Sau poate un nou tip de provocare online, cum a fost cea cu gălețile de gheață-n cap sau cascadoriile unduitoare pe ritmurile kikidoyouloveme, filmate prin portiera deschisă a unei mașini care merge la relanti, fără șofer? Nu, nimic din toate astea, de data asta motivul e serios. Continue reading “Nike. Just do it. Right.” →

“It’s only when the tide goes out that you learn who has been swimming naked.”

Warren Buffett

S-a vorbit mult în ultimele zile despre Rusia, în contextul campionatului mondial de fotbal și al întâlnirii controversate dintre Donald Trump și Vladimir Putin. Dar dincolo de imaginea amenințătoare, de imperiu al răului, ce (mai) reprezintă astăzi din punct de vedere economic țara de care ne e atât de teamă ? Voi încerca o comparație cu Elveția, doar pentru a pune lucrurile într-o perspectivă clară.

Rusia are 17 milioane de kilometri pătrați. Elveția doar 41 de mii, este de 415 ori mai mică și cu greu vizibilă pe harta alăturată.

Rusia are 144 de milioane de locuitori. Elveția doar 8 milioane și jumătate, de 17 ori mai mică. Moscova, singură, are 12 milioane de locuitori.

Continue reading “Rusia de astăzi” →

Pe la începutul anului lanțul de restaurante KFC a schimbat furnizorul de servicii logistice din Marea Britanie, mutându-și puii, cartofii și sosurile în noul depozit DHL din Rugby, locul de unde ar fi trebuit să fie aprovizionate toate restaurantele din UK. Cu tot renumele și experiența DHL-ului, tranziția s-a transformat într-un coșmar pentru KFC. Depozitul era nou, neautorizat pentru produse alimentare (!!!), soft-ul folosit n-a mers cum trebuie, nu aveau suficienți operatori și șoferi de camion, cert este că timp de două săptămâni haosul din supply chain a dus la închiderea a vreo 600 de restaurante care pur și simplu n-au avut ce să prăjească. În același timp, depozitul cu pricina a trebuit să arunce cantități impresionante de carne de pui expirată. Continue reading “Cum îți ceri scuze de-adevăratelea!” →

“That (Brexit) dream is dying, suffocated by needless self-doubt.”

Asta declara ieri Boris Johnson, ministrul britanic de externe, în scrisoarea de demisie din guvern. Johnson are dreptate, visul Brexit-ului moare. De obicei visurile mor când oamenii se trezesc. Este și cazul acestei nebunii colective care a ignorat toate argumentele raționale împotriva unei aventuri alimentată masiv de populism, egoism, lipsă de viziune și resentimente tenebroase.

S-au împlinit de curând doi ani de la acel vot. Marea Britanie va părăsi oficial Uniunea Europeană în martie 2019, în mai puțin de 9 luni. După doi ani ca membru al unui guvern însărcinat să implementeze votul britanicilor, Boris Johnson vorbește (încă) despre oportunitate, speranță și șansa de a face lucrurile diferit. Continue reading “Brexit (2)” →

Cum se pornește un război comercial în care e clar cine va plăti dar nu când, cum și cu ce costuri se va termina? Să vedem unde am ajuns până acum:

– Trump decide să impună taxe vamale pentru importurile de oțel și aluminiu, avându-i în vizor în principal pe chinezi. Arogant, agresiv și semidoct, consideră că poate câștiga ușor câtă vreme SUA importă mult mai multe bunuri din China decât exportă în sens invers. Probabil că planul lui era să-i sperie întâi pe toți și apoi să negocieze de pe poziții de forță. Le oferă “aliaților” din Canada, Mexic și Europa o exceptare temporară.

Continue reading “Pe cine taxează războiul comercial?” →