Apariţia într-un sat din Harghita a doi muncitori din Sri-Lanka, veniţi aici crezând că pot să câştige o pâine frământând-o cu propriile mâini, a creat un val de xenofobie din partea localnicilor, cetăţeni români de etnie maghiară.
Îngrămădindu-ne să constatăm cât de rasişti pot fi sătenii din Ditrău pare să ne scape valul de xenofobie care se revarsă, zilele astea, dinspre cetăţenii români majoritari către minoritatea maghiară. Xenofobia noastră e la fel de detestabilă ca şi a lor şi dovedeşte, până la urmă, că ne asemănăm mai mult decât ne-am putea imagina.
Cât despre cei doi muncitori din Sri-Lanka, probabil că sunt deja în drum spre o brutărie dintr-un loc mai primitor. Culmea ironiei – şi până la urmă lovitura inevitabilă a sorţii – e că pâinea pe care o vor face ei aiurea ar putea fi importată şi la Ditrău, satul care preferă o brutărie închisă uneia care angajează străini. Presupunând că şi-o vor mai permite…
Primul chinez din coadă şi-a ales o văcuţă din lemn şi-un pix în culorile elveţiene. Prietenul lui şi-a luat o văcuţă şi-un tricou inscripţionat cu muntele Matterhorn. Văcuţele din lemn şi talăngile din tablă cu panglici colorate par să fie suvenirurile preferate ale turiştilor chinezi ai staţiunii Interlaken. Toate prostioarele astea vor face deci calea-ntoarsă în China, locul unde au fost produse, după ce vor fi lăsat probabil în teşchereaua elveţiană de zece ori preţul cu care au fost achiziţionate de la comerciantul chinez de pe Alibaba.
Trebuie că spun că nu eu am cumpărat cartea asta şi iniţial am refuzat s-o citesc, dezamăgit fiind de precedentul său roman, Supunere (Soumission). Cert este că am o relaţie aş zice complicată cu Houellebecq. Mi-a plăcut la nebunie “Particule elementare”, a fost mişto şi “Platforma”, al doilea roman pe care l-am citit, deşi nu mi-a plăcut pe de-a-ntregul. “Supunere” mi s-a părut o tâmpenie ciudată dar recunosc că la vremea respectivă nu mi-am bătut capul să aflu dacă autorul este islamofob din convingere sau doar a vrut să exploateze comercial curentul politic european al vremii. Coincidenţa incredibilă a lansării în chiar ziua atentatului de la “Charlie Hebdo” din Paris a creat o explozie mediatică în jurul cărţii care recunosc că mi-a aprins şi mai tare curiozitatea, făcându-mă să aştept cu nerăbdare traducerea românească, doar pentru a mă simţi ulterior mai vinovat şi mai dezamăgit. 
Iată că se sfârşeşte şi al treilea an al aventurii APort, lucru care mă mulţumeşte şi pentru care vă sunt recunoscător în primul rând vouă, cititorilor. În 2019 an scris mai puţin decât anul trecut şi semnificativ mai puţin decât în 2017. Ca trend ar fi îngrijorător, dar de fapt nu îmi pasă neapărat de cantitate, mă străduiesc să nu am ambiţii (tocmai acum şi tocmai aici) iar în ultima vreme îmi doresc mai degrabă să fiu consistent şi disciplinat, să mă ţin de lucrurile pe care le fac cu plăcere. M-am convins că şi scrisul e la fel ca exerciţiul fizic – antrenamentul regulat te ţine în formă. 
Seara la nouă Nidaugasse e de obicei atât de pustie încât zgomotul propriilor paşi care se reflectă în pereţii clădirilor din jur te înfioară. Dar în seara asta sunt surprinzător de mulţi trecători, poate vreo zece in jurul meu, toţi mergând în aceeaşi directie, spre gară. Eu sunt pe stradă fără nicio treabă anume, am ieşit doar pentru câţiva paşi în aerul rece al serii, printre căsuţele – acum închise – ale târgului de Crăciun. Miroase a fum de brad şi a castane coapte iar dinspre munte se rostogoleşte ceaţa care se-ntinde peste oraş. 
“Doriţi să vă faceţi comanda CO2 Neutral pentru numai 0.3 franci în plus?”
Ştiu că mă entuziasmez uşor în faţa frumosului, iar de când cu blogul ăsta îmi şi permit să-mi exprim public admiraţia, mai ales când e vorba de cărţi sau de filme. Asta duce şi la o oarecare inconsecvenţă în privinţa preferinţelor mele în materie de scriitori, de exemplu. Aşa că nu o să fie o surpriză, pentru cei care trec mai des pe-aici, că-l ridic pe Howard Jacobson în topul autorilor mei preferaţi după doar prima carte pe care i-am citit-o. După ce termin de scris recenzia asta o să mă duc să caut ce altceva a mai scris şi s-a tradus în română.
APort 