Nu sunt cetățean american și titlul se referă la noi toți pentru simplul motiv că Trump este mult mai mult decât o rușine națională pentru Statele Unite, este o calamitate globală din multe, foarte multe motive pe care le-am detaliat în diverse articole precedente. Așa că lumea trebuie să scape de el înainte să ne rezolve el pe (mulți dintre) noi. Dintr-un optimism oarecum înrudit cu spiritul mioritic românesc cred că asta se va întâmpla până la urmă. Dar care sunt căile prin care să ajungem acolo? Păi să le vedem mai întâi pe alea cele  mai probabile (după părerea mea): Continue reading “Cum scăpăm de Trump” →

Am vrut să scriu despre evenimentele de la Charlottesville din SUA încă din weekend dar nu am găsit până astăzi timpul necesar. Și a trebuit și să mă calmez un pic pentru a veni totuși cu un text civilizat. Deși un pic cam târziu, nu o să las să treacă necomentat un astfel de eveniment și cred că nu luăm suficient de des și suficient de ferm atitudine față de recrudescența extremei drepte în forme și manifestări din ce în ce mai agresive și mai îngrijorătoare. Căci să îmbrățișezi ideologia nazistă, să te numești, cu mândrie, neo-nazist, 70 de ani după ce coșmarul celui de-al doilea război mondial a curmat viețile a 45 de milioane de oameni, înseamnă, de-a dreptul și fără ocolișuri, să fii idiot în cel mai profund și complet sens al cuvântului.  Să te declari în același timp neo-nazist, naționalist și patriot în SUA, o țară care a pierdut pe câmpul de luptă patru sute de mii de oameni luptând împotriva ororilor de care au fost în stare regimurile fasciste ale lumii, reprezintă un stadiu al idioțeniei care ar merita un cuvânt dedicat. Continue reading “Despre KKK, N-N, WS și alte organizații de KKT” →

Între ’94 și ’98 sute de mii de nord-coreeni au murit de foame. Alte milioane de oameni au supraviețuit nu datorită înțelepciunii conducătorilor ei comuniști ci ajutorului internațional, în cea mai mare parte venind de la vecinii din sud, de la americani și de la chinezi. Astăzi Coreea de Nord are un PIB cam de 10 ori mai mic decât cel al României, la o populație de vreo 25 de milioane de locuitori. Țara e un dezastru, infrastructura e la pământ, nu au drumuri și nici un sistem energetic funcțional, agricultura nu acoperă încă nevoile populației deci foametea își arată colții aproape în fiecare an, industria centralizată e în colaps și corupția generalizată protejează eficient piața neagră și contrabanda cu de toate. Descrierea asta ne aduce, nouă, românilor, aminte de o poveste similară, cea a ‘succesului’ regimului comunist de la noi. Liderii comuniști coreeni au cultivat, de-a lungul timpului, o politică militaristă, în principal pentru că un regim dictatorial, comunist sau nu, se menține cel mai ușor cu o armată loială care se bucură de privilegii pe care să-și dorească să le păstreze (exact asta se întâmplă zilele astea în Venezuela). Dar dincolo de aerul lor războinic, singurul motiv pentru care acest regim mai există încă este pentru că liderii chinezi nu își doresc o Coree unită, puternică și aliată cu SUA la granițele lor. Continue reading “Criza coreeană în vremea lui Trump” →

What the hell are we fighting for?
Just surrender and it won’t hurt at all
You just got time to say your prayers
While you’re waiting for the hammer to—hammer to fall.

 Queen – Hammer to fall

Prima dată când am avut sentimentul că bula emoțională în care au plutit suporterii britanici ai brexit-ului începe să se destrame a fost după alegerile locale din mai. Și senzația asta mi-a fost creată de faptul că partidul naționalist de extremă dreapta UKIP, cel mai vocal susținător al brexit-ului sub conducerea liderului populist Nigel Farage, a fost practic șters de pe eșichierul politic britanic, pierzând toate cele 146 de locuri în consiliile locale pe care le dețineau înainte de alegeri. Continue reading “Hammer to fall” →

O bandă de jihadiști lobotomizați și manipulați politic în numele credinței încă se mai luptă să cucerească Islamul, deși pierd teren în fiecare zi. Bombardează orașe și ucid oameni nevinovați. Dărâmă case. Țări care teoretic ne sunt aliați, de partea binelui, alimentează Statul Islamic, de ani de zile, cu arme și ce mai e nevoie pentru razboi. Arme care distrug alte case.
Puteri care se se simt datoare să joace rolul jandarmilor universali – fără sa le fi cerut cineva să facă asta și oricum fără să asculte, să înțeleagă sau măcar să le pese de ce vrea sirianul bombardat din toate părțile – trimit avioane, arme, consultanți. Drone americane dărâmă case vânând jihadiști. Avioane rusești dărâmă case, vânând aproape orice soi de sirian. Din când în când se mai bagă turcii sau iranienii, doar ca să fie siguri că nu rămâne vreo parte nebombardată. Libia e și ea, un dezastru. Nu departe, în Gaza, israelienii vânează din când în când teroriști palestinieni cu tunul, dărâmând câte un bloc la orice bănuială. Declarativ, nimeni nu vrea să omoare copii sau oameni nevinovați. Continue reading “O revelație târzie” →

Cum va arăta “America First!”, capodopera politică a președintelui Donald Trump?

Probabil că ceva în genul ăsta:

(Ați recunoscut, fără îndoială, imaginea din filmul “Bean”)

Donald Trump a lăsat în urma lui un imens scandal privind relațiile extrem de controversate dintre echipa sa de campanie și Rusia și a plecat în primul său turneu în afara granițelor SUA. Scandalul de acasă – și implicațiile lui – trebuie privit într-o gamă ceva mai complexă, prin prisma diverșilor actori și a intereselor diverse care sunt în joc. Pe de-o parte este echipa Trump, vădit deranjată de insistența și amploarea investigațiilor, ca și de atenția de care se bucură în mass-media. Oamenii lui Trump par să aibă ceva de ascuns, cel mai probabil faptul că au acceptat – tacit sau nu – suportul hacker-ilor, postacilor si trolilor platiți sau influențați de Rusia. Continue reading “Din nou despre Trump” →

Ce-am înțeles eu din epopeea “Trumpcare”:

Cea mai mare promisiune pe care Donald Trump a făcut-o în campania electorală – mai importantă chiar decât celebrul gard între SUA și Mexic – a fost aceea de a anula imediat după învestire „Obamacare“, legea sănătății pe care președintele Obama a reușit să o impună in 2010 și pe care republicanii nu au reușit să o anuleze deși au încercat de nenumărate ori. Trump credea în campanie că o poate înlocui în câteva zile, lucru care s-a dovedit mult mai complicat decât părea de-acasă, din Trump Tower.

După ce a fost respinsă inițial chiar cu ajutorul republicanilor, legea a fost într-un final votată de camera reprezentanților, urmând acum să fie supusă și votului senatului. Trump și-a impus voința. A făcut un pas important în îndeplinirea încă unei promisiuni electorale. Dar să vedem cu ce preț și cine plătește. Continue reading “Trumpcare vs Obamacare” →

Donald Trump a fost în direct la CNN, cu un discurs de la Convenția Națională a NRA (National Rifle Association), organiția americană a posesorilor de arme (OK, poate nu e cea mai bună definiție a organizației dar, fiind destul de generală, este suficient de corectă). Nici nu se putea găsi, pentru Trump, loc mai confortabil în care să țină un discurs în cea de-a 99-a zi de când s-a mutat la Casa Albă. NRA, o organizație cu mai mult de 5 milioane de membri și poate cea mai influentă echipă de lobby din Washington, l-a susținut puternic pe Trump în campania electorală.

Continue reading “2nd Amendment first” →