Bovine din Lupeni

Spring2016 020Două vaci și-un tăuraș pasc liniștiți în mijlocul unei grămezi imense de gunoi menajer, undeva la marginea Lupeniului. Primul impuls, văzând săracele animale cum smulg tot felul de mizerii din maldărul de jeg, este de milă, apoi de scârbă. Pe fundalul peisajului post-apocaliptic, în față, două clădiri cu etaj par părăsite, fără acoperișuri și fără ferestre. În stînga, la doar cățiva metri, sunt niște dărăpănături de case vechi care par, totuși, locuite.

Imaginile sunt transmise la știrile ProTv, unde o reporteriță indignată vorbește cu vecinii locului. Toți îl înfierează pe proprietarul vacilor, un miner disponibilizat care trăiește și el în casele amărîte din zonă. Vecinii sunt scandalizați de situația bietelor animale, a căror sănătate e în pericol. Ar putea chiar răspândi diverse boli culese din grămada de gunoi. Unul se întreabă cui vinde minerul laptele muls de la vaci și gîndindu-mă la posibilități simt un fior rece pe șira spinării.

Continue reading

Labirintul din hârtie (se întoarce)

LikeornotO cucoană vopsită roșcat-movuliu, între două vârste, iese val-vârtej pe ușa biroului unde se prelucrează cererile. Pare super ocupată și are încrustat pe chip acel aer de superioritate scremută pe care numai un funcționar al statului îl poate avea când dă ochi cu pulimea adunată într-o sală de așteptare. Am crezut că am deja halucinații, după numai două ore de așteptare. Dar nu, de pe badge-ul femeii chiar mă privește blând Maica Domnului. Realizez ce sfîntă minune mi se-arată dar nu știu cum să reacționez. În jurul meu nimeni nu pare să fi observat. Să  mă pun în genunchi? Să-i pup mâna? Nu că n-am avea nevoie de-o minune, dar agnosticul din mine învinge. Nimic nu se va petrece aici, astăzi. Femeia observă privirea mea insistentă și-și întoarce badge-ul pe partea cealaltă. Da… o mai cheamă și Marilena Nuștiucum, clar nu o să facă ceva, doar speră, și ea alături de noi, ca o minune să se pogoare din ceruri. Continue reading

În loc de Freezing Rain

De-o săptămână aștept cu aparatul de fotografiat pregătit, doar-doar o veni și pe-aicea fenomenul ăla de freezing rain, ca să fac și eu poze frumoase și să le pun pe Facebook, ca mai toți prietenii mei de la București. Fire de curent n-au ăștia, că-s toate îngropate, dar măcar o crenguță, o frunzuliță, o plăntuță, o măceșică frumos captivă în gheață să pozez și eu acolo, orice…

Continue reading

E fandacsie, bobocule!*

Imediat ce-am terminat de făcut rezervarea pentru călătoria în interes de serviciu la fabrica din nordul Franței pe care o vizitez periodic de cinci ani am primit două mesaje. Unul de confirmare cu detaliile de zbor. Celălalt, un email automat care mă avertiza asupra posibilelor  riscuri de securitate la care mă supun călătorind în Franța. S-a-ntors lumea cu fundu-n sus, monșer! Când mergi în Orientul Mijlociu nu primești mailuri de-astea de avertizare, la Paris în schimb ești în pericol. Nu m-ar mira ca ISIS să-și asume la un moment dat mișcarea Gilets Jaunes. Continue reading

“If I had to select one sentence to describe the state of the world, I would say we are in a world in which global challenges are more and more integrated, and the responses are more and more fragmented, and if this is not reversed, it’s a recipe for disaster.”

Antonio Guterres, Secretarul General al ONU, vorbind la Forumul Economic Internațional de la Davos

Să-l amnistiem, zic…

După doi ani în care ne-am luptat cu statul paralel mai ceva ca britanicii cu Brexit-ul cred că a venit vremea să dăm dovadă de maturitate, de pragmatism, de-a dreptul de patriotism și să promovăm dracului în consens național o ordonanță de urgență care să-l plaseze definitiv și irevocabil pe Liviu Dragnea deasupra tuturor legilor statului român, trecute, prezente sau viitoare. Serios, ieșim per total mai ieftin, cu timpul durerea de-al fi făcut scăpat se va mai ostoi, vom face bancuri ucigătoare așteptând să-l înșele gacicuța aia a lui și vom putea, în sfârșit, să ne ocupăm de multele probleme pe care le are o societate normală care trăiește pe partea astalaltă a gardului pârnăii. Oricum, dac-o mai ținem așa nu mai rămâne nimeni înăuntru până la următoarele alegeri… La pârnaie mă refer, deși se pare că și de partea noastră a gardului populația se rărește pe zi ce trece. Continue reading

The Favourite

220px-The_Favourite.pngAm fost la Rex în Bienne să vedem The Favourite, unul dintre cele două filme date drept “favorite” la Oscarul pentru cel mai bun film de anul ăsta. Celălalt este Roma, produs de Netflix, filmat alb-negru, pe care l-am văzut acum câteva săptămâni și despre care tot ce am putut spune a fost “superb”, insuficient pentru o recenzie pe blog. Dar dincolo de lipsa mea de cuvinte filmul merită văzut și cred că are șanse reale să câștige Oscarul cel mare.

Era cât pe ce să nu mă duc la The Favourite pentru că, într-un articol dintr-o publicație altfel serioasă, era prezentat drept un “film al comunității LGBT“. Continue reading

Oh Lord, won’t you buy me a Mercedes Benz? Dar, te rog, nu un A180D…

mert.jpgAu luat butoanele de toate felurile ale tuturor funcțiilor imaginabile, le-au amestecat într-un fes și le-au reașezat aleator prin cabină. De fapt nu chiar complet aleator, căci și-au dat silința să nu le așeze în locurile în care orice posesor de permis de conducere s-ar aștepta să le găsească. Așa a ajuns schimbătorul de viteze al cutiei automate pe maneta din dreapta volanului sau controlul ștergătoarelor pe maneta din stânga sau butoanele care setează poziția scaunelor pe portiere, foarte vizibile de fiecare dată când te uiți în retrovizoare. Are încălzire în scaune dar era deja prea cald în mașină până am găsit eu de unde să-i dau drumul, tot sus, pe portiere. Volanul, rămas în mod miraculos în aceeași poziție, este împănat de butoane – multe pe stânga și nenumărate pe dreapta. Continue reading

Să dăm jos kilele!

IMG_0326.JPGÎn prima zi a anului m-am uitat la știrile TVRi, ascunse discret între reprizele de divertisment de la Fuego și clubul lui de pensionari. Eram curios să văd și eu cum a început anul în România. Multe interviuri luate pe stradă unor oameni ieșiți la alergare, la o plimbare cu bicicleta sau doar la o plimbare prin parc. Se pare că toată lumea are un singur obiectiv: “Să dăm jos kilele de le-am pus de sărbători!”. Cred că doar un domn mai glumeț a spus că el vrea să se desarmalizeze, concept relativ ambiguu pe care-l aud pentru prima dată. Continue reading

Ce v-a plăcut în 2018

howdidit.jpgE sfârșit de 2018, vremea în care e normal să tragem linie și să vedem prin ce-am trecut de-a lungul anului, cu bune și cu rele. A fost al doilea an de aport.blog, un an cu mai puține articole, deși dorința de a scrie a rămas la fel de intensă ca la început. Dar timpul pare să fi fost mai scurt…

Anul trecut am publicat pe final de Decembrie un top al celor mai citite zece articole din 2017. Voi face același lucru anul ăsta și în fiecare an de-acum înainte, câtă vreme voi continua să public cel puțin zece articole pe an. Deci, să vedem ce v-a plăcut anul ăsta: Continue reading