450 de miliarde de dolari. Trump a ieșit ieri în prime time ca să le aducă aminte americanilor câți bani s-au angajat saudiții să cheltuiască pe marfă americană. 450 de miliarde din care vreun sfert pe echipamente militare.

Oricum ai încerca să raportezi suma asta n-o să-i convingi pe Trump și pe suporterii lui că n-a fost un deal de succes. 450 de miliarde pe cap de jurnalist incomod ucis? Merită! Chiar și dacă împarți suma la numărul bucăților în care a fost secționat trupul lui Jamal Khashoggi, ziaristul “dispărut” din consulatul saudit de la Istanbul, și tot nu-i un cost prea mare. 11 miliarde vânzări pentru fiecare dintre cei 40 de copii uciși în autobuzul de școală distrus în Yemen de o rachetă de fabricație americană lansată de pe un avion made in USA? Continue reading “450 de miliarde de dolari” →

Într-un clip probabil viral pe youtube un tip corpolent, între două vârste, aruncă o pereche de pantofi sport în flăcările unui grătar de grădină. Nu e chiar genul care aleargă frecvent – ba din contră aș zice, învăluit în fumul gros pare să fie în elementul lui. Un amestec incert de mândrie, satisfacție și sadism i se citește pe față. Filmulețul se termină înainte să aflăm dacă a fost nevoie de intervenția pompierilor sau a echipelor de decontaminare biologică.

De-a lungul și de-a latul SUA, nenumărate astfel de clipulețe cu adidași arzând au fost postate în ultima săptămână. Să fie o nouă dietă americană anti-obezitate? Sau poate un nou tip de provocare online, cum a fost cea cu gălețile de gheață-n cap sau cascadoriile unduitoare pe ritmurile kikidoyouloveme, filmate prin portiera deschisă a unei mașini care merge la relanti, fără șofer? Nu, nimic din toate astea, de data asta motivul e serios. Continue reading “Nike. Just do it. Right.” →

“It’s only when the tide goes out that you learn who has been swimming naked.”

Warren Buffett

S-a vorbit mult în ultimele zile despre Rusia, în contextul campionatului mondial de fotbal și al întâlnirii controversate dintre Donald Trump și Vladimir Putin. Dar dincolo de imaginea amenințătoare, de imperiu al răului, ce (mai) reprezintă astăzi din punct de vedere economic țara de care ne e atât de teamă ? Voi încerca o comparație cu Elveția, doar pentru a pune lucrurile într-o perspectivă clară.

Rusia are 17 milioane de kilometri pătrați. Elveția doar 41 de mii, este de 415 ori mai mică și cu greu vizibilă pe harta alăturată.

Rusia are 144 de milioane de locuitori. Elveția doar 8 milioane și jumătate, de 17 ori mai mică. Moscova, singură, are 12 milioane de locuitori.

Continue reading “Rusia de astăzi” →

Pe la începutul anului lanțul de restaurante KFC a schimbat furnizorul de servicii logistice din Marea Britanie, mutându-și puii, cartofii și sosurile în noul depozit DHL din Rugby, locul de unde ar fi trebuit să fie aprovizionate toate restaurantele din UK. Cu tot renumele și experiența DHL-ului, tranziția s-a transformat într-un coșmar pentru KFC. Depozitul era nou, neautorizat pentru produse alimentare (!!!), soft-ul folosit n-a mers cum trebuie, nu aveau suficienți operatori și șoferi de camion, cert este că timp de două săptămâni haosul din supply chain a dus la închiderea a vreo 600 de restaurante care pur și simplu n-au avut ce să prăjească. În același timp, depozitul cu pricina a trebuit să arunce cantități impresionante de carne de pui expirată. Continue reading “Cum îți ceri scuze de-adevăratelea!” →

“That (Brexit) dream is dying, suffocated by needless self-doubt.”

Asta declara ieri Boris Johnson, ministrul britanic de externe, în scrisoarea de demisie din guvern. Johnson are dreptate, visul Brexit-ului moare. De obicei visurile mor când oamenii se trezesc. Este și cazul acestei nebunii colective care a ignorat toate argumentele raționale împotriva unei aventuri alimentată masiv de populism, egoism, lipsă de viziune și resentimente tenebroase.

S-au împlinit de curând doi ani de la acel vot. Marea Britanie va părăsi oficial Uniunea Europeană în martie 2019, în mai puțin de 9 luni. După doi ani ca membru al unui guvern însărcinat să implementeze votul britanicilor, Boris Johnson vorbește (încă) despre oportunitate, speranță și șansa de a face lucrurile diferit. Continue reading “Brexit (2)” →

Cum se pornește un război comercial în care e clar cine va plăti dar nu când, cum și cu ce costuri se va termina? Să vedem unde am ajuns până acum:

– Trump decide să impună taxe vamale pentru importurile de oțel și aluminiu, avându-i în vizor în principal pe chinezi. Arogant, agresiv și semidoct, consideră că poate câștiga ușor câtă vreme SUA importă mult mai multe bunuri din China decât exportă în sens invers. Probabil că planul lui era să-i sperie întâi pe toți și apoi să negocieze de pe poziții de forță. Le oferă “aliaților” din Canada, Mexic și Europa o exceptare temporară.

Continue reading “Pe cine taxează războiul comercial?” →

S-ar putea să plictisesc vreo câțiva cititori (și mai ales cititoare) cu un post despre mașini dar faza asta chiar trebuie comentată. De fapt nu e chiar numai despre mașini…

CEO-ul producătorului american de mașini electrice Tesla, Elon Musk, despre care am mai scris când și-a trimis Tesla-n stele,  își promovează pe Twitter noua variantă de Model 3 comparând-o cu un M3, varianta sport a sedanului seria 3 de la BMW. Argumentele lui Musk? Tesla lui costă 78 de mii de dolari, deci vine la un pret aproximativ similar cu M3-ul. Și mai zice Musk că mașina lui e mai rapidă cu 15%,  probabil bazându-se pe faptul că un motor cu ardere internă poate cu greu rivaliza cu demarajul generat de un motor electric. Dar de aici și până la a clama superioritatea în fața modelului german e cale lungă și dovedește ori că Elon Musk nu știe să aprecieze ceea ce contează la o mașină ori știe dar își manipulează potențialii clienți, investitorii creduli și admiratorii prea indulgenți.

Continue reading “Tesla m3 vs BMW M3” →

Trump a retras SUA din tratatul cu Iranul. Aliații europeni aproape că l-au implorat să nu o facă, perindându-se pe rând pe la Casa Albă într-un efort diplomatic disperat de a-l convinge că face o prostie care se poate transforma ușor într-un coșmar.

Dar Trump a promis, iar el e genul de președinte care se ține de promisiuni, mai ales dacă e să distrugă ceva făcut de Obama. Invectivele la adresa tratatului n-au ținut loc de argumente, deci nimeni nu știe ce a avut mai exact de reproșat documentului. Posibil nici să nu-l fi citit măcar. Asigurările lipsite de orice temei că e gata oricând să negocieze un alt acord n-au ținut nici ele loc de strategie, deci nimeni nu știe ce are de gând să facă Trump pe viitor și de ce crede că fără un tratat și cu zero control e mai bine decât cu unul (chiar imperfect fiind). Continue reading “Un elefant în magazinul de porțelanuri” →

Trump n-a cerut acordul congresului pentru bombardamentele de azi-noapte. Nici Theresa May n-a facut-o. Au aruncat de capul lor niste rachete peste Siria, in principal pentru ca marele strateg american apucase sa zica pe Twitter ca o va face. Toata lumea stia ca vin, rusii fusesera anuntati ca sa nu se plimbe aiurea prin alte baze militare iar avioanele siriene fusesera deja mutate la adapost. Probabil ca rachetele aliatilor au costat mai mult decat pagubele pe care le-au produs capacitatii militare siriene. Nu e clar la momentul asta daca arsenalul chimic sirian a fost distrus, mai ales ca nu erau dovezi clare nici ca el exista. In fine, ideea e ca au avut norma de 100 de rachete, au dat 120. Degeaba.

Continue reading “Sa mai dea si ei niste bombe” →

 

Acum câteva săptămâni Donad Trump anunța taxe vamale pentru importurile de oțel și aluminiu în Statele Unite, măsură menită să echilibreze imensul deficit comercial al SUA și să aducă înapoi locurile de muncă pierdute în principal în statele din care Trump a primit cele mai multe voturi. Deși inițial ar fi trebuit să fie aplicabilă tuturor țărilor care exportă oțel și aluminiu către SUA, cei mai mari exportatori – Canada, Mexic, UE și statele sud-americane – aveau să fie ulterior exceptați, practic toată lumea cu excepția semnificativă a Chinei.

Chinezii, care avertizaseră suficient de ferm pentru cine avea urechi să audă că, deși nu-și doresc un război comercial, vor replica ferm pentru a-și proteja interesele au mutat imediat impunând taxe vamale pentru exporturi americane de aproximativ 3 miliarde, majoritatea produse agricole dar și mașini, avioane, alte produse cu valoare adăugată mare. Continue reading “O cacealma din cazinoul lui Trump” →