Cum o să ai patru pagini de CV, cine crezi tu că citeşte patru pagini? Normal nu trece nimeni de prima pagină! Nu, dear, două, chiar şi-aşa e prea mult! Scoate detaliile personale, nu e nimeni interesat că eşti însurat şi ai copii. Categoric scoate data naşterii, că nu te avantajează, ba din contră, tu n-ai auzit de ageism? Crede-mă, există! Aoleu de când ai terminat facultatea! Toate şcolile astea sunt din România? În fine, aia e… Zici că-ţi place să citeşti… asta e discutabil, câte cărţi citeşti pe an? Aaa… da, ar fi OK, dar mai bine scoate hobby-urile cu totul, nobody gives a shit, toţi facem sport şi chestia asta cu blogging-ul poate să fie controversată. Şi cine crezi că mai citeşte astăzi? În afară de tine?
Numele e cum e, nu sună Swiss, asta-i cam naşpa, măcar pune sus de tot, lângă adresă şi telefon, că ai permis de şedere C. Schimbă naibii Times New Roman că-i font de vârsta a treia, fă-l şi tu să arate mai fresh. Calibri e cel mai la modă. Sau Arial. Pune titlurile cu altă culoare şi bagă-le în nişte casete colorate, să iasă în evidenţă. Ai listat prea multe job-uri, normal contează doar ce-ai făcut în ultimii zece ani. Taie-le pe ultimele două, că-s prea de demult, la experienţa ta zece ani nu contează. Aşa, mai scurtezi. Overview-ul ăsta de la început e bun, dar prea lung. Mai puţine bullet point-uri, 3-4, dar mai clare. Bagă toate keywords-urile din anunţ, degeaba spui cu alţi termeni acelaşi lucruri, ăia nu pricep. Bagă rezultate, nu numai sarcini şi proiecte. Numere mari, trebuie să te lauzi, dar pe scurt, n-o lungi că nu citesc. Zi că ştii excel, powerpoint, SAP, de-astea… altfel o să creadă că eşti bătrân şi nu te descurci. Pari cam supracalificat pentru majoritatea job-urilor, ceea ce înseamnă că o să te respingă din prima. Nu contează că ai accepta un pas în spate, nimeni nu o să întrebe. Ţine minte, are 15 secunde să decidă.
Aş putea să mai zic, că mai am, dar ar fi mai bine să nu o lungesc, nu-i aşa? Ideea este că mulţi câştigă o pâine din sfaturi despre cum să construieşti un CV care să-i atragă atenţia recruiter-ului. Cine este acest recruiter? Păi, din sfaturile de mai sus, te-ai putea gândi că e vorba despre o persoană în general foarte leneşă, cu o inteligenţă limitată, abilităţi profesionale reduse, care nu ştie mai nimic despre domeniul pentru care recrutează, are capacitatea de concentrare a unui cimpanzeu bătrân, atenţia excitată doar de chestii strident colorate, care dă dovadă de solide idei preconcepute şi un nivel ridicat de ipocrizie. Cam de la nivelul ăsta porneşti şi pentru asta te pregăteşti.
Staţi puţin, că se complică! Mai nou dom’ recruiter (am zis dom’ dar, evident, este vorba despre he sau she sau they sau ce-o mai fi) foloseşte intens AI-ul, deci trebuie să fii compatibil cu scanarea digitală a acelor amărâte de CV-uri şi cu selecţia norocoşilor prin algoritm. Deja văd cu ochii minţii câteva zâmbete. Prin comparaţie cu persoana în carne şi oase de mai sus asta nu poate fi o veste proastă, nu-i aşa? O maşină, nici măcar cea mai inteligentă din lume, ar putea să treacă lejer de prima pagină în 15 secunde. Păi şi recruiter-ul nostru ce-o să mai facă? Simplu: CV-ul!
Puţintică răbdare, stimabililor! Vine…
APort 