Maşina e făcută în România. Reclama de mai jos, pe care o văd în fiecare zi, probabil în Elveţia. Păi să nu te bucuri că Dacia e opţiunea cea mai cea din Elveţia?

Românii care lucrează în centrul de distribuţie din Marea Britanie al unui mare producător internaţional de măşti s-au gândit să le trimită un mesaj de încurajare celor de acasă, pe unul dintre paleţii cu marfa atât de aşteptată în spitalele noastre.

Doar mie mi se pare gestul ăsta emoţionant?

La Bienne poliţia a închis toate parcările din apropierea lacului pentru ca lumea să nu fie tentată să se adune acolo şi a interzis accesul maşinilor pe străduţele ce duc la faleză, motiv pentru o impresionantă recoltă de amenzi împărţite generos şoferilor ce au încălcat regula.

Un pic mai încolo, chiar pe cheul în faţa căruia dorm vapoarele în aşteptarea unor vremuri mai bune, supravegherea e mai soft.

Culmea, Big Bear a stat pe banca aia şase zile… 

Astăzi se împlinesc 30 de ani de când nemţii s-au pus cu târnăcoapele pe acel infam zid ce despărţea Berlinul în două. Tot astăzi am văzut un documentar despre nostalgicii RDG-ului, dovadă că zidul e încă în sufletele împietrite ale multora. Rămăşiţele lui ar trebui să ne înveţe că zidurile se construiesc uşor dar să le înlături cere timp.

Şi pentru că fiica mea Maria numai ce s-a întors azi noapte dintr-o mini vacanţă la Berlin i-am cerut permisiunea să folosesc cîteva dintre pozele ei pentru această postare. Continue reading “Graffiti pe Zidul Berlinului” →

“Este necesar sa actionam pentru perfectionarea cadrului democratiei noastre muncitoresti revolutionare. (…….) Pornim la un nou drum de munca si lupta revolutionara. Trebuie sa facem in asa fel incit activitatea tuturor organelor de partid si de stat, a tuturor organismelor democratiei muncitoresti revolutionare sa fie patrunsa ca un fir rosu de spiritul intransigentei revolutionare!

(…….) Am deplina convingere ca toate organele de partid si de stat, organismele democratiei muncitoresti revolutionare, Marea Adunare Nationala, toti oamenii muncii, fara deosebire de nationalitate, intregul nostru popor vor actiona, intr-o deplina unitate, pentru infaptuirea acestor marete programe, care asigura progresul continuu al patriei noastre, mersul ei ferm inainte spre infaptuirea visului de aur al omenirii, spre cea mai dreapta si mai umana societate din lume – societatea comunista!”*

Privind acum cîteva zile la cele două uşi din Casa Poporului, marea ctitorie a lui Ceauşescu, m-am întrebat – ca fost şoim, pionier şi utecist – pe care dintre ele ar fi trebuit să ieşi ca să nu te abaţi de la firul roşu al  intransigenţei revoluţionare? Şi, odată găsită calea cea corectă, oricare ar fi fost ea, tot stăruie întrebarea: unde ducea cealaltă?

*Fragment dintr-un discurs al lui Nicolae Ceauşescu din 1985, după realegerea sa ca preşedinte al RSR.

Nimic nu te-aduce mai aproape de Dumnezeu decât câteva ore de muncă în cupola Catedralei Mântuirii Neamului, în miezul zilei şi când sunt aproape 40 de grade afară…

Te-ai săturat de traficul infernal din București? Atinge firele-alea și-ai scăpat…

De-o săptămână aștept cu aparatul de fotografiat pregătit, doar-doar o veni și pe-aicea fenomenul ăla de freezing rain, ca să fac și eu poze frumoase și să le pun pe Facebook, ca mai toți prietenii mei de la București. Fire de curent n-au ăștia, că-s toate îngropate, dar măcar o crenguță, o frunzuliță, o plăntuță, o măceșică frumos captivă în gheață să pozez și eu acolo, orice…

Continue reading “În loc de Freezing Rain” →

*Bienne-ul se pregătește de carnaval.