Astăzi se împlinesc 30 de ani de când nemţii s-au pus cu târnăcoapele pe acel infam zid ce despărţea Berlinul în două. Tot astăzi am văzut un documentar despre nostalgicii RDG-ului, dovadă că zidul e încă în sufletele împietrite ale multora. Rămăşiţele lui ar trebui să ne înveţe că zidurile se construiesc uşor dar să le înlături cere timp.

Şi pentru că fiica mea Maria numai ce s-a întors azi noapte dintr-o mini vacanţă la Berlin i-am cerut permisiunea să folosesc cîteva dintre pozele ei pentru această postare.

“What shall we use
To fill the empty spaces
Where we used to talk?
How shall I fill
The final places?
How should I complete the wall”

Empty Spaces – Pink Floyd, The Wall, 1979

b07b4583-44ca-4f89-9158-d8c674acdb8c (2)7a5c03eb-3496-49a4-a8df-ec579f07ff3a (2)0b593979-99c8-4b1e-ad78-e8bcab2ef7a8 (2)dd507275-872d-4396-8024-dd8ab0537430 (2)ac981066-13ac-4243-b256-34c5fbae519e (2)03cfc901-fe6a-44a9-b1ed-4a1871abb5ad8d179ee5-8a06-4ec3-aab6-9909ced7a9b6 (3)4068ce79-6e64-4db1-a36c-c2f778e86249 (2)47e03bf0-9ce0-45e8-8b49-e07209db4736 (2)76fd802f-0b3f-4114-9303-fe41602f810c (2)