Dietă mediteraneană cu Mangalița

IMG_1770

O banală rasă elvelțiană, varianta fără Omega 3

Un reportaj de pe RTS, televiziunea națională elvețiană, ne prezintă o fermă din Vaumarcus, un pitoresc sătuc de pe malul lacului Neuchatel, în care mai trăiesc doar 200 de suflete. Un localnic crește porci din rasa Mangalița, o raritate provenită din Europa de Est care trebuie salvată, după cum precizează mândru fermierul elvețian, în timp ce mângâie blana țepoasă de pe ceafa unui animal care arată mai degrabă a mistreț decât a porc. Animalul răspunde afectuos cu un grohăit tandru, se freacă un pic printre picioarele vizitatorilor, se convinge repede că microfonul reporterului nu-i un știulete de porumb și le întoarce discret fundul blănos și negru, intrând în grajdul care seamănă mai degrabă cu un mic și cochet chalet elvețian de ski. Aflăm că rasa are probleme să mențină un BMI sănătos, fiind mai mult slăninuță decât mușchiuleț. În plus, mai ia și greu în greutate, o fiță nu foarte apreciată de crescători. Dar, după ce a criticat-o la început, crescătorul prezintă și motivul pentru s-a decis să salveze rasa: pulpele puse la uscat vreo 2-3 ani dau un jambon de excepție, de o calitate prefect comparabilă cu celebrul pata negra iberic. Continue reading

Gilets Jaunes în sensul giratoriu

Eiffel.jpgÎn materie de marketing politic ideea este genială. A pornit ca protest împotriva deciziei guvernului de a impune o acciză suplimentară la motorină și nimic nu putea simboliza mai bine revolta decât vesta galbenă pe care oricine o are în portbagaj. Simbolul urgenței, al accidentului, al nevoii acute de intervenție. Nimic nu putea face mai ușoară exprimarea solidarității. Au început prin a fi vizibili în intersecții, întâmpinați cu claxoane în semn de susținere, îngreunând traficul în sensurile giratorii sau în punctele de plată de pe autostrăzile franceze și au degenerat în ceea ce toată lumea a putut vedea sâmbăta trecută în Paris: mașini incendiate, vitrine sparte, magazine devalizate, Arcul de Triumf vandalizat. Incredibil, destule voci consideră violențele scuzabile, necesare și inevitabile, în spiritul tradițional al revoluției franceze de la 1789. Continue reading

Christmas spirit

IMG_1417.JPG“Ce drăguuuț! Mi-au băgat Jingle bells!”

Punem telefonul pe speaker ca să ascultăm amândoi acordurile zglobii ale binecunoscutei melodii, în timp ce sperăm să fim preluați de un operator al call-center-ului Swisscom, un fel de Romtelecom, da’ Swiss Made. N-avem wi-fi, deci n-avem televizor, știri, netflix… nimic… Ei, n-a fost ușor până aici dar acum măcar am intrat în linie dreaptă. Știți cum e, întâi alegi limba din butoanele 1, 2, 3 sau 4, că aici au multe (limbi, că butoanele sunt la fel), dup-aia le spui oamenilor dacă ești firmă sau muritor de rând, dacă ai contract cu de toate sau doar de telefon, dacă ți s-a pus pata  la 9 seara să-ți schimbi abonamentul sau să-ți cumperi ceva și, într-un final, presupunând că nu te-au pierdut pe drum, dacă ai ceva de reclamat și ce anume – evident din 1, 2, etc… Ce router? Alb, negru sau roz-bombon? Și, mulțumescu-ți ție Doamne, robotul cu voce de robot decide să te transfere către un operator. Continue reading

Pe-aici nu se (poate) trece…

“Iancule, ficior de moți,

Plânge-Ardealul și noi toți! 

Scoaaală, Iancule, și du-te la hotar,

Nu-i lăsa să intre iară în Ardeal!”

 

Așa cânta o bătrânică într-una dintre nenumăratele emisiuni folclorice de pe TVRi. Cred că putem să-l lăsăm pe sărmanul Iancu să se odihnească în pace, că de hotar se ocupă mai nou Dragnea, păi de ce credeați voi că nu vrea el să facă autostrăzile alea, nu ca să-i țină pe-ăia afară?

Posibil, totuși, ca plânsul să nu se oprească, ba din contră…

Tatiana Niculescu – Ei mă consideră făcător de minuni. Viața lui Arsenie Boca

bocaÎntâi s-a mirat nevoie-mare maică-mea, văzând cartea deasupra teancului de noi achiziții. După fiecare vizită acasă plec cu geamantanul plin pe jumătate de cărți, spre marea ei nemulțumire, pentru că vin la concurență cu zacusca, gemul și prăjiturile pentru nepoate. “Citești tu așa ceva? Mă mir…”. Femeie cu frica lui Dumnezeu, probabil că a sperat, o clipă, că oaia rătăcită și-a găsit drumul spre stână. Înapoi acasă (acasă acolo, de fapt aici – sincer să fiu nici nu mai știu unde-i mai acasă) am fost primit cu o combinație de amuzament și îngrijorare, căci nimeni nu poate ști vreodată cu ce metehne te întorci de la București. Arsenie Boca? Serios?!?!

Ca să fiu sincer, am luat cartea imediat ce-am văzut-o pe raft, mai ales c-am recunoscut numele Tatianei Niculescu, autoarea cărții “Mistica rugăciunii și a revolverului”, biografia lui Corneliu Zelea Codreanu. Întotdeauna am fost curios să aflu ce se ascunde de fapt în spatele legendei populare a lui Arsenie Boca, preotul călugăr făcător de minuni pentru care se pregătește canonizarea ca “Sfânt al Ardealului”. Mai mult ca sigur că nu împărtășeam același gen de curiozitate cu nenumărații săi admiratori. Continue reading

Ce să faci?!? Se pare că n-ai ce să faci!!!

Numai ce-am văzut pe BBC interviul ăsta cu Robert Plomin, profesor de genetică comportamentală (habar n-aveam că există un astfel de domeniu științific). Mi s-a părut atât de interesant și de controversat și m-a făcut atât de curios să aflu mai mult încât nu mă pot abține să nu-l share-uiesc pe blog, ca să-i mai molipsesc și pe alții.

Întotdeauna am crezut că mediul familial, apoi cel extins al comunității din care provine și în final educația sunt mai importante decât amprenta genetică și pot fi predictori mai buni ai performanțelor viitoare ale unui copil. Ei bine, numai ce l-am auzit pe acest domn spunând că genetica determină în proporție de 50% traiectoria pe care o va urma orice ființă umană. Continue reading

Yuval Noah Harari – 21 de lecții pentru secolul XXI

21lessonsIn a world deluged by irrelevant information, clarity is power.”

Este fraza de debut a noii cărți a lui Yuval Noah Harari în care analizează provocările globale ale societății umane actuale. Fără îndoială că asta caracterizează în primul rând lucrarea: claritatea cu care Harari reușește să desprindă, din noianul de informații, evenimente, actori și fenomene cu care ne confruntăm în fiecare zi ceea ce este cu adevărat important și ceea ce ne va influența destinul în viitorul apropiat. Nu e ușor să te înhami la așa o treabă, într-o lume în care diversitatea – de opinii, interese și viziuni – reprezintă regula de bază a discursului. E cu atât mai greu cu cât ne sunt împinse în față, în fiecare zi, nenumărate povești, într-un melanj disonant de adevăruri, fantasme și manipulări. Pe unele ne-am obișnuit să le credem de atâta vreme încât e greu să mai vedem lucrurile și altfel. Continue reading

Pentru ce ne sfârâie călcâiele

549670_265125823598347_1610673795_nDupă o cursă de triatlon nebună, atletul german Patrick Lange a câștigat concursul Ironman din Hawaii cu un nou record mondial. Acesta a înotat 4 kilometri, a pedalat 180 și a alergat un întreg maraton de 42 de kilometri în mai puțin de 8 ore. Și asta numai pentru ca, după ce a trecut linia de sosire, să îngenuncheze în fața iubitei lui pentru a o cere de nevastă, moment care a creat o emoție intensă atât protagoniștilor cât și audienței. Oarecum de înțeles de ce s-a grăbit în halul ăla…

Continue reading

Observații de emigrant moftangiu

TulceaCred c-am mai scris despre asta în vreo două rânduri, dar e ceva ce mă surprinde de fiecare dată. Astăzi, în aeroportul din Zurich, am fost înconjurat de vreo cinci sau șase copii care mergeau la București împreună cu mamele lor românce. Fără excepție, mamele le vorbeau în română iar copiii răspundeau pe limba comunității elvețiene în care probabil că s-au născut și trăiesc, fie ea dialectul elvețian de germană, franceză sau italiană. Amestecate, rareori, cu expresii sau cuvinte românești, pentru elocvență….

……..

Am constatat, așteptând vreo 20 de minute să-mi apară bagajul, că la Otopeni toate geamantanele vin cu fața în jos, spre deosebire de benzile din Zurich, unde 80% vin cu fața în sus. Deși va fi nevoie de un set de date mai cuprinzător pentru ca “descoperirea” să capete relevanță statistică, am dedus că avem o tehnologie mai bună, care livrează rezultate mai consistente (deși vin cam greu). Doar că o aplicăm pe dos.

Continue reading

Labirintul din hârtie

Să zicem că ai de pus în ordine actele vreunei proprietăți. Primul lucru la care te gândești e să mergi la un notariat ca să întrebi ce-i de făcut. Ți se explică succint, ți se dă o listă și te-apuci să aduni teancul de hârtii. Totul pare logic și nu foarte greu – până dai de prima problemă. Familia a plătit ani de zile impozitul fără să observe că pe chitanțe e scris Nicolae în loc de Neculai, numele din buletin? Grav. Deși nu există datorii înregistrate în calculator, cei de la taxe nu pot emite hârtia care să ateste situația. E necesară o corecție a greșelii (făcute de cineva din administrație) pentru care trebuie să te deplasezi în provincie și să depui o cerere. Cum la telefon? Cum pe fax? Care internet, domnule, cererea se semnează în original! Deci urmează un drum în provincie. Cum să se dea în aceeași zi? Aaa, nuuu, nu se poate în aceeași zi. Vă înțeleg că veniți de departe… Păi și eu ce să vă fac? Există un termen de eliberare… Continue reading