Eurovision Song contest: The Story of Fire Saga

eurovNu ştiu la câte concursuri Eurovision v-aţi uitat de-a lungul timpului dar eu trebuie să recunosc că sunt fan. L-am ratat pe-ăla de anul trecut, nu mai ţin minte de ce, dar în rest m-am uitat cu plăcere în fiecare an. Nu neapărat pentru muzică, în general nu muzica e cea care câştigă la Eurovision. Ba chiar aş spune că melodiile cu-adevărat bune perturbă bunul mers al concursului, echilibrele continentale, nostalgiile regionale şi, în final, tot pierd. Singura excepţie de care-mi aduc aminte (altfel senzaţională!) este victoria lui Salvador Sobral, în 2017, cu acea minunată Amar pelos dois, o piesă care a câştigat în ciuda faptului că Portugalia nu a primit 12 puncte de la Oceanul Atlantic, vecinul său cel mai important. Dar, în fine, revenind la ce ziceam, ce mă atrage e atmosfera de sărbătoare, faptul că lumea-şi îmbracă cele mai lucitoare haine ori îşi dezbracă cei mai definiţi dansatori, îşi asortează bărbile atent îngrijite la cele mai albe rochii de seară ori coarnele vikinge la cei mai negri pantaloni de piele. Continue reading

Vacanţă în Elveţia (3) – Bielersee

Cum ziceam, mare nu e, ocean nu e, dar măcar avem lacul Bienne sau Bielersee, pe nemţeşte. Şi un excelent traseu ciclabil de 50 de kilometri care înconjoară lacul trecând prin pitoreştile sătuce din jur.

Nikonul a rămas, tradiţional, acasă, pentru că e prea greu şi incomod pentru rucsacul de bicicletă. Oricum nu a fost cine ştie ce vreme de fotografiat şi era şi destul de târziu, aproape de mijlocul zilei, când lumina nu-i ce-a mai bună pentru poze.

Biel_0

Un mic port pe lacul Bienne

Continue reading

Vacanţă în Elveţia (2) – Lauterbrunnen

Lauterbrunnen este un sătuc în Alpii bernezi, înghesuit între pereţii aproape verticali ai munţilor din jur. Aflat la aproximativ aceeaşi altitudine cu Sinaia noastră, e considerat de unii unul dintre cele mai frumoase sate ale Elveţiei. Nu m-a impresionat în mod deosebit, posibil datorită atmosferei uşor claustrofobice (cel puţin pentru mine). Dar odată urcat în telecabina care duce la Grütschalp perspectiva se schimbă complet. Nu mi-aş fi imaginat vreodată, privind de jos din vale, că la 1500m altitudine este o linie de tren care duce la Mürren, de unde poţi să iei o telecabină spre Schilthorn, de unde poţi să iei o altă telecabină spre celebrul restaurant rotitor din Piz Gloria, la aproape 3000 de metri altitudine, unde s-a filmat unul dintre James Bond-uri. Continue reading

Vacanţă în Elveţia (1) – St. Ursanne

Vacanţă în Elveţia sună mai bine decât în vacanţa asta stau acasă, nu? Păi nu e mai bine să vezi întotdeauna jumătatea plină a paharului, mai ales în concediu? Sigur că mi-e dor de plajă şi de mare, va fi prima vară fără ele de când mă ştiu, de fapt a doua – dar prima dată nu se pune, eram în armată. Cum Elveţia n-are ieşire la mare, doar câteva lacuri frumoase, încercăm să descoperim locuri interesante care pot fi vizitate în excursii de o zi cu maşina sau trenul. Intenţionez să postez mai mult fotografii decât comentarii, dar asta depinde şi de ce găsim la faţa locului. Continue reading

Da 5 Bloods

da5bloodsNu mi-a  plăcut BlacKkKlansman, filmul lui precedent, aşa că am stat în cumpănă dacă să investesc două ore şi jumătate în Da 5 Bloods, o producţie Netflix. În fine, până  la urmă m-am uitat şi măcar acum ştiu clar. Nu-mi place Spike Lee.

Nu e suficient să ai bune intenţii, să te revolte nedreptăţile la care a fost şi încă mai este supusă minoritatea afro-americană, nici măcar ideile corecte despre politică, istorie şi inegalităţile lumii în care trăim nu sunt suficiente pentru a transforma un militantism angajat într-un film de calitate. Activismul, după părerea mea, nu prea face casă bună cu arta, pentru că oricât de nobile ar fi ideile promovate tot se izbesc, mai devreme sau mai târziu, de gardul dur al propriei ideologii, ceea ce constrânge la disciplină partizană şi limitează spectrul, profunzimea viziunii artistice (şi nu numai). Continue reading

Cum descoperi fake news-urile (2)

Există o metodă extrem de simplă şi foarte spectaculoasă de a verifica provenienţa unei anume fotografii şi data la care a fost publicată online pentru prima dată, pont pe care l-am învăţat dintr-o emisiune a postului francez TF1. Am verificat aseară procedeul şi îl împărtăşesc cu voi.

  1. Să zicem că cineva share-uieşte o fotografie (pe FB, WhatsApp, etc) a cărei provenienţă vă ridică ceva semne de întrebare, cum ar fi, de exemplu, fotografia de mai jos, ce pare să fi fost publicată ieri pe site-ul A1.49CD58A0-C613-4999-90B6-CB2E36DFAE35

2. Copiaţi fotografia respectivă ori salvaţi-o în telefon sau în laptop. Continue reading

Cum descoperi fake news-urile

dd507275-872d-4396-8024-dd8ab0537430 (2)

De pe Zidul Berlinului

Un filmuleţ care circulă pe whatsapp (deh, viral, altfel cum?) ne arată femei şi bărbaţi albi care îngenunchează şi pupă bocancii unor negri, toţi îmbrăcaţi în aceleaşi combinezoane negre, toţi purtând acelaşi tip de bocanci militari, toţi aliniaţi în ceea ce pare un stand mărginit de panouri cu imagini şi mesaje religioase. Evident că scopul este de a sugera absurditatea la care s-a ajuns cu protestele antirasiste din America.

Primul lucru pe care l-am observat a fost că filmul avea, în colţul din dreapta jos, un mesaj cu litere chirilice, sigla unui post tv rusesc. Poate că unii n-au observat-o sau poate au văzut-o, dar au încredere în celebra imparţialitate tradiţională a mediilor de informare ruseşti. Dar să trecem mai departe. M-au intrigat panourile cu mesaje religioase creştine şi iudaice, apoi un 666 mare deasupra unei icoane a lui Isus şi, deasupra întregii adunări, un mare poster cu o adresă de internet (www. isupa.com) care pare a fi un portal religios. Continue reading

Prima zi.

083725F4-EBC3-47F9-9575-5DB722273463Azi a fost prima zi de birou, după trei luni de muncit de-acasă. Nu mai pornisem maşina de ceva vreme aşa că a trebuit să recuperez: un accident la ieşirea în autostradă m-a făcut să petrec mai bine de jumătate de oră în tunelul de centură al Bienne-ului, apoi încă vreun sfert de oră de întârziere conducând prin sate, paralel cu autostrada. Aşa c-am ajuns super târziu la instructajul de comportament post-covid. În fine, multe dintre reguli le ştiam sau le-am învăţat în ultimele luni – de exemplu, cum să te speli pe mâini pe două strofe din Happy Birthday to you.

Clădirea e toată un sens unic. Pe scările din aripa est urci, pe-alea din vest cobori, pe-o uşă intri pe-alta ieşi, când intri într-un hol ai voie doar să faci la dreapta, la stânga eşti pe contrasens. Arhitectura modernă facilitează sensul unic, cu avantajele sale privind distanţarea socială. Continue reading