579157_346158765495052_1651048132_nBoeing a livrat, din 2017 și până astăzi, în jur de 350 de bucăți din acest model, deci 737 Max 8 este un avion relativ nou după standardele industriei. Două dintre ele au căzut în ultimele 5 luni, unul al companiei indoneziene Lion Air, în octombrie anul trecut, iar celălalt al Ethiopian Airlines, duminică. 2 avione din 350 înseamnă cam 0,6%, ceea ce, în alte domenii, ar putea să pară puțin. Dar dacă această rată de eroare s-ar generaliza pentru toată aviația civilă ar însemna ca 60 dintre cele aproximativ 10.000 de avioane aflate acum în aer să se prăbușească…

Pentru cei care cred c-ar putea fi doar simple întâmplări fără legătură între ele să enumerăm similaritățile dintre cele două accidente: ambele avioane erau noi și abia fuseseră introduse în operare, ambele au căzut la scurt timp după decolare, în ambele cazuri piloții au comunicat turnului de control probleme tehnice și ambele au avut traiectorii de zbor similare, cu variații semnificative de altitudine. În cazul zborului Lion Air, piloții s-au luptat practic cu flight control system, sistemul software al avionului. Pentru a contracara puterea sporită a motoarelor noului avion, Boeing a introdus un nou sistem software de securitate menit să calculeze unghiul sub care avionul se ridică la decolare. Un senzor sesizează dacă avionul este prea înclinat, riscând să oprească motoarele, transmite mesajul computerului central iar acesta comandă automat aripile din coada avionului pentru a împinge botul avionului în jos. În cazul avionului indonezian, sesizând că avionul pierde altitudine, piloții au corectat intervenția sistemului software de mai multe ori dar pentru că nu au știut despre existența noului sistem și mai ales cum poate fi el deconectat în caz de eroare, au pierdut până la urmă controlul avionului.

De ce sistemele avionului au funcționat defectuos? De ce piloții nu fuseseră informați despre noul sistem software și de ce Boeing nu-i pregătise în legătură cu modul de a contracara o eventuală eroare de funcționare? Imediat după primul accident, Boeing și FAA, autoritatea aeronautică americană, au emis o circulară către toate liniile aeriene în legătură cu felul în care poate fi dezactivat noul software, dovada neglijenței cu care fusese inițial tratată problema. Dar avioanele au continuat să zboare, deși treaba FAA era să chestioneze Boeing despre erorile grave apărute la bordul unui avion nou. După al doilea accident FAA recidivează, ascunzându-se din nou în spatele lipsei unui raport oficial. Incredibil, două zile după accident, Boeing anunță o actualizare a sistemului software al aparatului (cei din industria IT știu ce riscuri suplimentare implică un astfel de update, mai ales făcut pe grabă și netestat suficient). Asta în timp ce clamează, alături de FAA, că siguranța călătorilor este principalul lor obiectiv. Dealtfel pe site-ul autorității aviatice americane scrie că “if we identify an issue that affects safety, the FAA will take immediate and appropriate action.” Moartea a 338 de oameni în două accidente aviatice asemănătoare nu reprezintă, pentru FAA, un “issue”.

Dacă urmează să zburați cu un 737 Max 8, ce să zic, Doamne-ajută!