Bunica e o cucoană manipulatoare și-i dirijează ea pe toți, șantajându-i că mai are un pic și moare, mai ales dacă o stresează ceva, cum ar fi să-i iasă cineva din cuvânt.
Lale e frumoasă tare, cred c-a fost florăreasă sau ceva de genul ăsta, s-a supărat pe bărbatu-său și cică ar vrea să divorțeze. Teoretic vorbind. Practic o cam mănâncă în fund să se împace dar probabil că a citit ea pe undeva că e bine să te lași greu. Sau poate la mijloc e doar înțelepciunea seculară a turcoaicelor care au învățat, în patria lui Suleyman și-a lui Erdogan, să-și dirijeze bărbații să facă naibii ce trebuie și să creadă c-a fost decizia lor.
S-ar putea ca Onur să arate și el bine dar mai bine nu mă bag unde nu mă pricep. Cam papagal, părerea mea, genul de băiat de bani gata de-l fraierește toată lumea cum vrea. Măcar e zen, nu se prinde de nimic și probabil că o iubește sincer pe Lale. Nici nu-i foarte greu, la cum arată fata aia, ca de-aia am și rezistat 10 minute, până la prima pauză publicitară.
În fine, probabil că în următoarele 150 și ceva de episoade baba o să-i împace și o sa fie cu happy-end.
De acasa si pana la Popas masina inchiriata ieri m-a bipait incontinuu. Nu-i de la centura, nu-i de la frana de mana, motorul sper sa nu fie, cel mai probabil e ca nu am airbag. Sunt pe DN4 Bucuresti – Oltenita, sosea delimitata de crucile plantate pe-o parte si pe cealalta. Dar, desi traficul e mai prost decat il stiam, n-am vazut nici o cruce noua, n-oi fi eu asa de ghinionist.
Acum câteva săptămâni Donad Trump anunța taxe vamale pentru importurile de oțel și aluminiu în Statele Unite, măsură menită să echilibreze imensul deficit comercial al SUA și să aducă înapoi locurile de muncă pierdute în principal în statele din care Trump a primit cele mai multe voturi. Deși inițial ar fi trebuit să fie aplicabilă tuturor țărilor care exportă oțel și aluminiu către SUA, cei mai mari exportatori – Canada, Mexic, UE și statele sud-americane – aveau să fie ulterior exceptați, practic toată lumea cu excepția semnificativă a Chinei.
Aglomerație de nedescris alaltăieri seară la Basefit Fitness, în Bienne, cu foarte multe fețe complet noi și relativ pierdute într-un spațiu nefamiliar. Mi-au trebuit câteva minute să-mi aduc aminte că era a doua zi după înviere ceea ce înseamnă că Elveția a descoperit rezoluțiile de după Paște, altfel nu foarte diferite de cele din noaptea de Revelion. Urmează din nou câteva săptămâni de foc, în care lupta pentru accesul la aparate va consuma mai multe calorii decât exercițiile propriu-zise. 
O bună parte din filmul ăsta am încercat să înțeleg metaforele din spatele poveștii. Și probabil că mesaje grele stau ascunse în spatele imaginilor, adânc criptate de către realizatorii filmului. Poate că e o alegorie despre sacrificiile și durerile facerii unui act de creație sau poate că e despre egoismul creatorului și nevoia lui permanentă de acceptare și recunoaștere până dincolo de vanitate. În fine, n-am înțeles ce-au vrut de fapt să spună și de la un moment dat încolo nici nu m-am mai străduit. Să explic și de ce…
APort 