Cătălin Dorian Florescu – Bărbatul care aduce fericirea

“Bărbatul care aduce fericirea” se numește, în varianta originală, Der Mann, der das Glück bringt, o carte scrisă în limba germană de către un scriitor de origine română care trăiește în Elveția și despre care nu auzisem înainte să mă decid să-i cumpăr cartea din librăria Cărturești. Am luat-o cu mine în concediu – alături de alte 3 cărți de pe lista (prea) lungă de așteptare – și, cumva, cu ea mi-am început vacanța. Și flerul nu m-a înșelat, experiența lecturii a fost minunată. Mi-ar fi plăcut ca această carte să fi fost scrisă în limba română. Am simțit-o cumva ca pe o carte “românească”, poate doar pentru că nu am putut fi altfel decât subiectiv sau poate pentru că jumătate din poveste se întâmplă în România, prin smârcurile deltei, în praful decandent al Sulinei, printre dealurile dobrogene sau pe faleza luminoasă a Tulcei.

Ceea ce m-a cucerit de la bun început este talentul extraordinar de povestitor al lui Cătălin Dorian Florescu. Poveștile romanului te seduc și te țin captiv până la ultima pagină, împletindu-se, îmbrăcându-se ușor în cuvinte care creează imagini, sentimente, empatie. Dincolo de talentul de fin observator al micului univers ce înconjoară personajele, de arta folosirii cuvintelor, se găsește evident și o muncă asiduă de documentare în spatele fiecărei povești și al fiecărui cadru. Dacă povestea nu ar fi fost atât de captivantă mi-ar fi plăcut să las cartea deoparte pentru a folosi o hartă care să mă ajute să-i urmăresc personajele de-a lungul străzilor New York-ului, fie că era vorba de orașul de azi sau de cel de la începutul secolului trecut. A fost mai ușor în partea cealalaltă de lume, căci delta, Sfantu Gheorghe, Sulina și Tulcea sunt locuri pe care le cunosc bine și de care mi-e permanent dor. Așa că m-am lăsat plimbat cu plăcere, de-a lungul cărții, prin locurile atât de dragi mie. Și pot depune mărturie că autorul le-a simțit la fel de adânc ca mine…

“Bărbatul care aduce fericirea” este o carte frumoasă despre destinele întortocheate și neprevăzute ale oamenilor, despre idealuri suficient de puternice cât să transceadă peste generații și despre importanța poveștilor care ne definesc trecutul și ne decid, adesea, viitorul.