Întâi a fost ideea britanicilor cu imunitatea de turmă, care suna cam aşa: bătrânii şi cei bolnavi se ascund cât pot ei de bine vreo câteva luni, timp în care ceilalţi îşi continuă viaţa, iau virusul, cel puţin 60% fac boala, capătă imunitate care se extinde şi asupra celor din comunite care n-au făcut boala şi, într-un final, virusul capitulează. În tot timpul ăsta, pentru că toţi ceilalţi muncesc, economia îşi vede de treabă aproape nestingherită. Partea epidemiologică a teoriei este împrumutată de la imunitatea de turmă conferită de vaccinările în masă împotriva bolilor contagioase. Evident că susţinătorii teoriei sunt în general politicieni, nu doctori, şi nu ştiu dacă funcţionează sau nu. De exemplu, e clar că în zeci de mii de ani n-am devenit imuni la poliomielită decât după ce toată lumea a fost vaccinată. Continue reading “Teorii bolnave” →

Foarte, foarte interesantă această discuţie TED Connect cu John Burn-Murdoch, care prezintă patru grafice (realizate pentru Financial Times) despre evoluţia epidemiei de coronavirus, felul în care au răspuns ţările şi ce strategii par să meargă până acum.

Nu ascultaţi ce spun politicienii, ascultaţi ce spun cifrele. Continue reading “Ce spun cifrele” →

Probabil că la momentul ăsta nimeni nu mai crede că pandemia de coronavirus e o simplă “răceală”, deşi blogul unui onorabil profesor universitar american estimează că 30% dintre conaţionalii săi continuă să considere totul o isterie controlată de forţe oculte, menită să distrugă economia mondială. Pentru că aşa le-au spus Trump, Fox News şi propaganda ultra conservatoare susţinută de trolii ruşilor. Şi asta va costa foarte multe vieţi. Şi, pe lângă asta, foarte multe locuri de muncă. Pentru cine are ochi să vadă, nimic nu demonstrează mai bine faptul că propaganda ucide şi te face mai sărac.

Ceea ce se întâmplă astăzi în Italia, în Iran şi deja în zone extinse din Spania, Franţa şi Elveţia dovedeşte fără putinţă de tăgadă că business as usual nu este o opţiune. Acum doar două săptămâni existau guverne care se uitau de pe margine. Astăzi discuţia este despre cât de stricte trebuie să fie măsurile de izolare. Şi, din păcate, în loc să vadă evidenţa şi să acţioneze preventiv multe guverne doar reacţionează ca urmare a valului de îmbolnăviri, când este deja prea târziu. Continue reading “Epidemie vs Economie e o temă falsă” →

Donald Trump va candida în Noiembrie pentru un nou mandat la Casa Albă. Cînd mă gândesc la asta primul lucru care-mi vine-n minte este Doamne apără şi păzeşte! Trump are acum 73 de ani, va avea 74 în Noiembrie, de alegeri.

Democraţii, conştienţi de faptul că responsabilitatea pentru pacea, stabilitatea şi clima lumii ăsteia apasă pe umerii lor, sunt în plin proces de selecţie a viitorului lor candidat. Deocamdată în cursa pentru desemnare conduce senatorul Bernie Sanders (78), dar în topul primilor cinci îi mai găsim pe Joe Biden (77), fostul vicepreşedinte al lui Obama, Mike Bloomberg (78), fostul primar al New York-ului şi pe senatoarea Elisabeth Warren (doar 70). Toţi oameni cu multă experienţă în politică, poate mult prea multă, ar comenta unii. Când introduci pe Google Search numele lui Sanders sau Biden, de exemplu, aplicaţia adaugă numelui cuvântul age, semn că asta e principala întrebare a curioşilor de pe net. Sincer, îngrijorare sau doar curiozitate, nu cred să fie de bine. Continue reading “5 pe loc la Azilul “Casa Albă”” →

Un elveţian romand oarecare, mutat cu treabă într-un canton de limbă germană, şi-a dorit o carte de poezii de Hafez, celebru poet iranian care a trăit în secolul al XIV-lea. A găsit-o, tradusă în franceză, într-o librărie din oraşul lui de baştină, dar pentru că nu s-a putut duce personal după ea şi-a rugat tatăl s-o ridice direct din librărie. Şi i-a virat contravaloarea cărţii în cont, vreo 40 de franci, împreună cu comentariul “Livre. Iran. Merci!”. Dar mesajul, mai precis cuvântul proscris, a fost detectat de filtrele băncii elveţiene iar transferul blocat eficient, de teama represaliilor americane asupra a tot ce ar putea avea vreo legătură cu Iranul.

Nici nu ştiu ce să consider mai de bezna minţii. Faptul că o bancă elveţiană blochează un transfer între conturile elveţiene ale unor cetăţeni elveţieni pentru un cuvânt, oricare ar fi acela? Sau teama maladivă a bancherilor că sunt permanent supravegheaţi şi ar putea fi sancţionaţi, care spune multe despre imaginea mai nouă a administraţiei americane în lume, de iraţionalitate discreţionară gata să împartă fără discernământ sancţiuni în stânga şi-n dreapta?

Până la urmă omul şi-a plătit cartea, înlocuind mesajul originar cu “Livre d’un pays tabou”, ironie care a lăsat indiferent serverul  de cenzură al băncii.

 

“Fear is the cheapest room in the house. I would like to see you living in better conditions.” – Hafez

N-am mai scris despre Trump de aproape un an, deşi omul este un izvor nesecat de subiecte. Acuma, ce să zic, sunt conştient că m-am apucat de povestea asta taman când a picat Viorica Vasilica, ceea ce e complet inoportun… Dar ultimul lui giumbuşluc e păcat să rămână necomentat, iar pe termen lung asta s-ar putea să ne afecteze mai mult decât guvernarea Dăncilă. Sau Orban.

Cum toate sondajele de opinie îl dădeau învingător detaşat în viitoarele alegeri prezidenţiale pe Joe Biden, fostul vicepreşedinte de pe vremea lui Obama şi candidatul democrat cel mai bine plasat, Continue reading “Poveşti ucrainene” →

Britanicii iubesc english breakfast-ul lor cu cârnaţi, bacon, ouă, fasole şi pâine prăjită si vor să se bucure, netulburaţi, de micul lor dejun traditional. Cam asta ar fi, un pic figurativ, ideea Brexit-ului. Take back control! Deci fără croissant-e, frittata, biscotti, falafel sau hummus (for God’s sake!). Sau telemea de Sibiu. Dar, pe de altă parte, britanicii au aflat de curând că pentru prima dată în mai bine de 200 de ani speranţa de viaţă a locuitorilor insulei a început să scadă. Cine o fi de vină pentru asta? Nu poate fi english beakfast-ul! Cel mai probabil că de la hummus li se trage!

Deci, cum poţi să mănânci English Breakfast în fiecare dimineaţă, ca pe vremea bunicului care lucra 12 ore pe zi în minele de cărbune din Durham, fără să te îngraşi, fără să-ţi faci griji pentru sănătatea ta cardiovasculară şi, eventual, fără să plăteşti preţul piperat al  cârnaţilor de la Tesco? Păi, nu e simplu de răspuns la această dilemă… Dar se rezolvă, e democraţie, votezi ce-ţi doreşti şi pasezi problema specialiştilor. De fapt, politicienilor… Continue reading “English Breakfast with Boris” →

Elveţia a fost neutră în timpul celui de-al doilea război mondial. Asta explică, în mare măsură, de ce este, astăzi, una dintre cele mai prospere ţări de pe glob. Dar nu despre asta este vorba în acest articol. Ne întoarcem la al doilea război mondial pentru a afla că ţara asta a fost bombardată din greşeală de 70 de ori de către avioanele aliate americane şi britanice care credeau că bombardează oraşe germane. Vremea nefavorabilă, erorile umane, funcţionarea defectuosă a echipamentelor de bord au fost toate invocate pentru a justifica erorile militare.

Asta a fost în timpul celui de-al doilea război mondial, vremuri de mult apuse. Nu se mai poate întâmpla în zilele noastre, când echipamentele de bord ale avioanelor moderne au devenit atât de sofisticate, nu-i aşa? La urma urmei azi avem GPS-ul, ce naiba… Continue reading “The dogs of war” →

Nu întâmplător, cam în acelaşi timp în care lumea sărbătoreşte 50 de ani de la extraordinara expediţie pe Lună a lui Apollo 11, Elon Musk iese în media cu povestea star trek a implanturilor electronice pe creier care vor marca, probabil, sfârşitul telecomenzilor amestecate pe măsuţa din sufragerie, în care fiecare dintre noi se încurcă în fiecare seară.  Puţini ştiu să se bage în seamă cu atâta talent ca acest domn care învârte cu succes idei revoluţionare în spaţiul public în timp ce îşi cultivă cu mare atenţie aura de mare vizionar, o imagine altfel foarte lucrativă. Asta în timp ce, de exemplu, îşi forţează foarte tradiţionalist angajaţii de la Tesla să lucreze şi 80 de ore pe săptămână ca să ducă la îndeplinire promisiuni făcute aiurea pe twitter sau le vinde credulilor acţiuni supraevaluate Tesla pentru banii lor de pensie. Când Trump le vorbeşte americanilor despre oameni pe Marte probabil că Musk îşi freacă mâinile mirosind profitul, căci NASA de astăzi nu mai are nici măcar cu ce să-şi plaseze sateliţii pe orbita pământului, aşa că apelează la SpaceX, probabil singura lui afacere profitabilă, mai ales că în mare parte e cu statul (american). Păi a inventat cineva vreodată o afacere mai vizionară decât aia cu statul ? Continue reading “Când îţi filează o lampă” →

Donald Trump, de care n-am mai scris de mult, a fost foarte aproape să pornească un  război pentru că iranienii le-au doborât o dronă de spionaj. De fapt îl pornise deja, dar a dat înapoi zece minute înainte să înceapă prăpădul. Americanii pretind că drona distrusă zbura în spaţiul aerian internaţional, în timp ce iranienii afirmă că le-ar fi violat spaţiul aerian. Este evident că drona militară nu era acolo ca să filmeze un documentar pentru National Geographic iar faptul că iranienii au cules din apă ceva rămăşiţe fără să fi fost împiedicaţi sau măcar filmaţi de către americani sugerează că e posibil să fi căzut totuşi in apele lor. Continue reading “Zece minute ne-au lipsit” →