Best Digital 076Nu întâmplător, cam în acelaşi timp în care lumea sărbătoreşte 50 de ani de la extraordinara expediţie pe Lună a lui Apollo 11, Elon Musk iese în media cu povestea star trek a implanturilor electronice pe creier care vor marca, probabil, sfârşitul telecomenzilor amestecate pe măsuţa din sufragerie, în care fiecare dintre noi se încurcă în fiecare seară.  Puţini ştiu să se bage în seamă cu atâta talent ca acest domn care învârte cu succes idei revoluţionare în spaţiul public în timp ce îşi cultivă cu mare atenţie aura de mare vizionar, o imagine altfel foarte lucrativă. Asta în timp ce, de exemplu, îşi forţează foarte tradiţionalist angajaţii de la Tesla să lucreze şi 80 de ore pe săptămână ca să ducă la îndeplinire promisiuni făcute aiurea pe twitter sau le vinde credulilor acţiuni supraevaluate Tesla pentru banii lor de pensie. Când Trump le vorbeşte americanilor despre oameni pe Marte probabil că Musk îşi freacă mâinile mirosind profitul, căci NASA de astăzi nu mai are nici măcar cu ce să-şi plaseze sateliţii pe orbita pământului, aşa că apelează la SpaceX, probabil singura lui afacere profitabilă, mai ales că în mare parte e cu statul (american). Păi a inventat cineva vreodată o afacere mai vizionară decât aia cu statul ?

În primul rând că ideea asta cu implantul pe creier nu e nouă, aşa cum nici bateria sau maşina electrică n-au fost inventate de Musk. Armata americană, de exemplu, a studiat problema zeci de ani, încercând să-i facă cyborg-i pe piloţii de avioane. Asta nu înseamnă ca Musk n-o poate împacheta într-o hârtie mai de fiţe ca să o vândă ulterior la suprapreţ. Se vor înghesui probabil mulţi să-şi facă implant pentru imensul avantaj de a putea mânca aripioare picante de la KFC fără să-şi umple telecomanda de grăsime.

Dar, în al doilea rând, oricât de convingător o să ni-l vândă Elon Musk, nu o să iau în considerare acest upgrade până când n-o să-l văd pe el primul, la televizor, arătându-ne propriul implant, cu firele atârnându-i pe ceafă. În fine, poate  n-o să aibă fire, pentru că între timp s-a inventat bluetooth-ul, dar tot vreau să văd dovada, locul pe unde i-au băgat placa aia electronică în creier.

Şi în al treilea rând, vă provoc la un exerciţiu de imaginaţie. Presupunând că ar fi existat implanturile astea acum 50 de ani, să ne închipuim cum ar arăta ele astăzi… Ai vedea bătrâni pe stradă cu lămpi de-alea cu incandescenţă Philips ieşindu-le din chelie, este? Ar trebui să aştepţi cinci minute să i se încălzească moşului lampa, poate ar trebui să-i dai chiar una peste ceafă, din când în când, ca să se activeze şi să schimbe cu creierul de pe Antena 3…

Ei bine, placa lui Musk e probabil incomparabil mai mică. Dar daca în următorii 50 de ani miniaturizarea asta va continua, odată cu progresul tehnologic, mă întreb cu ce-o să umple suporterii de astăzi ai lui Musk gaura aia măricică din cutia lor craniană.