“Oh Lord, won’t you buy me a Mercedes Benz?”
Janis Joplin, Mercedes Benz
O să încep cu un fel de disclaimer ca să fiu sigur că nu abandonați articolul înainte să aflați acest lucru important despre mine. Glumesc adesea pe marginea unor lucruri serioase, inclusiv în ceea ce urmează, dar cu protejarea mediului nu e de glumit…
Sunt un mare amator de natură și cred cu tărie în importanța protejării ei, cred că nu facem suficient să o păstrăm așa cum e – ba din contră, efectele agresiunilor noastre au un impact din ce în ce mai mare asupra integrității acestei planete. Cred că teoria încălzirii globale e susținută de argumente științifice irefutabile. Cred că trebuie să ne pese mai mult.
Mă chinui, în viața de zi cu zi, să fiu cât mai ecologist cu putință. Am plantat de-a lungul timpului sute de copaci (cei mai mulți în armată, ca să protejez unitatea militară de privirile indiscrete – o precauție inutilă de altfel, nu era nimic de văzut acolo). Am făcut agricultură biologică (cea mai mare parte în gimnaziu, în liceu și, din nou, în armată, într-o vreme când singurii oameni de pe câmpul CAP-ului erau elevii, studenții și soldații). Încerc să consum cât mai puțin, să cumpăr lucruri făcute cât mai aproape de casă, să încurajez din calitatea de client afacerile care respectă mediul. Sortez și reciclez reziduurile din gospodărie (mai ales de când ne-am mutat în Elveția, o țară care reciclează până și capsulele de cafea Nespresso și unde e probabil mai scump și extrem de jenant din punct de vedere social să nu o faci).
Și toată introducerea asta lungă și prevenitoare (mai sunteți aici?) doar pentru a limita impactul mărturisirii ce urmează. Există și o parte întunecată a relației mele cu mediul. Pasiunea pentru automobile și viteză, obicei prost deprins în jungla stradală a anilor 90. Continue reading “V8”
Speram să se așeze mai departe dar ezită un pic și alege fix masa de lângă mine. Chelnerul vine să-i aducă meniul și dă să plece. Nu-l lasă, comandă rapid și oarecum la întâmplare o sticlă de vin. În general pot să mă prind după accent de unde vine cineva dar pe tipul ăsta nu-l citesc, felul în care pronunță cuvintele în engleză e complet nou pentru mine. Nici aspectul lui nu m-ajută, are vreo 50 și ceva de ani, pare obosit, are o expresie aspră, crispată, iar tunsoarea militărească, oarecum modernă, nu se potrivește cu costumul gri, larg și demodat. Când chelnerul se întoarce cu sticla îi spune ce vrea să comande, ceva cu pui și salată. Insistă că nu vrea și cartofii prăjiți, repetă de trei ori ca să fie clar și refuză cu voce din ce în ce mai ridicată celelalte garnituri cu carbohidrați pe care tânărul i le propune. E clar, avem de-a face cu un om decis să slăbească. Nu pare foarte gras, probabil că vrea să scape de burta proeminentă, imposibil de ascuns chiar și sub hainele lui largi. 
Am fost la cinematograf să văd “Valerian și orașul celor o mie de planete”, ultima creație a lui Luc Besson, un SF puternic promovat pe Facebook și pe posturile TV occidentale.
APort 