• Într-o toaletă publică din Bienne un tânăr uşor afumat îşi întreabă confuzat vecinul de pişoar dacă de când cu coronavirusul ăsta trebuie să se spele pe mâini înainte sau după.
• Moment de maxim suspans în satul din Gorj al pacientului zero. Unul dintre izolaţi stă de vorbă, în faţa porţii, cu un reporter de la ProTV.
• Se pare că pacientul zero scapă mai repede de boală decât vecinii lui, de “cantarină”.
• Candidaţii septagenari ai democraţilor americani se pupă şi-şi fac selfie-uri cu admiratorii pe la meeting-urile electorale. Nu mi-e clar dacă asta creşte sau scade riscul unui al doilea mandat Trump.
• O fetiţă de vreo 10 ani declară la ProTV că vrea să se facă “mascat” când o să fie mare. Se pare că lipsa măştilor de protecţie lasă urme mai adânci decît galeria fecebistă.
• Cozile de la supermarket şi rugăciunile la biserică – văzute de mulţi ca măsuri preventive – sunt, probabil, exact locurile în care ai cea mai mare nevoie de mila divină.
• O mai vorbi Răducioiu cu accentul ăla italienesc de fiţe? Sau s-a lecuit, de frică să nu-l bage ăştia degeaba în cantonament?
• Elveţia are 19 cazuri, România 3. Or fi 3 de-adevăratelea sau restul sunt tratate tradiţional, cu ţuică fiartă şi ventuze?
• Marţi am bilet să zbor la Bucureşti. Să viiin? Să nuuu vin?

Dacă nu găsiţi şi nu găsiţi gel de-ăla dezinfectant la farmacie puteţi folosi următoarea soluţie alternativă, având practic aceeaşi compoziţie, doar că mult mai practică: mergeţi la supermarket şi luaţi o sticlă de bourbon Jack Daniels, de-ăla învechit 12 ani. Ar merge şi cu Scotch Whisky, da-i păcat. Aşa… Turnaţi din sticlă într-un recipient mai mic, pe care să-l puteţi purta tot timpul cu voi. Când vă simţiţi în pericol de infectare turnaţi-vă un pic în palmă şi împrăştiaţi atent cantitatea pe întreaga suprafaţă a mâinilor, chiar şi pe faţă dacă e cazul. Spre deosebire de gelul dezinfectant de farmacie, după ce te dai cu bourbon poţi să-ţi lingi degetele, nu mai zic că poţi să te dezinfectezi, la nevoie, şi intern. Plus că la preţ pe cinzeacă e o variantă mult, mult mai ieftină decat prostia aia de gel, poate pentru că a fost fabricat in 1997.

– I was obsessed with washing my hands! Nimic nu imprimă mai mult dramatism afirmaţiei ca cel mai posh accent englezesc cu putinţă. Colega mea îmi povesteşte că săptămâna trecută a schimbat opt avioane şi a trecut prin patru ţări, într-un turneu de afaceri prin fabricile companiei. Şi s-a spălat pe mâini obsesiv după fiecare control de securitate, îmbarcare, debarcare, scară rulantă, buton de lift, clanţă sau mai ştiu eu ce-o fi atins ea, ca tot omul aflat pe drumuri.

Un mesaj ne-a întâmpinat dimineaţă pe mail, în lifturi şi lipit pe toate uşile de acces, în care practic toţi cei  ce-au avut, în vreun fel sau în altul, de-a face cu nordul Italiei în ultimele două săptămâni erau sfătuiţi (şi chiar obligaţi, dacă-i nevoie) să lucreze de acasă. Să nu vină la birou. Continue reading “Sezonul filmelor horror” →