Trump a retras SUA din tratatul cu Iranul. Aliații europeni aproape că l-au implorat să nu o facă, perindându-se pe rând pe la Casa Albă într-un efort diplomatic disperat de a-l convinge că face o prostie care se poate transforma ușor într-un coșmar.

Dar Trump a promis, iar el e genul de președinte care se ține de promisiuni, mai ales dacă e să distrugă ceva făcut de Obama. Invectivele la adresa tratatului n-au ținut loc de argumente, deci nimeni nu știe ce a avut mai exact de reproșat documentului. Posibil nici să nu-l fi citit măcar. Asigurările lipsite de orice temei că e gata oricând să negocieze un alt acord n-au ținut nici ele loc de strategie, deci nimeni nu știe ce are de gând să facă Trump pe viitor și de ce crede că fără un tratat și cu zero control e mai bine decât cu unul (chiar imperfect fiind). Continue reading “Un elefant în magazinul de porțelanuri” →

Trump n-a cerut acordul congresului pentru bombardamentele de azi-noapte. Nici Theresa May n-a facut-o. Au aruncat de capul lor niste rachete peste Siria, in principal pentru ca marele strateg american apucase sa zica pe Twitter ca o va face. Toata lumea stia ca vin, rusii fusesera anuntati ca sa nu se plimbe aiurea prin alte baze militare iar avioanele siriene fusesera deja mutate la adapost. Probabil ca rachetele aliatilor au costat mai mult decat pagubele pe care le-au produs capacitatii militare siriene. Nu e clar la momentul asta daca arsenalul chimic sirian a fost distrus, mai ales ca nu erau dovezi clare nici ca el exista. In fine, ideea e ca au avut norma de 100 de rachete, au dat 120. Degeaba.

Continue reading “Sa mai dea si ei niste bombe” →

 

Acum câteva săptămâni Donad Trump anunța taxe vamale pentru importurile de oțel și aluminiu în Statele Unite, măsură menită să echilibreze imensul deficit comercial al SUA și să aducă înapoi locurile de muncă pierdute în principal în statele din care Trump a primit cele mai multe voturi. Deși inițial ar fi trebuit să fie aplicabilă tuturor țărilor care exportă oțel și aluminiu către SUA, cei mai mari exportatori – Canada, Mexic, UE și statele sud-americane – aveau să fie ulterior exceptați, practic toată lumea cu excepția semnificativă a Chinei.

Chinezii, care avertizaseră suficient de ferm pentru cine avea urechi să audă că, deși nu-și doresc un război comercial, vor replica ferm pentru a-și proteja interesele au mutat imediat impunând taxe vamale pentru exporturi americane de aproximativ 3 miliarde, majoritatea produse agricole dar și mașini, avioane, alte produse cu valoare adăugată mare. Continue reading “O cacealma din cazinoul lui Trump” →

Mark Zuckerberg pare un tip mișto. Deși conduce, la doar 33 de ani, imperiul Facebook pe care chiar el l-a creat, are aerul acela de băiat care poate fi vecin cu tine, genul care continuă să zică sărut-mâna cucoanelor de pe strada părinților lui, tipul care umblă în tricouri gri, e roșu la față de emoție și are vocea ușor gâtuită când trebuie să vorbească la televizor. Pare să nu-și fi pierdut simțul măsurii, deși e posibil să fi pierdut socoteala miliardelor care-i curg în conturi. Acum doi ani i-am urmat provocarea de a alerga o milă pe zi – 365 de mile tot anul – și așa am început să-mi monitorizez kilometrii, un obicei care mă ține încă motivat să alerg. Îi sunt recunoscător pentru asta. Continue reading “Mark” →

O mizerabilă amestecătură de manipulare politică, corupție, prostie pură, lăcomie și interese oculte a ieșit la iveală zilele trecute, după ce New York Times și ziarul britanic The Observer au publicat rezultatele unei investigații jurnalistice comune despre potențiale scurgeri de date personale din rețeaua Facebook, date ce au fost ulterior folosite pentru influențarea alegătorilor în campania electorală din SUA, în sprijinul lui Donald Trump. La baza întregului scandal stă Cambridge Analytica, o companie privată cu proprietari britanici și americani, specializată într-o gamă largă de servicii de consultanță și publicitate electorală (dacă putem numi așa manipularea grosolană a electoratului cu mesaje gen fake news). Folosind o echipă de psihologi și cercetători, compania a dezvoltat algoritmi de segmentare a profilelor psihologice ale alegătorilor americani pentru a le putea influența deciziile electorale prin mesaje personalizate conform profilului lor. Pentru a putea folosi programele dezvoltate, compania a utilizat o cantitate uriașă de date personale provenite din rețeaua Facebook și accesate fără autorizație.

Dar cum a intrat firma respectivă în posesia datelor FB?

Continue reading “Psihologia manipulării” →

Până la urmă Donald Trump a semnat actul prin care instituie taxe vamale pentru importurile de oțel și aluminiu, sfidând corul celor care i-au cerut să nu o facă, fie ei politicieni, oameni de afaceri sau specialiști în economie, americani sau străini, aliați sau adversari. Toată lumea a încercat să-i arate lui Trump că un război comercial nu va ajuta pe nimeni să o ducă mai bine. Că acțiunile americane pot provoca reacții în lanț care pot perturba incontrolabil economia globală. E foarte posibil ca Trump chiar să nu priceapă prea mare lucru din macroeconomie, așa cum afirmă mulți din cercul lui de apropiați. În afacerile din real estate din care provine, o criză economică însemna doar o lungă vacanță pe terenul de golf. Genul de business la care a excelat Trump nu este foarte diferit de cel în care s-au specializat și diverși “afaceriști” interlopi români, mari dezvoltatori imobiliari: bați palma pe o sumă și, când lucrurile au început deja, oferi mai puțin, forțându-i mâna partenerului tău care e liber să aleagă între o afacere foarte proastă și dezastru. În plus, amâni plățile către bănci, care pot decide între a pierde totul băgându-te în faliment sau să-i facă nebunului pe plac. Asta știe, asta face și din postura de președinte. Continue reading “Urmează taxarea prostiei” →

Deci care-i cea mai bună propunere a lui Trump pentru evitarea masacrelor din școlile americane? De la președintele a cărui prioritate este securitatea copiilor? Să poarte și profesorii arme la școală. Serios, asta e o propunere…

Să mergem un pic pe logica asta. Să spunem că în felul ăsta profesorii se vor putea apăra de psihopații care intră cu mitraliera în școală, oricât de ridicolă vi s-ar părea ipoteza dacă vă gândiți la profesorii pe care i-ați avut de-a lungul timpului. Dar cine-i va apăra pe sărmanii elevi de profesorii psihopați? 

Păi să fi pus cineva o armă în mâna fostei mele profesoare de mate din liceu – dau, așa, un exemplu la întâmplare – ori ajungeam toți olimpici la mate precum colegul I ori, mult mai probabil, nu mai citeați voi rândurile astea acum… Doamna D n-ar fi ezitat nicio clipă…

17 copii au fost uciși ieri și mulți alții răniți în ultimul masacru dintr-o școală americană, săvârșit de un tânăr de 19 ani înarmat cu o pușcă militară de asalt și nenumărate magazii de cartușe, toate dobândite legal. A fost cel de-al 18-lea masacru într-o școală americană petrecut de la începutul anului și până acum. Adică în ultimele 45 de zile. S-a întămplat, din păcate, înainte ca administrația americană condusă de președintele Donald Trump să fi terminat investigațiile de care vorbea după marele masacru ce a avut loc la Las Vegas în Octombrie 2017. Parlamentarii republicani au promis, ca de obicei, o investigație amănunțită asupra cauzelor ce au dus la această tragedie, au vorbit de oameni bolnavi psihic și au decis, ca acțiune imediată, să țină un moment de reculegere pentru victime. Continue reading “Al n-șpelea mass shooting” →

Sper să-mi fie iertată această postare împotriva curentului (sau a vântului, ar zice unii). Am zis să încerc să compensez un pic ‘jde miile de articole entuziast-laudative la adresa unui mare businessman. Un pic de cârcoteală, în română, n-o să-i știrbească din aura de geniu planetar.

Dacă s-ar întâmpla la noi, lumea ar comenta sarcastic că un “băiat deștept” a prins un foarte profitabil contract guvernamental, speculând anchilozarea inevitabilă a unui bătrân colos de stat (să-i zicem, așa, la întâmplare, NASA). Fără îndoială că visând să ajungă cândva pe Marte, plutind deja printre stele, marele investitor a observat stelarul buget pe care statul american îl cheltuiește pe armată și, în general, pe diverse chestii zburătoare. Și cum și la americani se fac bani frumoși din contractele cu statul, și-a dorit și el o felie pe care s-o savureze aici, pe Terra. Continue reading “Cu tesla-n stele” →

Parodiam în articolul precedent felul în care noul robot inteligent al celor de la LG l-a făcut de râs pe VP-ul lor de marketing în plină demostrație de lansare la CES Las Vegas, cea mai mare expoziție de electronice din lume. Robotul (sau roboata?) CLOi a refuzat să răspundă unor comenzi banale, spre satisfacția amuzată a concurenței care a asistat la prezentare. În ziua următoare, o ploaie torențială avea să lase întregul complex expozițional pe întuneric timp de două ore. Semn rău…

Aproape că ne-am obișnuit ca device-urile din ce în ce mai sofisticate pe care le cumpărăm ca să ne facă viața mai ușoară să reușească, de fapt, contrariul. Toate firmele mari au exemple jenante de rebuturi inexplicabile pentru prestigiul lor, procesele interne de control și tarifele pe care le practică. Continue reading “Globalizarea lui “merge și-așa”” →