Ce v-a plăcut în 2018

E sfârșit de 2018, vremea în care e normal să tragem linie și să vedem prin ce-am trecut de-a lungul anului, cu bune și cu rele. A fost al doilea an de aport.blog, un an cu mai puține articole, deși dorința de a scrie a rămas la fel de intensă ca la început. Dar timpul pare să fi fost mai scurt…

Anul trecut am publicat pe final de Decembrie un top al celor mai citite zece articole din 2017. Voi face același lucru anul ăsta și în fiecare an de-acum înainte, câtă vreme voi continua să public cel puțin zece articole pe an. Deci, să vedem ce v-a plăcut anul ăsta:

1. Baywatch este, de fapt, un post de anul trecut, ajuns cel mai vizualizat în 2018 probabil printr-un capriciu al algoritmilor Google. Nu că n-aș fi mulțumit de ce-a ieșit, dar multele accesări din țări exotice mă fac să cred că majoritatea cititorilor au înțeles din textul meu în română doar poza. Care poză e cu fetele alea din film, deci merită…
2. Carlo M. Cipolla – Legile fundamentale ale imbecilității umane. O carte scrisă la mișto de către un cercetător altfel serios. Și o recenzie în același spirit, scrisă într-o perioadă în care subiectul devine din ce în ce mai popular.
3. Gusturi ca la ele acasă, o nostalgică trecere în revistă a gusturilor după care tânjesc dar pentru care va trebui să mă întorc la mama lor acasă.
4. Organu’ de control, o întâmplare oarecare din viața palpitantă și plină de pericole a unei echipe de inspectori ai fiscului gata oricând să caute frauda fiscală acolo unde știu sigur că n-or s-o găsească.
5. Yuval Noah Harari – Sapiens. Scurtă istorie a omenirii, cartea de istorie în care personajul principal este un homo sapiens care a reușit să schimbe lumea doar prin capacitatea sa nemărginită de a crea și a crede în lumi imaginare.
6. Cum privim lumea, o experiență personală despre felul în care privim lumea prin ochelari cu dioptriile strâmbe ale propriilor prejudecăți.
7. Cătălin Dorian Florescu – Bărbatul care aduce fericirea este romanul unui scriitor care scrie în limba germană despre locuri pe care le simte românește. Direct din germană sau tradusă în română, emoția aceea specială pe care numai noi o simțim se păstrează vie între paginile cărții.
8. Christmas spirit, despre cum te poți sătura de Jingle Bells înainte de vreme.
9. Acasă la români, poveștile românilor pentru care acasă se scrie în limba țării în care s-au născut iar România este doar țara bunicilor, un loc care nu e acasă.
10. Wonder Woman, despre un film fantastic care se petrece în timpul primului război mondial dar care ratează, jenant, orice contact cu realitatea istorică.

Și pentru că postul de pe prima poziție este din 2017 voi adăuga și poziția 11, Staniol, o metaforă tristă pe care sper ca 2019 să o facă uitată, măcar și pentru faptul că nu ne-ar trebui atât de mult să descoperim că “Life is sweet” nu e doar un slogan de pe o cutie de bomboane.

Vă mulțumesc tuturor celor ce ați vizitat acest blog și vă doresc un extraordinar 2019!

Să ne revedem și să ne citim sănătoși!