Marriage Story

MarriageStoryPosterAm avut de sărbătorit vineri lucruri mult mai importante decât Valentine’s Day, o chestie americănească implantată la noi pe când eram deja însurat de multişor, motiv pentru care nici nu m-a prins vreodată. Aşa că am vrut pur şi simplu să vedem un film bun, fără să ne batem capul prea mult cu faptul că “Marriage Story”, drama unei familii în plin  proces de divorţ, este exact opusul siropului tradiţional, garnisit cu inimioare roz şi petale de trandafir. “The Irishman”, cealaltă opţiune, ar fi fost pur şi simplu prea lung după o săptămână challenging, ca să zic aşa.  

Dincolo de subiectul anti-valentine al filmului, mai joacă şi Scarlett Johansson în el, o complicaţie pe care nu văd de ce ţi-ai dori-o de ziua îndrăgostiţilor. Numai că, cel puţin în cazul meu, Scarlett nu mai e de multişor actriţa pe care am admirat-o în Vicky Cristina Barcelona. N-aţi văzut filmul? Atunci abandonaţi lectura asta aici, mergeţi de-l vedeţi şi reveniţi dup-aia, altfel n-o să înţelegeţi ce zic. Deci, ca să revin, după ce am văzut-o în Lucy, lucrurile nu au mai fost la fel. Şi-n filmul ăla urca bărbaţii pe pereţi, dar într-un mod diferit, cu puterea excepţională a minţii, deci neinteresant, mai ales pentru că filmul a fost absolut mediocru. Şi-apoi am văzut “Gost in Shell”, despre care am şi scris aici, de ciudă că mi-am luat ţeapă. Am sărit, normal, peste următoarele ei filme, cu avengeri şi alte personaje masculine în egări cu chiloţii pe de-asupra. Nu, merci!

Dar Marriage Story e altă poveste. Începe tern, pentru că aşa e viaţa personajelor sale ce coboară spirala care duce la divorţ, ocupaţi fiind să adune motive la fiecare pas, ceea ce nici nu e greu,  când decizia e aproape luată. Vorba aia, când singura ta sculă e un ciocan aproape totul arată ca un cui.  Şi-aşa începe lupta, iar filmul se chinuie să ţină pasul cu coşmarul în plină desfăşurare. Sunt câteva scene de un dramatism absolut, superb filmate şi la fel de bine jucate. Filmul e surprinzător de profund  pentru o producţie americană, şi Netflix pe deasupra. Mi-a adus aminte de “Marţi, după Crăciun”-ul lui Radu Muntean, care a fost însă mai bun în felul subtil şi tăcut în care a surprins adâncimile tragediilor personale. Normal, film românesc, drama e la ea acasă… Dar marea diferenţă dintre cele două filme este că americanii au avocaţi, pe când noi avem prea mulţi foşti miliţieni şi fotomodele cu dreptul făcut, fără frecvenţă, la particulară. Americanii au găsit modele pentru a croi personajele superbe şi odioase în acelaşi timp interpretate de Laura Dern (a luat Oscarul), Alan Alda şi Ray Liotta. La noi ce personaje să scoţi când printre cei mai cunoscuţi avocaţi ai ţării se numără trio-ul odios dar comic format de Nicolicea, Nicolae şi (C)Iordache. Dar m-am cam lăsat dus de val, nu-i aşa? Vorbeam de Marriage Story. Finalul este partea cea mai tare a filmului. Lumea de după avocaţi. Peisaj după isterie, ca să citez din clasici. Emoţionant.

18 thoughts on “Marriage Story

  1. Iara ciorna mea legata de acest film, dar care nu s-a materializat pana acum intr-o postare:

    Marriage Story
    O combinatie 30-70 de “Kramer vs Kramer” si filme a la Woodie Allen.

    Filme remarcabile ale actorilor din acest film:
    Scarlett Johansson – Lost in Translation
    Adam Driver – This Is Where I Leave You
    Laura Dern – Blue Velvet
    Alan Alda – M.A.S.H. (serialul)

    Liked by 2 people

    1. Alan Alda e un gentleman, imi place de pe vremea MASH-ului. Laura Derm joaca foarte bine, intr-un rol oarecum diferit de cele de pana acum, in care-si dezvaluie o capacitate letala pe care n-o banuiai. Din lista ta n-am vazut decat multe episoade din MASH si nimic altceva, nici macar acel celebru “Lost in translation”. Am lipsuri majore… 🙂

      Liked by 1 person

      1. Se gaseste timp pt filme bune, atat timp cat timpul nu este irosit pe celelalte filme. Insa uneori e greu sa le deosebesti de la inceput.

        Like

      2. Ai dreptate, de-aia si incerc sa ma documentez un pic inainte, dar asta e o chestie valabila pentru filmele pe care le caut eu. Insa sunt si de-alea de-ti vin pe tava, la televizor. Acolo mai musc momeala :)…

        Liked by 1 person

  2. – … și mi-a cerut 10% …
    – Niște escroci, avocații ăștia, se pronunță și Vasile și umple un pahar cu vin văzându-mă că intru pe ușa crâșmei.
    – Da’ ce, te-a obligat careva? preiau din zbor și văd c-am dat cu bâta-n baltă căci Vasile continuă înnegurat:
    – Așa m-a jumulit dracul ăla de Vasiliu, și-a mai pierdut și procesul!!!
    😀

    Liked by 2 people

  3. (Și) eu am fost dezamăgită, am căutat în el profunzimi de negăsit. Ceva n-a avut filmul ăsta, mi s-a părut, de nu-i ce ar fi trebuit. Poate niște actori la fel de banali ca drama cotidiană în sine, poate banal+banal ieșea genial, habar n-am.

    Liked by 2 people

    1. Film american, in plus alta atitudine la ei, un mod diferit de a-si exprima durerea in spatiul public. Si asta duce cumva, in mod paradoxal, la o atenuare a profunzimii cu care simt durerea. Desi poti sa te gandesti si pe dos, ca de unde nu e n-ai ce sa exprimi. Nu stiu, nu sunt psiholog….

      Liked by 1 person

    1. Presupun ca tot unii de teapa lor. Dar au oamenii patalama? Au! Nu stiu pe ce hartie se tiparesc diplomele de la particularele alea care-i scot pe-astia avocati la 60 de ani dar am un usor sentiment ca zgarie…

      Liked by 2 people

      1. Vă spun eu. Nimeni, nimeni nu-i angajează ca avocați. De altfel, nici nu cred că sunt în barou. Ei sunt buni doar pentru porcării. E și unul (poate Nicolicea) cu un doctorat la Bălți, în Basarabia.

        Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s