BulaProbabil că la momentul ăsta nimeni nu mai crede că pandemia de coronavirus e o simplă “răceală”, deşi blogul unui onorabil profesor universitar american estimează că 30% dintre conaţionalii săi continuă să considere totul o isterie controlată de forţe oculte, menită să distrugă economia mondială. Pentru că aşa le-au spus Trump, Fox News şi propaganda ultra conservatoare susţinută de trolii ruşilor. Şi asta va costa foarte multe vieţi. Şi, pe lângă asta, foarte multe locuri de muncă. Pentru cine are ochi să vadă, nimic nu demonstrează mai bine faptul că propaganda ucide şi te face mai sărac.

Ceea ce se întâmplă astăzi în Italia, în Iran şi deja în zone extinse din Spania, Franţa şi Elveţia dovedeşte fără putinţă de tăgadă că business as usual nu este o opţiune. Acum doar două săptămâni existau guverne care se uitau de pe margine. Astăzi discuţia este despre cât de stricte trebuie să fie măsurile de izolare. Şi, din păcate, în loc să vadă evidenţa şi să acţioneze preventiv multe guverne doar reacţionează ca urmare a valului de îmbolnăviri, când este deja prea târziu.

Evident că este vorba de o urgenţă medicală. Pe de altă parte, este la fel de evident că economia va fi afectată masiv. În condiţiile unei incertitudini totale, două curente opuse de opinie s-au confruntat în ultimele săptămâni. Primul pierde teren. Să nu faci nimic duce la creşterea exponenţială a numărului de cazuri, la blocarea spitalelor, la panică şi, inevitabil, la blocarea economiei pentru că oamenii se tem să mai meargă la muncă sau să deschidă micul magazin de cartier sau frizeria sau restaurantul. Nici al doilea curent nu este lipsit de controverse. Să blochezi totul foarte strict opreşte practic economia imediat. Pentru cât timp e următoarea întrebare. Dacă virusul va putea fi controlat după două săptămâni sau o lună impactul va fi în mare parte reversibil. Statele îi vor ajuta pe cei în nevoie să treacă peste perioada de blocaj şi totul va reveni la normal relativ rapid. Dar dacă blocajul va dura până la sfârşitul verii, de exemplu, pentru mai multe luni, situaţia nu ar mai fi la fel de sustenabilă. Pentru că probabil niciun stat nu va fi capabil să susţină luni de zile un şomaj de dimensiunile astea. Nu va dura mult până când cei ce nu vor mai putea să se întreţină în izolare vor ignora regulile şi vor redeveni activi pentru a câştiga bani, cu orice risc. Mai ales tinerii, pentru că sunt mai vulnerabili din punct de vedere economic decât epidemiologic. Dar rezultatul ar fi că epidemia nu va putea fi controlată. Există şi opinii că vom trece printr-un fel de yo-yo economic, cu perioade alternative de blocaj strict şi relaxare a regulilor, până când un vaccin va deveni disponibil, probabil că cel mai devreme peste un an.

Provocări uriaşe ne stau în faţă. Ca şi când situaţia n-ar fi suficient de gravă, vedem la tot pasul proastă administrare a interesului public, indiferenţă, egoism, lăcomie, prostie şi propagandă. Şi toate astea costă vieţi, locuri de muncă, progres social. Pentru a trece cu bine peste toate e nevoie mai mult ca oricând de politici inteligente, de oameni bine pregătiţi, bine intenţionaţi şi bine informaţi, de colaborare, de conformare în faţa noilor reguli, de coeziune socială şi de empatie. E prea mult?