Uraganul Maria a lovit Puerto Rico acum opt zile, distrugând aproape tot ce i-a ieșit în cale – rețele de electricitate și telecomunicații, case, infrastructură și viețile multor oameni.
Alaltăieri, șase zile după dezastru, Donald Trump era foarte mândru de felul în care autoritățile federale au reacționat în fața urmărilor dezastrului natural, fiind absolut convins că au făcut “a very good job”. Admitea totuși, cu jumătate de gură, că răspunsul nu a putut fi la fel de eficient ca în Florida și Texas pentru că Puerto Rico e “o insulă în mijlocul oceanului, un ocean mare, foarte mare“. Dacă te uiți pe hartă vei observa că Donald Trump are o viziune foarte limitată despre ce înseamnă “mijlocul oceanului”, câtă vreme insula este în Caraibe. Un marinar ar spune mai degrabă că e la doi pași de coasta americană a Floridei. Apropo de geografie, cu ocazia asta au aflat și aproape jumătate dintre americani (cei de pe continent) că locuitorii insulei sunt, la rândul lor, cetățeni americani (conform unui sondaj recent 44% dintre ei nu știau).
Ce înseamnă “a very good job“? Opt zile după uragan, orașele și satele insulei nu au apă potabilă, nu au curent electric, nu au mâncare iar comunicațiile sunt inexistente căci antenele de telecomunicații au fost distruse. Oamenii n-au unde dormi. Transportul se desfășoară cu dificultate pentru că drumurile sunt încă blocate de obstacole create de furtună. Jumătate dintre spitalele insulei nu fuseseră încă redeschise ieri din lipsă de curent electric – de fapt din lipsa combustibilului necesar funcționării generatoarelor electrice – iar cele deschise funcționau la limita de avarie. Imaginile transmise de CNN ne arată o coadă imensă de oameni disperați care așteaptă și speră să se poată îmbarca pe un vapor pentru a părăsi insula. Oameni dispuși să lase în urmă tot ce le-a mai rămas pentru că le e teamă că nu vor supraviețui rămânând pe insulă. Coada aceea imensă, panica generală, dorința de a fugi, spun totul despre opinia locuitorilor privitoare la eficiența intervenției federale și a încrederii în acțiunile administrației Trump.
Efortul de ajutorare a sinistraților este coordonat acum de un general al armatei americane. Mii de containere pline cu mâncare, apă, combustibil, haine și obiecte de primă necesitate au ajuns de-a valma în San Juan, blocând principalul port al insulei. Unele mai urgente, altele mai puțin urgente. Dar distribuția lor către cei în nevoie suferă din pricina lipsei de șoferi, de camioane, a motorinei necesare operării camioanelor, a drumurilor blocate și a imposibilității de a comunica. La opt zile de la dezastru combusibilul din containerele alea nu poate ajunge la spitale în principal din cauza camioanelor rămase fără combustil. Cu regret pentru tonul sarcastic dar așa cred că se rezumă cel mai bine eficiența operațională și logistică a guvernului american și a celei mai scumpe armate de pe glob, plătită anual cu multe sute de miliarde de dolari din buzunarul americanului de rând.
Vi-l mai aduceți aminte pe Trump declarând, de la tribuna Națiunilor Unite, că ar putea fi obligat să “distrugă complet Coreea de Nord“? Poate o fi mai ușor să distrugi o țară străină aflată pe partea cealaltă a globului, la zece mii de kilometri depărtare, decăt să-ți salvezi proprii cetățeni de pe o insulă care-ți aparține, aflată la doar 1500 de kilometri de coasta Floridei. Să distrugi pare să fie mai ușor. Urmatorul uragan ar trebui să se cheme Donald, nu Maria…
APort 