Scrum, bulane, epoleţi

În faţa barăcilor de lângă bariera de pe Săvineşti era forfotă mare. Bulane şi epoleţi împânzeau locul, vreo 7-8 gealaţi în combinezoane negre, plus vreo câţiva angajaţi la spaţii verzi. Alaltăieri cam pe la aceeaşi oră, la precedenta alergare în jurul Văcăreştiului, nu era absolut nimeni. Poate să fi dormit cineva ascuns prin gherete. Ce s-a întâmplat între timp? Ieri a fost (încă) un incendiu, un fum gros a învăluit din nou tot cartierul. S-a repetat acelaşi scenariu de care am mai scris acum câţiva ani, în Delta Force, divizia inutilă. Deşi peste noapte a plouat, deci un nou incendiu este improbabil, băieţii sunt toţi cu bulanele pregătite.

Poate că, până la urmă, au dreptate ăştia care votează cu Şoşoacă şi Simion, poate aşa funcţionează lucrurile la noi, e nevoie să ne dăm foc la casă pentru a convinge statul să-şi facă treaba, măcar câteva zile, până trece vâlvătaia.

Şi totuşi, natura renaşte.

3 thoughts on “Scrum, bulane, epoleţi

    1. Mă voi îndepărta suficient chiar mâine. 🙂 Recunosc că-mi place să alerg pe marele inel din beton al imposibilului proiect ceauşist. Nu s-a păstrat nimic din aerul (sumbru?) al fostei mănăstiri închisoare, sunt convins că puţini din cei ce vizitează marele mall ştiu ce-a fost exact pe locul acela.

      Liked by 1 person

Leave a comment