Maratonul popular

IMG_1938Duminică la 11 ora României, cam pe când la ProTV Internațional se termina “Acasă la români”, emisiunea folclorică matinală dedicată celor treziți cu chef de sârbe, hore și alte tradiții populare, pe BBC One începea transmisia în direct a maratonului de la Londra odată cu primul start al zilei, cel din cursa atleților cu handicap locomotor. La 11.30, când la TVRi începea “Viața Satului”, plecau în cursă atletele profesioniste iar la 13, când “Viața Satului” preda ștafeta “Tezaurului Folcloric”, la Londra luau startul atleții de elită, urmați îndeaproape de grosul celor 40 de mii de fericiți care au reușit să obțină un loc la linia de start, din totalul celor peste 385.000 de alergători care au încercat să se califice.

Toți atleții profesioniști aveau să termine cursa înainte de ora 16, când la TVRi începea “Drumul lui Leșe”, după două ore chinuitoare în care amatorii de muzică populară au fost nevoiți să-și caute hit-urile pe Youtube.

Aproape 39.000 de oameni terminaseră maratonul – vreo câțiva chiar la spital din cauza căldurii – până la 8 seara, când la TVRi a început “Vedeta populară”, aflată în competiție cu ProTVi și ale sale “Las Fierbinți”, “State de România” și în final, apoteotic, din nou “Acasă la Români”.

BBC a făcut din maratonul londonez (și) un mare eveniment mediatic. Timp de 8 ore de transmisie neîntreruptă a alternat imagini în direct cu interviuri ale marilor campioni, reportaje și momente de istorie. A fost un regal de profesionalism jurnalistic, sport și energie pozitivă. Totuși n-au putut face față copleșitorului ultra-maraton românesc de joc și voie bună.

 

*Al treilea post pe care îl prind pe cablul meu Swisscom, B1TV, n-a băgat nici fir de muzică populară așa că au fost nevoiți să fie complet neinteresanți în modul lor tradițional.

8.267

Cineva – și mă abțin cu greu să-l numesc doar cu acest anonim “cineva” – publică pe Facebook o poză de pe un stadion chinezesc, în care, pretinde textul, 26 de politicieni corupți urmează a fi executați.

“O astfel de lege ne trebuie și in România astfel suntem nevoiți și obligați sa trăim in sărăcie și minciuna !!
Hai sa luam aceasta inițiativa , sa o aplicam și in România ca pe o lege ce va fi respectata corect, ca nu suntem slugile nimanui , totuși…!!!”

Ăsta e mesajul care însoțea poza, scris de acel “cineva”. Nimic nu a oprit 8.267 de conaționali să dea share acestui post – nici gramatica aproximativă, nici mesajul confuz, nici lipsa vreunui detaliu care să identifice locul și momentul acelui eveniment. Nimeni nu s-a întrebat dacă o fi real sau doar o intoxicare propagandistică gen fake news (în China nici măcar nu există politicieni, doar activiștii comuniști ai partidului unic). Cele mai nevinovate comentarii care însoțesc postarea sunt cele bășcălioase la adresa imposibilității implementării unei astfel de legi în România: că rămânem fără politicieni, că n-avem suficiente stadioane, militari, gloanțe, teren agricol pentru cimitire și că, apocaliptic, exorcizarea colectivă ar duce la extincție și ne-ar lăsa pe toți neîngropați căci corupția e în genele fiecăruia dintre noi. Când nu se “glumește”, comentariile îți fac pielea de găină – și nu mă refer la gramatică, logică sau frazeologie. Printre propunerile românilor comentatori: înapoi la comunism, ca-n China și Coreea de Nord unde totul e atât de bine și armonios, dictatură militară măcar un pic, la început, dictatură de orice fel numai dictatură să fie, execuții sumare, importuri de procurori chinezi, că ai noștri nu-s buni. Doar vreo trei-patru comentarii (din probabil sute) încercau să conteste modelul chinezesc de succes (dar fără să se și dezică de execuțiile pe stadion, considerate probabil necesare și benefice). Doar 2 persoane s-au gândit că ar putea fi pur și simplu o imagine falsă.

“Exact ei ai puterea in minele lor!!!”

Omul care a făcut acest comentariu crede – dac-am înțeles corect – că în China cetățenii au puterea în mâinile lor, deși ar putea fi și o rafinată trimitere, pentru cunoscători, la puterea ce zace în brațele minerilor gata oricând să apere revoluția. De-o fi una, de-o fi alta, mă îndoiesc că cetățenii chinezi se simt înzestrați cu această putere.

Ciudată îmbârligătură a sorții prin care milioane de chinezi și nord-coreeni visează să trăiască undeva în Europa, chiar și în România cea fără de speranță și distrusă de corupție, în timp ce mii de români și-ar dori o țară “ca afară” în care legea marțială să fie aplicată pe stadion și publicată pe Facebook pentru bunăstarea tuturor și domnia legii.

Cineva zicea că e suficient să-ți dorești cu adevărat ceva și întregul Univers va complota pentru ca visul tău să devină realitate. Deși cred că e o convingere de un optimism exagerat n-ar strica s-avem mai multă grijă cu felul în care ne alegem modelele.

 

Sa mai dea si ei niste bombe

Trump n-a cerut acordul congresului pentru bombardamentele de azi-noapte. Nici Theresa May n-a facut-o. Au aruncat de capul lor niste rachete peste Siria, in principal pentru ca marele strateg american apucase sa zica pe Twitter ca o va face. Toata lumea stia ca vin, rusii fusesera anuntati ca sa nu se plimbe aiurea prin alte baze militare iar avioanele siriene fusesera deja mutate la adapost. Probabil ca rachetele aliatilor au costat mai mult decat pagubele pe care le-au produs capacitatii militare siriene. Nu e clar la momentul asta daca arsenalul chimic sirian a fost distrus, mai ales ca nu erau dovezi clare nici ca el exista. In fine, ideea e ca au avut norma de 100 de rachete, au dat 120. Degeaba.

Continue reading

Camera 309. 10 minute din episodul 150 și ceva

Bunica e o cucoană manipulatoare și-i dirijează ea pe toți, șantajându-i că mai are un pic și moare, mai ales dacă o stresează ceva, cum ar fi să-i iasă cineva din cuvânt.

Lale e frumoasă tare, cred c-a fost florăreasă sau ceva de genul ăsta, s-a supărat pe bărbatu-său și cică ar vrea să divorțeze. Teoretic vorbind. Practic o cam mănâncă în fund să se împace dar probabil că a citit ea pe undeva că e bine să te lași greu. Sau poate la mijloc e doar înțelepciunea seculară a turcoaicelor care au învățat, în patria lui Suleyman și-a lui Erdogan, să-și dirijeze bărbații să facă naibii ce trebuie și să creadă c-a fost decizia lor. 

S-ar putea ca Onur să arate și el bine dar mai bine nu mă bag unde nu mă pricep. Cam papagal, părerea mea, genul de băiat de bani gata de-l fraierește toată lumea cum vrea. Măcar e zen, nu se prinde de nimic și probabil că o iubește sincer pe Lale. Nici nu-i foarte greu, la cum arată fata aia, ca de-aia am și rezistat 10 minute, până la prima pauză publicitară.

În fine, probabil că în următoarele 150 și ceva de episoade baba o să-i împace și o sa fie cu happy-end.

P2 e P ducă

Vasilica, Olguta si Eugen incearca sa ne convinga sa ne mutam banii din Pilonul 2, unde sunt administrati de firme private in baza unor reglementari stricte, in Pilonul 1, administrat de stat, adica de trioul de mai sus. Argumentul principal – o siguranta mai mare daca sunt in grija statului.  Ba Eugen Teodorovici a vorbit chiar si de un posibil randament mai bun la stat, odata ce partidul va pune management performant. Problema e ca singurul randament de care se poate vorbi la P1 este cel cu care sunt cheltuiti: versi banii azi si maine s-au dus deja, deci randament 100%. Regula sistemului spune ca angajatii de azi platesc pensiile actualilor pensionari, urmand ca ei sa fie intretinuti de generatia urmatoare.

Eu fac parte dintre decreteii lui Ceausescu, o generatie care se afla astazi in floarea (poate usor ofilita) a varstei, undeva la jumatatea carierei profesionale. Probabil ca sustine o parte semnificativa a fondului de pensii.  Continue reading

Un popas

Solenza2De acasa si pana la Popas masina inchiriata ieri m-a bipait  incontinuu. Nu-i de la centura, nu-i de la frana de mana, motorul sper sa nu fie, cel mai probabil e ca nu am airbag. Sunt pe DN4 Bucuresti – Oltenita, sosea delimitata de crucile plantate pe-o parte si pe cealalta. Dar, desi traficul e mai prost decat il stiam, n-am vazut nici o cruce noua, n-oi fi eu asa de ghinionist.

Trei caini famelici ma intampina curiosi de cum ma dau jos din masina. Cateva mese au aparut intre “bucataria de vara” a restaurantului si parcarea din marginea drumului national. La ce naiba ai vrea sa stai la terasa in sosea, unde poti admira traficul si service-ul auto al tiganilor de vizavi cand paduricea din spatele cladirii te imbie cu racoarea si linistea ei. Doar una dintre mese este ocupata. Continue reading

Ce-am reținut eu din “Orange is the new Black”

Refuz să mă uit la seriale așa cum încerc să mă țin departe de orice altă adicție m-ar putea tenta (offf, și sunt destule și puterea noastră e atât de limitată!). Deci nu urmăresc nici Orange is the new Black, deși adesea stau în living, încercând să fac altceva, în timp ce serialul curge lângă mine pentru restul familiei. Bineînțeles că din când în când sunt atras de imagini, chipuri, faze, vorbe.

Ce-am reținut aseară, la sfârșitul vinerii mari, replică venită parcă de nicăieri ca un fel de spovedanie și pe care o împărtășesc cu tristețea că nu pot mai mult:

Pe Isus nu l-am auzit niciodată clar în inima mea. Fie pentru că inima mea nu pricepe prea bine, fie pentru că Hristos mormăie câteodată, am învățat să am încredere în propriile mele instincte morale.

Sister Jane Ingalls, Orange is the new Black

O cacealma din cazinoul lui Trump

 

BulaAcum câteva săptămâni Donad Trump anunța taxe vamale pentru importurile de oțel și aluminiu în Statele Unite, măsură menită să echilibreze imensul deficit comercial al SUA și să aducă înapoi locurile de muncă pierdute în principal în statele din care Trump a primit cele mai multe voturi. Deși inițial ar fi trebuit să fie aplicabilă tuturor țărilor care exportă oțel și aluminiu către SUA, cei mai mari exportatori – Canada, Mexic, UE și statele sud-americane – aveau să fie ulterior exceptați, practic toată lumea cu excepția semnificativă a Chinei.

Chinezii, care avertizaseră suficient de ferm pentru cine avea urechi să audă că, deși nu-și doresc un război comercial, vor replica ferm pentru a-și proteja interesele au mutat imediat impunând taxe vamale pentru exporturi americane de aproximativ 3 miliarde, majoritatea produse agricole dar și mașini, avioane, alte produse cu valoare adăugată mare. Continue reading

Săptămâna patimilor

IMG_1685Aglomerație de nedescris alaltăieri seară la Basefit Fitness, în Bienne, cu foarte multe fețe complet noi și relativ pierdute într-un spațiu nefamiliar. Mi-au trebuit câteva minute să-mi aduc aminte că era a doua zi după înviere ceea ce înseamnă că Elveția a descoperit rezoluțiile de după Paște, altfel nu foarte diferite de cele din noaptea de Revelion. Urmează din nou câteva săptămâni de foc, în care lupta pentru accesul la aparate va consuma mai multe calorii decât exercițiile propriu-zise. Continue reading