BulaAcum câteva săptămâni Donad Trump anunța taxe vamale pentru importurile de oțel și aluminiu în Statele Unite, măsură menită să echilibreze imensul deficit comercial al SUA și să aducă înapoi locurile de muncă pierdute în principal în statele din care Trump a primit cele mai multe voturi. Deși inițial ar fi trebuit să fie aplicabilă tuturor țărilor care exportă oțel și aluminiu către SUA, cei mai mari exportatori – Canada, Mexic, UE și statele sud-americane – aveau să fie ulterior exceptați, practic toată lumea cu excepția semnificativă a Chinei.

Chinezii, care avertizaseră suficient de ferm pentru cine avea urechi să audă că, deși nu-și doresc un război comercial, vor replica ferm pentru a-și proteja interesele au mutat imediat impunând taxe vamale pentru exporturi americane de aproximativ 3 miliarde, majoritatea produse agricole dar și mașini, avioane, alte produse cu valoare adăugată mare.

Teoretic nici Trump nu-și dorește un război comercial, deși e convins că e în avantaj și că l-ar putea câștiga lejer. În plus, singura strategie în care a excelat în afaceri a fost intimidarea adversarului, deci se crede în elementul său. Următoarea lui mișcare a fost să pluseze, declarând că pregătește taxe vamale pentru exporturi chinezești în valoare de 50 de miliarde de dolari. Posibil să se fi gândit că oficialii chinezi se vor speria și vor accepta să negocieze. Dar chinezii au venit imediat cu o listă de produse americane de aceeași valore ce urmează să fie taxate, menționând încă o dată că nu-și doresc un război comercial dar sunt gata să lupte până la sfârșit pentru a-și proteja interesele.

La a treia mână deja, Trump dublează în acest joc planetar de poker și propune o nouă listă, de data asta în valoare de 100 de miliarde. E oarecum greu să-ți reprimi sentimentul că Trump joacă la cacealma. În fine, nu știu ce altceva ar putea semăna mai bine cu un război comercial între primele două puteri economice ale planetei.

Nu știu ce-o fi în mintea lui Trump dar în opinia mea nu are cum să câștige, dincolo de opinia generală a specialiștilor că în războaiele comerciale oricum toată lumea pierde. Sunt câteva lucruri pe care Trump nu le știe, le-a subestimat sau le-a scăpat pur și simplu din vedere.

În primul rând Trump nu-și cunoaște adversarul. China nu e o democrație similară Americii. China e o națiune care încă mai are în ADN memoria epocii terorii comuniste și a sărăciei extreme. Când liderii chinezi vorbesc despre o luptă până la capăt nu vorbesc despre aceeași limită pe care se poate baza Trump la el acasă. Liderii chinezi vor da vina pe americani și vor cere sacrificii poporului, sacrificii pe care poporul nu le va putea refuza. Sigur că cetățeanul chinez de rând va avea mult mai mult de suferit de pe urma unui razboi comercial. Doar că limitele de toleranță sunt complet diferite, la fel ca libertatea de a protesta, lucruri pe care Trump le ignoră. Chinezul de rând poate supraviețui doi ani sau mai puțin, cât mai are Trump de stat la Casa Albă, aproape fără să mănânce deloc orez. O recesiune impusă de războiul comercial va crește semnificativ sentimentul antiamerican și boicotarea produselor americane, ceea ce va agrava consecințele tarifelor vamale. Rezultatul? Vânzări mai puține pentru firmele americane deci mai puține locuri de muncă în SUA (sau chiar în China).

În al doilea rând, americanii impun taxe vamale pe produse care să nu afecteze prea tare consumatorii americani. Deocamdată vor taxa oțelul și aluminiul, materii prime pentru industria americană prelucrătoare. Chinezii nu au problema asta. Ei propun taxe vamale acolo unde știu că doare mai tare din punct de vedere politic. Vor lovi produsele provenite din zonele cu cei mai mulți votanți ai lui Trump. Agricultura, produsele finite, brandurile americane cunoscute. O (fostă?) țară comunistă se pricepe mult mai bine la manipularea electoratului.

În plus, taxele vamale sunt, în final, plătite de consumatorul american. Dacă Trump va impune taxe jucăriilor făcute în China, cei ce vor plăti în final vor fi părinții americani. Ceea ce e și mai interesant este că multe produse sunt fabricate în filialele chinezești ale multinaționalelor americane. O taxă vamală pe telefoanele mobile va afecta, probabil, profitul Apple, a cărei producție se face aproape exclusiv în China. Ceea ce înseamnă că taxele se vor deduce, de fapt, din profiturile nenumăratelor firme americane care și-au mutat producția în China.

Trump speră să aducă înapoi locuri de muncă în fabrici ce au fost mutate în afara SUA. Logica lui simplistă consideră că impunând tarife vamale împotriva Chinei – țara cu care SUA are cel mai mare deficit comercial – va reuși să convingă și să încurajeze capitalul american să investească în noi capacități de producție. Singura mare problemă e că nu numai chinezii pot vinde pe piața americană așa cum nu numai americanii vând pe piața chineză. E posibil ca produsele chinezești mai scumpe să facă loc nu unor proaspete investiții americane ci mai degrabă produselor importate din alte țări – Japonia, Coreea de Sud, Europa, America de Sud, care vor fi inițial exceptate. La polul opus, produsele americane mai scumpe vor fi înlocuite de produsele altor țări exportatoare. Ceea ce înseamnă că SUA ar putea încasa toate efectele negative de pe urma războiului comercial în timp ce alte țări vor profita de situația creată. Mai devreme sau mai târziu americanii vor fi nevoiți să extindă taxele vamale asupra altor țări, multe dintre ele prietene, ceea ce va generaliza probabil războiul comercial și va duce economia mondială în pragul colapsului, afectând milioane de oameni.