Am citit despre cartea asta mult înainte să apară versiunea în limba română, recomandată fiind de personalități diverse ale căror opinii le prețuiesc și le urmăresc – un mod facil de orientare într-o lume cu mult mai multe cărți bune decât timp de citit. Inițial am vrut să cumpăr varianta originală, în engleză, dar până la urmă am așteptat, căci e mult mai ușor și mai plăcut să citești în limba ta maternă.
Yuval Noah Harari, profesor de istorie la Hebrew University din Ierusalim, este considerat unul dintre cei mai influenți intelectuali ai ultimilor ani. Puteți găsi pe youtube conferințele sale TED, interviurile sau cursurile de istorie, toate extrem de interesante. Sapiens este prima sa carte și a cunoscut un succes imens în întreaga lume.
Cum să incluzi 70.000 de ani de istorie a speciei umane în 350 de pagini? Despre cine și mai ales despre ce să scrii mai întâi? Vă dați probabil seama că nu o să găsiți nimic despre Decebal, Mihai Viteazul sau, să zicem, Nicolae Ceaușescu. Cred că nici măcar Napoleon nu e amintit decât, poate, tangențial. Cartea se concentrează pe fenomenele majore care au marcat evoluția speciei umane de la un animal modest și relativ neadaptat pentru supraviețuire, până la stadiul de astăzi când, deplin stăpân al planetei, se pregătește să devină nemuritor și zeu. Ceea ce-l diferenția pe acel biped de restul animalelor era creierul foarte mare, la vremea respectivă nu neapărat un mare avantaj. Homo Sapiens nu era nici măcar singurul humanoid de pe planetă. Dar creierul cel mare, lipsa altor alternative sau doar o mutație genetică norocoasă l-au învățat să folosească unelte din piatră, să îmblânzească focul și, în jurul lui, să învețe să vorbească. De aici a început revoluția cognitivă în cetele de vânători-culegători. Asta a făcut ca Homo Sapiens să se răspândească rapid dintr-un colț al Africii pe tot globul.
Harari pretinde că ceea ce a dus cu adevărat la dezvoltarea societății umane până la stadiul de astăzi este capacitatea lui Homo Sapiens de a crea și a crede în realități imaginate, fie că e vorba de zei, națiuni, bani, coduri de legi sau capitalism. Toate aceste realități imaginate i-au făcut pe oameni să creadă și să coopereze – sau să fie obligați să coopereze. Iar cooperarea, interacțiunea dintre grupurile umane, a dus la progres și dezvoltare.
Părți importante ale cărții se concentrează pe revoluția agricolă, unificarea umanității prin dezvoltarea comerțului, crearea națiunilor, extinderea imperiilor și răspândirea religiilor și, în final, revoluția științifică ce a dus la dezvoltarea exponențială a ultimelor sute de ani.
Foarte interesantă mi s-a părut partea finală a cărții, un mod complet nou pentru mine de a privi istoria. Harari pune în discuție evoluția “fericirii” de-a lungul istoriei și ceea ce o influențează, pornind chiar de la instinctele vânătorului-culegător din vechime, adânc încrustate în subconștientul nostru, și de la amprenta noastră bio-chimică. Suntem mai fericiți astăzi decât a fost un vânător de acum 10.000 de ani sau un agricultor al evului mediu? Ce am pierdut și ce am câștigat odată cu trecerea vremii? Dincolo de progresele medicinei, de îmbunătățirea condițiilor de igienă și de eradicarea foametei aproape oriunde pe glob, simțim noi astăzi o fericire seminificativ mai mare? Părerea autorului este mai degrabă negativă, explicându-se prin dezintegrarea noțiunii de comunitate odată cu revoluția industrială și dezvoltarea statelor, regresul familiei și dificultatea tot mai mare de a da un sens vieții. Sper ca autorul să preia pe larg această temă într-o carte viitoare.
Sapiens are marele merit de a te desprinde din capcana unei imagini mărginite, locale și adeseori ideologice asupra istoriei pentru a-ți arăta mecanismele globale care ne-au marcat evoluția și care sunt independente de rasă, nație sau viziune politică. Mi-au plăcut extrem de mult scriitura degajată și inteligentă și modul briliant și adesea suprinzător al demonstrației logice, lucruri care fac dintr-o carte de istorie o lectură plăcută și stimulatoare. O carte care-ți deschide orizontul și te invită la reflecție.
In acest videoclip Echoes (Pink Floyd) apar secvente dintr-un documentar frantuzesc, dar de al carui nume nu sunt sigur. Daca nu ma insel se numeste Geneza, iar gandul m-a dus la el pornind de la remarca din articolul tau referitoare la cei 70.000 de ani in 300 de pagini (de fapt in primul rand am facut o impartire si am constatat ca da fara rest: 200 de ani pe pagina). In videoclip sunt comprimate milioane de ani de evolutie (nu imi aduc aminte numarul) in 40 de secunde.
Cartea isi asteapta randul. Acum cred ca o voi ridica vreo cateva locuri in lista…
Pink Floyd – Echoes
LikeLike
da, EXCELENT, iar ultimu’ dvs paragraf rezuma la fix aceasta carte…
* * *
ma bucur ca v-am descoperit via amicu’ Nautilus… 🙂 salutari toulousene, oceane de inspiratie, o zi lejera si-o saptamâna senina, afar’ si-n suflet…
LikeLiked by 1 person
Multumesc frumos pentru urari. Scrieti in franceza, ma bucur sa urmaresc primul meu blog in aceasta limba! Mult succes si o saptamana minunata!
LikeLike
O să îndrăznesc să o caut. Sunt deja curioasa. 🙂
LikeLiked by 1 person
Varianta “normala” e tradusa. Varianta desenata nu stiu, aici am vazut-o in engleza si franceza. Succes!
LikeLiked by 1 person