Să zicem că te interesează ceva anume și cauți pe net, folosind un oarecare motor de căutare. Toți facem asta, nu? Te uiți pe-un site, te muți pe altul, poate chiar cumperi ceva. Să zicem, de exemplu, că te-ai uitat după o banală cămașă. Câteva ore mai încolo, dacă intri pe Facebook, o să constați cu surprindere că te împiedici la tot pasul de reclame la… cămăși. Dar stai un pic, păi de unde până unde, tu nu ai folosit deloc FB in căutările tale după cămăși! Cum naiba de s-a întâmplat coincidența ? A doua zi te uiți după altceva, să zicem că de data asta te interesează un televizor nou. Surpriză, doar câteva minute mai târziu, FB îți ghicește din nou gândurile. Ți-a instalat Mark Zuckerberg microfoane și camere video în sufragerie? Evident că nu, asta ar fi ilegal. Continue reading “Mark’s Secret Crush” →

Un Zinfandel de California, unul dintre vinurile cele mai apreciate ale americanilor, e redus 50% de vreo săptămână la unul dintre marile supermarketuri din Bienne. La 7.95 franci sticla e chilipir curat, căci vinul chiar nu-i rău, l-am încercat acum ceva vreme. Ar fi trebuit să se evapore rapid de pe rafturi și totuși nu se întâmplă, poate datorită admirabilului obicei elvețian de a cumpăra ceea ce se produce prin vecini sau poate, de ce nu, pentru că s-au dus vremurile când tot ce era american era cool și se cumpăra ca pâinea caldă în Elveția sau în Europa, în general.

Trec și eu peste micul sector al vinurilor americane, trec, cu regret, și peste marea zonă a vinurilor italienești și mă duc să cumpăr licori făcute în Franța sau în Spania, că românești nu există. E modul meu tăcut de a protesta împotriva derapajelelor politicii americane de când la Casa Albă s-a instalat Donald Trump sau a derivei naționaliste a italienilor, care au adus la putere Liga Nordului a lui Matteo Salvini. Nu sunt singurele exemple. După același principiu, evit produsele britanice pentru că sunt convins – ca și majoritatea propriilor lor cetățeni – că se pot descurca mai bine fără banii consumatorilor europeni. Am migrat de la Apple Music la Spotify, închiriez filme de pe Swisscom in loc de iTunes și trec automat pe lista mea neagră orice firmă care-și face reclamă pe Antena 3 sau România TV. Continue reading “Activism de supermarket” →

Vote Leave, take back control! 

Vă amintiți, firește, sloganul campaniei pentru ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană. Sunt aproape trei ani de atunci, timp în care brexit-ul aproape că a fost singura preocupare a societății britanice. Deci cum stau astăzi cu mult doritul control asupra propriului destin? Să încercăm o sinteză.

Parlamentul britanic a decis acum o săptămână să solicite UE amânarea datei brexit-ului pentru a evita o ieșire dezordonată, după ce acordul negociat a fost respins de două ori în Camera Comunelor, fiind dezavuat deopotrivă de către suporterii ambelor tabere, doar că din motive diametral opuse. Liderii europeni au acceptat joi amânarea căci, dacă n-ar fi făcut-o, consecințele ar fi fost grave nu numai asupra economiei britanice ci și asupra economiilor comunitare. All under control, nu? Continue reading “Brexit (3)” →

Boeing a livrat, din 2017 și până astăzi, în jur de 350 de bucăți din acest model, deci 737 Max 8 este un avion relativ nou după standardele industriei. Două dintre ele au căzut în ultimele 5 luni, unul al companiei indoneziene Lion Air, în octombrie anul trecut, iar celălalt al Ethiopian Airlines, duminică. 2 avione din 350 înseamnă cam 0,6%, ceea ce, în alte domenii, ar putea să pară puțin. Dar dacă această rată de eroare s-ar generaliza pentru toată aviația civilă ar însemna ca 60 dintre cele aproximativ 10.000 de avioane aflate acum în aer să se prăbușească… Continue reading “Boeing 737 Max 8” →

Imediat ce-am terminat de făcut rezervarea pentru călătoria în interes de serviciu la fabrica din nordul Franței pe care o vizitez periodic de cinci ani am primit două mesaje. Unul de confirmare cu detaliile de zbor. Celălalt, un email automat care mă avertiza asupra posibilelor  riscuri de securitate la care mă supun călătorind în Franța. S-a-ntors lumea cu fundu-n sus, monșer! Când mergi în Orientul Mijlociu nu primești mailuri de-astea de avertizare, la Paris în schimb ești în pericol. Nu m-ar mira ca ISIS să-și asume la un moment dat mișcarea Gilets Jaunes. Continue reading “E fandacsie, bobocule!*” →

În materie de marketing politic ideea este genială. A pornit ca protest împotriva deciziei guvernului de a impune o acciză suplimentară la motorină și nimic nu putea simboliza mai bine revolta decât vesta galbenă pe care oricine o are în portbagaj. Simbolul urgenței, al accidentului, al nevoii acute de intervenție. Nimic nu putea face mai ușoară exprimarea solidarității. Au început prin a fi vizibili în intersecții, întâmpinați cu claxoane în semn de susținere, îngreunând traficul în sensurile giratorii sau în punctele de plată de pe autostrăzile franceze și au degenerat în ceea ce toată lumea a putut vedea sâmbăta trecută în Paris: mașini incendiate, vitrine sparte, magazine devalizate, Arcul de Triumf vandalizat. Incredibil, destule voci consideră violențele scuzabile, necesare și inevitabile, în spiritul tradițional al revoluției franceze de la 1789. Continue reading “Gilets Jaunes în sensul giratoriu” →

450 de miliarde de dolari. Trump a ieșit ieri în prime time ca să le aducă aminte americanilor câți bani s-au angajat saudiții să cheltuiască pe marfă americană. 450 de miliarde din care vreun sfert pe echipamente militare.

Oricum ai încerca să raportezi suma asta n-o să-i convingi pe Trump și pe suporterii lui că n-a fost un deal de succes. 450 de miliarde pe cap de jurnalist incomod ucis? Merită! Chiar și dacă împarți suma la numărul bucăților în care a fost secționat trupul lui Jamal Khashoggi, ziaristul “dispărut” din consulatul saudit de la Istanbul, și tot nu-i un cost prea mare. 11 miliarde vânzări pentru fiecare dintre cei 40 de copii uciși în autobuzul de școală distrus în Yemen de o rachetă de fabricație americană lansată de pe un avion made in USA? Continue reading “450 de miliarde de dolari” →

Într-un clip probabil viral pe youtube un tip corpolent, între două vârste, aruncă o pereche de pantofi sport în flăcările unui grătar de grădină. Nu e chiar genul care aleargă frecvent – ba din contră aș zice, învăluit în fumul gros pare să fie în elementul lui. Un amestec incert de mândrie, satisfacție și sadism i se citește pe față. Filmulețul se termină înainte să aflăm dacă a fost nevoie de intervenția pompierilor sau a echipelor de decontaminare biologică.

De-a lungul și de-a latul SUA, nenumărate astfel de clipulețe cu adidași arzând au fost postate în ultima săptămână. Să fie o nouă dietă americană anti-obezitate? Sau poate un nou tip de provocare online, cum a fost cea cu gălețile de gheață-n cap sau cascadoriile unduitoare pe ritmurile kikidoyouloveme, filmate prin portiera deschisă a unei mașini care merge la relanti, fără șofer? Nu, nimic din toate astea, de data asta motivul e serios. Continue reading “Nike. Just do it. Right.” →

“It’s only when the tide goes out that you learn who has been swimming naked.”

Warren Buffett

S-a vorbit mult în ultimele zile despre Rusia, în contextul campionatului mondial de fotbal și al întâlnirii controversate dintre Donald Trump și Vladimir Putin. Dar dincolo de imaginea amenințătoare, de imperiu al răului, ce (mai) reprezintă astăzi din punct de vedere economic țara de care ne e atât de teamă ? Voi încerca o comparație cu Elveția, doar pentru a pune lucrurile într-o perspectivă clară.

Rusia are 17 milioane de kilometri pătrați. Elveția doar 41 de mii, este de 415 ori mai mică și cu greu vizibilă pe harta alăturată.

Rusia are 144 de milioane de locuitori. Elveția doar 8 milioane și jumătate, de 17 ori mai mică. Moscova, singură, are 12 milioane de locuitori.

Continue reading “Rusia de astăzi” →

Pe la începutul anului lanțul de restaurante KFC a schimbat furnizorul de servicii logistice din Marea Britanie, mutându-și puii, cartofii și sosurile în noul depozit DHL din Rugby, locul de unde ar fi trebuit să fie aprovizionate toate restaurantele din UK. Cu tot renumele și experiența DHL-ului, tranziția s-a transformat într-un coșmar pentru KFC. Depozitul era nou, neautorizat pentru produse alimentare (!!!), soft-ul folosit n-a mers cum trebuie, nu aveau suficienți operatori și șoferi de camion, cert este că timp de două săptămâni haosul din supply chain a dus la închiderea a vreo 600 de restaurante care pur și simplu n-au avut ce să prăjească. În același timp, depozitul cu pricina a trebuit să arunce cantități impresionante de carne de pui expirată. Continue reading “Cum îți ceri scuze de-adevăratelea!” →