Donald Trump va candida în Noiembrie pentru un nou mandat la Casa Albă. Cînd mă gândesc la asta primul lucru care-mi vine-n minte este Doamne apără şi păzeşte! Trump are acum 73 de ani, va avea 74 în Noiembrie, de alegeri.

Democraţii, conştienţi de faptul că responsabilitatea pentru pacea, stabilitatea şi clima lumii ăsteia apasă pe umerii lor, sunt în plin proces de selecţie a viitorului lor candidat. Deocamdată în cursa pentru desemnare conduce senatorul Bernie Sanders (78), dar în topul primilor cinci îi mai găsim pe Joe Biden (77), fostul vicepreşedinte al lui Obama, Mike Bloomberg (78), fostul primar al New York-ului şi pe senatoarea Elisabeth Warren (doar 70). Toţi oameni cu multă experienţă în politică, poate mult prea multă, ar comenta unii. Când introduci pe Google Search numele lui Sanders sau Biden, de exemplu, aplicaţia adaugă numelui cuvântul age, semn că asta e principala întrebare a curioşilor de pe net. Sincer, îngrijorare sau doar curiozitate, nu cred să fie de bine.

Şi de parcă nu era suficientă vârsta pentru clubul septuagenarilor americani, fiecare e vulnerabil în faţa redutabilei maşini de manipulare a lui Trump. Biden a fost târât recent într-un scandal ce-l implica pe fiul său, care a vândut profitabil numele de familie unei firme ucrainiene de petrol si gaze. Ar fi trebuit să se retragă, după părerea mea, imediat, dar nu a făcut-o. Dacă ajunge în finală, deşi puţin probabil pentru că a început deja să scadă în sondaje, ghiciţi care va fi ţinta favorită a artileriei lui Trump. Bernie Sanders a făcut un infarct în plină campanie electorală, fiindu-i instalate de urgenţă câteva stent-uri. Acum se simte bine, deşi ţi-e puţin teamă pentru el când îl vezi la câte-o întâlnire electorală. Bloomberg a fost primar al New York-ului din partea republicanilor dar acum vrea să candideze sub steagul democraţilor şi e dispus să-şi plătească singur toată campania. Se pare că nu face economie, a cheltuit, deja, cât toţi ceilalţi la un loc, deşi asta nu ţine loc de energie şi de idei. Sanders şi Warren propun programe sociale şi economice ambiţioase dar radicale şi costisitoare, foarte la stânga eşichierului politic şi mult peste ce poate tolera marea majoritate a electoratului american. Cu un senat dominat de republicani şi cu polarizarea atât de accentuată a taberelor, aceste programe sunt simple utopii şi nu au nici o şansă de a fi implementate. Dar în politica americană de astăzi nimeni nu se mai întreabă cum ar putea ajunge la un compromis rezonabil cu celălalt. Important e să-i spargi dinţii oponentului tău, chair cu riscul de a rămâne, la rândul tău, fără dinţi.

După părerea mea, cele mai mari şanse de a câştiga în faţa lui Trump le au candidaţii tineri şi moderaţi. Şi există şi astfel de candidaţi. Cel mai bine clasat este Pete Buttigieg, cel care a crescut constant în sondaje şi a câştigat surprinzător parţialele din Iowa (ca Obama, la vremea lui), primul stat în care s-a votat pentru finala democraţilor. Tânar, 38 de ani, absolvent de Harward şi Oxford, fost consultant de business, fost combatant în Afganistan, pasionat de politică, Buttigieg a fost primar în South Bend, un orăşel din Indiana. Este homosexual dar căsătorit (cu un bărbat, normal), ceea ce probabil că-l face indezirabil pentru bigoţi. Care oricum votează cu Trump, deci nicio pierdere majoră.  Deşi victoria din Iowa i-a crescut notorietatea, este încă departe de Sanders în sondaje.

Buttigieg ar putea fi –  el sau senatoarea Amy Klobuchar, o altă moderată – cel mai bine plasat să lupte împotriva lui Trump. Şi asta pentru că America nu numai că are nevoie să scape de Trump, dar e important şi să nu-l înlocuiască cu un preşedinte din cealaltă extremă a spectrului politic. Numai un moderat ar putea să aducă înapoi partidele la dialog. Iar pentru asta, pe lângă atitudine, program şi experienţă, e nevoie şi de multă energie, ceva ce, cu tot respectul, nu găseşti prea uşor la 80 de ani.