“It’s only when the tide goes out that you learn who has been swimming naked.”

Warren Buffett

Russia

S-a vorbit mult în ultimele zile despre Rusia, în contextul campionatului mondial de fotbal și al întâlnirii controversate dintre Donald Trump și Vladimir Putin. Dar dincolo de imaginea amenințătoare, de imperiu al răului, ce (mai) reprezintă astăzi din punct de vedere economic țara de care ne e atât de teamă ? Voi încerca o comparație cu Elveția, doar pentru a pune lucrurile într-o perspectivă clară.

Rusia are 17 milioane de kilometri pătrați. Elveția doar 41 de mii, este de 415 ori mai mică și cu greu vizibilă pe harta alăturată.

Rusia are 144 de milioane de locuitori. Elveția doar 8 milioane și jumătate, de 17 ori mai mică. Moscova, singură, are 12 milioane de locuitori.

Produsul Intern Brut al Rusiei a fost, în 2016, de 1.300 miliarde de dolari. De câte ori mai mare decăt cel al Elveției? Fix de două ori mai mare. La PIB pe cap de locuitor Rusia stă mai prost ca România, asta în condițiile în care sectorul de petrol și gaze reprezintă o bună parte a economiei și cea mai mare parte a exporturilor rusești. În 1980, Uniunea Sovietică era a doua economie a lumii. Astăzi, Rusia (e drept singură, fără toate statele desprinse între timp) este abia a 12-a. Ditamai țara cu pretenții planetare are o economie de două ori mai mică decât cea a Franței.

Unde vreau să ajung cu toată această înșiruire de numere?

Prea multor oameni le place să trăiască în lumi inventate. Rușii sunt campioni mondiali la asta, nu neapărat pentru că au ceva special în ADN-ul lor național ci pentru că sunt încă fascinați de iluzia marelui imperiu. Când erau pe cale să iasă din iadul ce a urmat căderii comunismului l-au adus pe Putin la putere și-l țin acolo de 20 de ani doar pentru că este marele iluzionist în stare să le gâdile sensibilitatea asta, care le provoacă mai multă plăcere decât o pensie mai mare, o șansă mai bună pentru copiii lor sau o lume mai dreaptă pentru Rusia de mâine.

Marea mascaradă servită rușilor de rând costă scump. Să pretinzi că ești, încă, un mare imperiu presupune să risipești o mulțime de bani pe scenografia și costumele necesare curții. Presupune să cheltuiești sume uriașe pe inutile festivități megalomane și un militarism obtuz. Evident că banii ăștia ar putea ajuta economia chinuită a Rusiei, totuși mulți dintre ruși – majoritatea din generațiile care au apucat experiența comunistă – sunt mulțumiți să suporte acest cost pentru falsul sentiment al supremației rusești. O reputație acceptată cu jumătate de gură ca fiind proastă, dar oricum, preferabilă unei lipse complete de notorietate…

Dar nu numai rușii plătesc prețul acestei iluzii. Sunt mulți ani deja de când NATO cheltuiește anual bugete imense pentru a se apăra împotriva prezumatei amenințări rusești. Fără discuție că Rusia e o mare putere nucleară, dar oricât de mulți bani am cheltui pe arme nu vom reduce semnificativ riscul unui accident nuclear. Aici nu înarmarea poate schimba ceva ci, din contră, negocierile pentru dezarmare. În ceea ce privește războiul convențional, Rusia nu ar avea nici o șansă în fața blocului NATO, nici măcar în fața unei alianțe europene consistente,  pentru simplul motiv că nu (mai) este suficient de puternică să susțină economic un astfel de război. Probabil că Putin este primul conștient de această realitate. Oamenii uită adesea cât de scump este un război și că de obicei cei ce pierd sun cei ce pur și simplu nu-și mai permit să continue. Dar propaganda militaristă, în principal americană, insistă pe creșterea (inutilă) a cheltuielilor de apărare, depășind de zeci de ori bugetul militar rus. Ce sens are acel 2% din PIB când asta ar face ca fiecare dintre marile puteri europene să cheltuie mai mult decât Rusia? Care este rațiunea militară a unei astfel de risipe și la ce bun o alianță? Ei bine, nu aici trebuie căutat răspunsul ci în încrengătura de interese economice care poluează politica la nivel înalt.

Mitul marelui imperiu îl ajută pe Putin să rămână necontestat la putere și le permite americanilor să justifice banii băgați în buzunarele unui complex industrial-militar care este în parte responsabil pentru rămânerea în urmă a atâtor sectoare ale economiei și societății americane, cu efecte deja vizibile asupra democrației.