Geneva Motor Show sau Muzeul Automobilelor pe care nu ni le permitem

Ca în fiecare an, am mers la Geneva Motor Show în prima duminică a târgului, deși de fiecare dată îmi promit să evit ziua asta pentru că este, de departe, cea mai aglomerată dintre toate. Trebuie să dai din coate să vezi mașinile de aproape, nu poți să faci o poză ca lumea fără să incluzi în ea baistruci hiper energici, mămici elegant îmbrăcate de bâlci sau tătăici care n-ar mai trebui să fie lăsați să conducă. La BMW, Mercedes sau la monștrii sacri ai mașinilor sport îi poți prinde pe toți cei enumerați mai sus în același cadru. Dar în fine, am ales iar prima duminică, asta e, the (Geneva) show must go on, vorba reginei…

Deși au fost prezentate multe noutăți și a fost, din nou, puhoi de lume, parcă tărgul și-a pierdut, un pic, din strălucirea anilor trecuți. Au lipsit câteva nume mari: Jaguar și Land Rover, poate prefigurând Brexit-ul de la sfârșitul lunii, Ford și ceilalți mari producători americani. Apropo de asta, singura mașină americană prezentă la Geneva a fost Jeep, deși, între noi fie vorba, cu excepția a două Wrangler-uri, celelalte erau toate Fiat-uri cu sigla americană pe bot.

Geneva a venit cu câteva concept car-uri foarte interesante. Cel care m-a impresionat cel mai mult a fost Peugeot E-Legend, poate cea mai frumoasă mașină a târgului, o reinterpretare modernă superbă a unui iconic model al anilor 70. Dealtfel la standul Peugeot a fost o aglomerație de nedescris, mai ceva ca la Mercedes, interes binemeritat căci brandul francez a venit în ultimii ani cu niște mașini foarte frumoase și din ce în ce mai competitive din punct de vedere tehnic. Un alt concept care care mi-a plăcut a fost Honda e, o citadină electrică frumos desenată. Deși nu sunt fan suv-uri nu am putut să nu remarc cele două concept-uri de la Mazda și Nissan, cu linii de design agresive, urmând oarecum linia ultimelor suv-uri ale Toyota.

Deși am scris în titlu că este muzeul mașinilor pe care nu ni le putem permite expoziția este, bineînțeles, plină (și) de mașini cu prețuri rezonabile. La standul Dacia a fost aglomerație mare iar Duster-ul face categoric impresie bună. Fiind probabil la doar jumătate din preț, e finisat mai bine și are o calitate a fabricației superioară, de exemplu, Jeep-ului Wrangler al americanilor, care trăiește deja de ani buni doar din imaginea legendară a vehiculului militar al celui de-al doilea război mondial.

Cu ce mașini mi-ar fi plăcut să plec acasă?

Păi, de exemplu, cu noul Peugeot 208, o intrare spectaculoasă în clasa mică, unde concurența e acerbă. În varianta GT (probabil că va veni și un GTI) mașina este dinamică și sportivă fără să-și piardă, totuși, aerul de mașină practică de oraș.

Nu pot să nu menționez aici noul model al Seriei 3 de la BMW, mașina mea favorită din toate timpurile și dintre toate clasele. Arată mai bine ca oricând, atât la exterior cât și la interior. Ar fi meritat o poză mai bună, dar în aglomerația aia, nicio șansă.

Ziceam că nu-mi plac suv-urile dar, în schimb, un off-roader adevărat și-ar găsi, fără discuție, întrebuințarea, mai ales dacă n-ar trebui să dai bani pe el și, ulterior, pe parcarea în care-și va petrece cea mai mare parte a vieții. Dar acest Mercedes G-Klasse, preparat de Brabus, e superb. Genul de mașină cu care vine miliardarul elvețian sâmbătă dimineața la shopping pe Bahnhofstrasse, în Zurich. Deși lumea zice că mașina standard a miliardarului elvețian e, culmea modestiei, BMW X5.

Și pentru că am ieșit deja binișor din zona mașinilor pe care mi le-aș putea permite trebuie să spun că “aș pleca cu ele acasă” nu trebuie interpretat prin prisma stereotipurilor despre românii din Geneva, da? Am venit cu tenul, plec cu trenul. Acum, c-am lămurit-o și pe-asta, mai pun două pe lista celor cu care chiar m-aș da prin oraș. Un Porsche 911 mov

și mai ales acest 911 galben, un model vechi de vreo 30 de ani, probabil, dar încă idealul meu de mașină sport.

Geneva Motor Show e plină de ciudățenii. Vă arăt și eu vreo câteva aici. În primul rând, la capitolul electrocasnice, acest Citroen electric. N-a fost simplu să-l fotografiez căci nu m-am prins de la început care-i botul, care-i fundul și pe unde bagi berea la rece. Nu c-ar conta…

  Marii producători nu vor să lase niciun sector neacoperit. De exemplu, e concurență mare la capitolul dricuri de fițe. Întâi am văzut acest Renault, pe care francezii l-au numit, cum nu se poate mai inspirat, Ultimo. Are garda cam joasă, nu cred că intră ușor la noi la Bellu, dar cu un pic de tunning se rezolvă.

Credeam că nimic nu-i poate concura pe francezi la capitolul eleganță bacoviană. Dar apoi am văzut ultimul model al celor de la, culmea!!!, Aston Martin. Ani de zile mașinile lor mi s-au părut cele mai frumoase din lume. Uitați-vă la acest Lagonda, chipurile un dric cross-over, care rezolvă admirabil problema bordurilor de la Bellu. Serios acum, prinși până peste cap, de doi ani încoace, cu Brexit-ul lor fără ieșire, britanicii n-au observat că Aston Martin a scos cea mai urâtă mașină din istorie. În ton cu momentul istoric.

Ar fi păcat să nu pun și o poză cu un batmobil, o categorie foarte populară anul ăsta la Geneva. Eu l-am ales pe cel de la Bugatti, deși erau multe altele mult mai aproape de design-ul tradițional al filmelor cu Batman. E la capitolul ciudățenii, deci sper să nu se înțeleagă că îmi place.

Și un alt fel de batmobil, care la noi s-ar numi becalimobil, cu tot cu perdeluțele de rigoare la geamurile din spate.

Categoria WTF

Capitolul ciudățenii are o subcategorie, WTF… O să înțelegeți de ce. Nu știu dacă e electrică sau nu dar în mod sigur este una dintre mașinile viitorului…

Gata cu ciudățeniile. Ultima mașină e doar de pe altă planetă. E într-o categorie pe care a creat-o acum multă vreme și pe care încă o controlează cu autoritate, în ciuda faptului că, între timp, a devenit un fel de soră vitregă cu Audi Q7, mașina supremă a interlopului român. Asta de mai jos este un Lamborghini. Probabil că era clar pentru toată lumea, nu?