Valerian

Am fost la cinematograf să văd “Valerian și orașul celor o mie de planete”, ultima creație a lui Luc Besson, un SF puternic promovat pe Facebook și pe posturile TV occidentale.

De-a lungul timpului mi-au plăcut câteva dintre filmele lui Besson, mai ales “Leon”, “Al cincilea element” și “Lucy” (din care mi-a plăcut de fapt doar Scarlett). Și cum unii spuneau că “Valerian” ar fi continunarea celui de-al cincilea element, am intrat în sală cu așteptări destul de mari. Greșit! În primul rând că nu există legătură între scenariile celor două filme. Iar scenariul lui “Valerian” e mult mai slab. Filmul este (oarecum) salvat însă de dinamismul efectelor video absolut impecabile, de imaginația debordantă cu care au fost create zeci de soiuri diferite de extratereștri și de costumele lor venite dintr-un viitor plin de stil.

Că tot veni vorba de costume, nu reușesc să-mi aduc aminte deloc ce costume a purtat eroina principală a filmului, intepretată de Cara Delevingne, poate pentru că nu are nevoie de prea mult pentru a străluci. Foaaarte talentată, foaaarte potrivită pentru rolul ăsta, foooarte frumoasă, posibil ca povestea să nu fi fost așa de șchioapă totuși, poate doar am mai pierdut eu din ea în timp ce admiram calitățile atletice deosebite ale agentei Laureline. Asta în contrast cu eroul principal al filmului, Valerian însuși, dovada vie a faptului că statul toată ziua pe tabletă în copilărie nu te ajută să ajungi un supererou chipeș. Față astenică de hacker, mușchi exersați intens la păcănele, ochi încercănați de tânăr machitor, pare genul ajuns în secu’ interstelar pe pile. Bruce Willis i-ar da ture și azi, deși e cu vreo 40 de ani mai bătrân.

Și chiar de n-ar fi fost Cara, toate efectele alea speciale și costumele high-tech-haute-couture, tot ar fi meritat să merg să văd filmul pentru performanța memorabilă a Rihannei. Acțiunea filmului se suspendă vreo câteva minute bune pentru a face loc unui dans clar de pe altă planetă și aproape din alt film, amestecând, cu un pic de ajutor din partea echipei de efecte speciale, secvențe de cabaret, de dans erotic la bară, de majorete, de show pe role sau de contorsionism, schimbând alert costume, forme și personaje senzuale doar pentru a putea ține pasul cu explozia de energie, talent și personalitate artistică a Rihannei. Ar merita un Oscar pentru prestația sa, dar e posibil să n-o ajute filmul s-ajungă până acolo.