Am vrut să scriu despre evenimentele de la Charlottesville din SUA încă din weekend dar nu am găsit până astăzi timpul necesar. Și a trebuit și să mă calmez un pic pentru a veni totuși cu un text civilizat. Deși un pic cam târziu, nu o să las să treacă necomentat un astfel de eveniment și cred că nu luăm suficient de des și suficient de ferm atitudine față de recrudescența extremei drepte în forme și manifestări din ce în ce mai agresive și mai îngrijorătoare. Căci să îmbrățișezi ideologia nazistă, să te numești, cu mândrie, neo-nazist, 70 de ani după ce coșmarul celui de-al doilea război mondial a curmat viețile a 45 de milioane de oameni, înseamnă, de-a dreptul și fără ocolișuri, să fii idiot în cel mai profund și complet sens al cuvântului.  Să te declari în același timp neo-nazist, naționalist și patriot în SUA, o țară care a pierdut pe câmpul de luptă patru sute de mii de oameni luptând împotriva ororilor de care au fost în stare regimurile fasciste ale lumii, reprezintă un stadiu al idioțeniei care ar merita un cuvânt dedicat. O armată de idioți care dau vina pentru toate neîmplinirile lor pe negri, pe asiatici, pe musulmani sau pe orice emigrant nou ajuns în Statele Unite – o țară clădită prin suprapunerea continuă a nenumărate straturi de emigranți. Și asta doar pentru că nu găsesc alt mod de a-și refula frustrările decât ura. Oameni care nu găsesc, dintre toate argumentele posibile pentru care un cetățean ar putea urca o treaptă mai sus pe scara socială, decât pe acela că s-au născut mai albi decât alții. Tocmai ei, argumentul suprem că oamenii nu sunt buni sau răi, inteligenți sau proști, merituoși sau netrebnici în funcție de culoarea pielii. Văd cum rămân în urma societății în care trăiesc și singurul lucru pe care sunt dispuși să-l facă e să apeleze la statutul lor de albi în baza unei istorii adesea inventate și mereu nedrepte. La viteza cu care evoluează societatea, armata rasiștilor se va revolta curând împotriva frigiderelor care deja au devenit mai inteligente decât ei. Probabil că cea mai blândă explicație pentru uniforma SS, salutul nazist sau torțele și cearșafurile Ku Klux Klan din weekendul ăsta este că oamenii ăia sunt atât de proști încât nu știu ce au reprezentat nazismul sau KKK în istoria omenirii. Din păcate nu pot scăpa cu scuza asta, căci în majoritatea cazurilor e mai mult decât lipsă de educație. Și nebunia asta repulsivă e contagioasă, sub protecția legală a dreptului la exprimare (în SUA, căci în majoritatea statelor europene astfel de manifestări sunt ilegale) și sub presiunea crescândă a violenței tolerate adesea de politicieni inconștienți și chiar de poliție.

Luni, în fața presiunii imense a opiniei publice, Donald Trump a citit de pe prompter mesajul așteptat de toată lumea. Dar tot ce a putut să facă președintele Statelor Unite ale Americii, altfel foarte slobod la gură, a fost să citească un mesaj scurt, pregătit dinainte, în care autorul a inserat neinspirat și neconvingător (ori poate intenționat neinspirat) numele explicite ale grupărilor extremiste care au provocat haosul din Charlottesville, Virginia: Ku Klux Klan, neo-naziștii și “white supremacists”.

De duminică am mereu în minte o secvență de film. Este vorba despre finalul “I am legend”, în care savantul interpretat de Will Smith, solitarul salvator al omenirii așa cum o știm, încearcă să oprească asaltul brutelor dezumanizate care se izbesc cu capetele de peretele de sticlă al laboratorului. După evenimente ca acesta de la Charlottesville trăiesc cu senzația că nu suntem departe. Și că peretele nostru de protecție e mai subțire.

images-2

Source: “I am Legend” movie