Ce v-a plăcut în 2019

Iată că se sfârşeşte şi al treilea an al aventurii APort, lucru care mă mulţumeşte şi pentru care vă sunt recunoscător în primul rând vouă, cititorilor. În 2019 an scris mai puţin decât anul trecut şi semnificativ mai puţin decât în 2017. Ca trend ar fi îngrijorător, dar de fapt nu îmi pasă neapărat de cantitate, mă străduiesc să nu am ambiţii (tocmai acum şi tocmai aici) iar în ultima vreme îmi doresc mai degrabă să fiu consistent şi disciplinat, să mă ţin de lucrurile pe care le fac cu plăcere. M-am convins că şi scrisul e la fel ca exerciţiul fizic – antrenamentul regulat te ţine în formă.

Tradiţional – se poate spune că e tradiţional dacă e a treia oară? – fac un top al celor mai citite 10 articole de peste an:

Carlo M. Cipolla – Legile fundamentale ale imbecilității umane. Cel mai citit articol din 2019 a fost publicat, de fapt, în 2018. Semn că imbecilitatea a rămas de actualitate, din păcate. Tare mi-e mie că o să rămână în top şi în anii care vin…

Serge Latouche – Mic tratat de descreștere senină. O carte serioasă despre imposibilitatea unei creşteri economice continue într-o lume în care resursele sunt evident limitate, ceea ce se vede din ce în ce mai clar în schimbările climatice. Departe de a fi perfecte, soluţiile prefigurate de autor pot oferi o idee despre ce ne aşteaptă în viitor, căci o corecţie a politicilor actuale este inevitabilă.

Martirii mântuirii neamului. Dacă vrei s-ajungi la Cel de Sus poţi să-ţi petreci viaţa în post şi rugăciune. Sau, ca o variantă mai rapidă, poţi să montezi ţigle pe cupola catedralei  in iulie, în miezul zilei, la 40 de grade. Se pare că “sfinţii” de la protecţia muncii nu s-au interpus între firma de construcţii şi Dumnezeu.

Catindaţi 2019. Mi-era frică un pic de logoreea populistă a lui Mircea Diaconu dar, slavă Domnului, n-a trecut. Credeam că Barna o să prindă turul doi, ca s-avem din ce alege, dar m-am înşelat. A trecut mai departe doamna Dăncilă, semn că privilegiile, status quo-ul, prejudecăţile, orgoliile şi ranchiunele trebuie păstrate cu orice preţ. Trebuie să existe o explicaţie pentru locul în care ne aflăm, nu-i aşa?

English Breakfast with Boris. O mică alegorie despre Brexit, micul dejun vegetarian cu ouă şi şuncă şi talentele de bucătar ale noului prim ministru britanic.

Ex Machina. Singura recenzie de film din top. Un film foarte bun, care mi-a oferit prilejul unor panseuri tehnico-filozofice despre viitorul inteligenţei artificiale şi al luptei noastre pentru supravieţuire, într-o lume a roboţilor care arată ca Scarlett Johansson şi ne cunosc mai bine ca soţiile noastre. Sau, mă rog, pentru diversitate, ca soţii noştri, deşi nu cred că se aplică…

De ce stă doamna Dăncilă prost…. Nu este neapărat un post despre doamna Dăncilă, de la care nu aveam oricum niciun fel de aşteptare, ci despre un om în care am crezut mult timp şi care m-a dezamăgit. Cum ziceam, caracterul e lucru (mai) rar pe la noi şi s-ar putea să fie şi motivul pentru care stăm prost.

Rauchen ist tödlicht. Fumer tue. Il fumo uccide. Fumatul nu-i chiar bun…. Despre cât de uşor este să te laşi de fumat. Mai ales după ce ai încercat, fără succes, mulţi, mulţi ani…

Doggy style. A trebuit să recitesc articolul, că nu mai ştiam despre ce este. În fine, e o farsă nevinovată despre noul nostru pet pe nume Hoover.

Mai lungă-mi pare calea acum la-ntors acasă… Un articol care s-a scris, practic, singur, pe drum de la Otopeni până în Berceni. Dacă o ţinem tot aşa cu infrastructura şi cu madam Firea, în câţiva ani o să scriu un roman.

Chamonix-Mont-Blanc. Ştiu, e al unsprezecelea, dar am zis să-l pun pentru că primul e de anul trecut. M-a mirat c-a ajuns în top. În primul rând pentru că este un articol relativ nou. Şi apoi pentru că este despre un Mont Blanc pe care n-am avut ocazia să-l văd.