Codoi* Neutral

“Doriţi să vă faceţi comanda CO2 Neutral pentru numai 0.3 franci în plus?”

Normal că doresc, cine n-ar dori să strivească dintr-o singură lovitură musca de-i şade pe căciulă, în timp ce utilizează tehnologia modernă pentru a duce consumerismul tradiţional de dinaintea Crăciunului la un alt nivel? Ce înseamnă, de fapt, CO2 Neutral în viziunea platformei online de pe care am comandat eu cadouri de Crăciun? Înseamnă că un amărăştean din Etiopia este plătit de către firmă pentru a planta copaci în valoare de 30 de cenţi (un leu şi-un pic). Care copaci, când vor creşte mari, vor anula amprenta de CO2 pe care comanda mea a produs-o asupra mediului înconjurător.

Nu comand online foarte des iar când comand, ca acum, încerc să consolidez diversele nevoi într-o singură livrare. N-a fost să fie şi de data asta, am primit cele trei produse în două livrări diferite. Prima a venit cu poşta elveţiană, cealaltă cu o binecunoscută firmă de curierat. De unde au fost livrate? Păi, depinde de unde vrei să începi. Dacă e s-o luăm cu începutul, două dintre produse au fost fabricate undeva în China iar al treilea în Bangladesh. Containerele în care au fost înghesuite au ajuns cu vaporul până undeva în Europa, probabil în Rotterdam, iar de acolo, pe camion, în depozitele marilor branduri.  Apoi au fost transferate în Germania, în depozitul central al marelui retailer online. De acolo, cu un camion până la punctul vamal al poştei elveţiene din Basel, mai departe cu un alt camion până la centrul de distribuţie din Bienne, şi, în sfârşit, cu o dubă până la mine acasă.

Lung drum… Dar nu s-a terminat încă! Blugii de firmă, comandaţi, evident, pe mărimea mea – aceeaşi ca a celorlalte 5 perechi din şifonier care nu-mi mai plac – nu-mi vin. Sunt prea slim fit pentru mine, ceea ce e greu de înghiţit, dar asta e realitatea. Nu mă simt comod în ei şi ideea de a-i purta vinerea la birou îmi aduce în minte melodia aia cu “I’m too sexy for my… work?” N-o fi aşa, dar contează? Ce mai, pentru prima oară trebuie să returnez ceva comandat online. Ca procedură nu e greu deloc, doar că blugii au venit cu firma de curierat şi trebuie să se întoarcă pe aceeaşi cale. Aşa că depun coletul de retur la cel mai apropiat birou al curierului, care este în Tavannes, vreo 20 de km distanţă de Bienne. Încă trei litri de benzină, consumaţi de maşina proprie, plus duba care va duce pachetul într-un depozit de tranzit şi de-acolo, cu un camion spre destinaţia (semi)finală.

Slavă Domnului că am ales să plătesc ca să-mi fac comanda carbon neutral, altfel aş fi visat-o pe Greta Thunberg ţipându-mi la ureche că sunt un îmbuibat egoist. Sper din tot sufletul ca cei 30 de cenţi de copaci pe care aproape că i-am plantat cu mâna mea să supravieţuiască secolelor ce vor veni pentru a acoperi complet aventura mea online.

Na, că mi-am făcut şi mea culpa online, cu riscul unei mici amprente suplimentare de carbon.

* Se împlinesc în câteva zile 30 de ani de la moartea Lenuţei Petrescu, ajunsă celebră sub numele de academician doctor inginer Elena Ceauşescu, savantă de renume mondial care, printre altele, a revoluţionat formula dioxidului de carbon.

PS. Cât am fost în armată, lângă Galaţi, am plantat o întreagă livadă, vreo câteva sute de copaci. Mulţumesc pe această cale apeviştilor sadici care ne-au muncit 14 ore pe zi, şapte zile pe săptămână. Sper să se pună la judecata de apoi a amprentei noastre totale…